1. Adio!

O privea, o ținea strâns în brațe și îi șoptea la ureche:
– Ești frumoasă și întunecată în același timp, ești ca o furtună, ești ploaia mea de vară. Nu pot merge mai departe, iarta-mă!
A facut doi pași în spate și a privit-o în ochii plini cu lacrimi.
– Ești sigur? Dacă ies pe ușă nu mă întorc …
Nu spunea nimic, o privea deja cu dor, dar a lăsat-o să plece din viața lui…
Ușa s-a închis cu zgomot în toiul nopții, zgomot pe care ea l-a simțit până în măduva oaselor, zgomotul prăbușirii unei relații perfecte! Ieșind din scara blocului, lacrimile îi înghetau pe față, a urcat în taxi, s-a prăbușit pe bancheta din spate și a cerut șoferului să plece. Nu a scos un cuvânt, trupul era acolo, mintea căuta în amintiri…viziona un film cu doi oameni care începeau o relație frumoasă care zâmbeau și erau fericiți.
Ajunsă în casă se privi în oglindă, slăbise în ultimele zile, avea cearcăne, părul prins neglijent. S-a dezbrăcat și s-a pus în patul rece. De câte ori nu și-a cerut scuze pentru greșeala făcută, iar imaginea lui fermă o bântuia. Știa că nu o să se mai întoarcă vreodată la ea…alegerea lui era luată! Suspină în așternutul rece unde parfumul lui era înca acolo, lacrimile udau perna… prima noapte fără el, fără sărutul lui pe umărul ei.
Noaptea a vegheat-o cum a adormit cu greu, având ca refugiu visul… cu ea și el de mână…