Imi cer scuze… va iubesc!

Dragii mei Rares si Radu,

Azi este a 5 zi in care suntem doar noi 3 acasa. Viata la 11 luni inseamna multa agitatie, chef de joaca si dorinta de a merge pe podea. Orele de somn scad in fata activitatilor zilnice, iar neuronii mei si-au dat demisia, stresul fiind mult prea mare. Primele 3 zile le-am parcurs bine, insa in a 4 zi organismul a cedat. Durerile de spate sunt din ce in ce mai mari, vreti in brate sau sa mergeti prin casa fortandu-ma sa fac aplecari dese. Rabdarea a fost si ea consumata, rezervele epuizate. Dupa 11 luni am cedat nevos, cu momente in care am plans toti 3… din acest motiv vreau sa imi cer scuze pentru ca:

  • am tipat la voi si mi-am promis ca nu o sa fac asta
  • am pretentii sa intelegeti cand spun NU ai voie la priza, sau Nu te ridica din scaun cand mananci
  • m-am suparat ca nu dormiti ziua
  • nu am mereu rabdare cu voi
  • uit sa va raspund cu un zambet cand ma priviti
  • am avut momente cand mi-a fost dor de mine, de pasiunile mele… de viata mea inainte de voi
  • sunt nervoasa cand aruncati cu mancare prin toata bucataria
  • nu pot sa va tin mult in brate, deja durerile de spate sunt intense
  • am lasat grijile zilnice sa-mi ocupe mintea
  • nu am avut mereu chef de joaca, sa va cant sau sa dansez cu voi in brate

Tati o sa fie maine acasa si asa o sa pot sa imi reincarc bateriile. Mami este dedicata 100% voua, insa mai sunt momente cand gresesc… si regret asta. Voi sunteti aerul meu, rasetele voastre sunt muzica pe care o ador sa o ascult, iar cand imi puneti manutele pe fata si ma strigati… uit de toate durerile pe care le am. Ma plang ca nu am timp pentru mine… dar  realizez ca timpul petrecut cu voi este defapt timpul meu de care am nevoie.

Imi cer scuze… va iubesc !

Imi cer scuze

Cu drag,

mami

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.