Din 2 am ajuns 4… uragan in cuplu .

2015-09-06 13.46.35

     … si …si …tocmai ce jumatatea mi-a inchis telefonul in nas. Nimic nu se compara cu o cearta in prag de dimineata, te trezeste mai ceva ca o cafea si am tot avut multe episoade de cand au aparut R&R. Auzisem in jurul meu ca un copil schimba relatia de cuplu o pune la incercari grele …cu 2  uraganul se formeaza.

        Imi cunosc partenerul de viata de 6 ani de zile, de 5 ani suntem casatoriti(flacaului i se aprinse rau calcaiele dupa mine, 21 ani,  inalta, 88-60-90, par lung, o bomboana de pustoaica :)). Am trecut prin multe impreuna, de la acomodarea unul cu celalalt pana la certuri de genul ” nu ai dus gunoiul “,”tot eu spal vasele si azi ?”. Anii au trecut, ne-am acceptat unul pe celalalt, am crescut si maturizat impreuna, traind cele mai frumoase clipe.

         Din 2 am ajuns 4, schimbare majora in viata unui cuplu obisnuit 4 ani doar in 2, iar stresul  si-a bagat imediat coada in relatia noastra. Eu ma simteam depasita de situatie, el nu-si recunoastea sotia. Ajunsesem sa ne certam de la nimicuri facand dintr-un bulgaras  un om de zapada” iar nu faci bine asa ” , ” ti-am explicat de 100 de ori ” s.a.m.d.. Hormonii mei isi faceau de cap(sarcina, nastere, alaptare, lipsa somnului) erau sus pe mese, party cu boxele la maxim, iar jumatatea  depasit de situatie, cauta raspunsuri la comportamentul meu.

         Am avut norocul sa plec la mama 2 saptamani(argeseanca la origini) si asa 2 saptamani au fost fara cearta fata-fata, insa telefonul se incingea pe teme contradictorii ” eu am dreptate “, ” ba eu “. Eram mai rau ca 2 pusti de generala. In timpul sederii mele la mama, am iesit singura la o plimbare in parc. Am ales un loc umbrit si priveam lumea din jur. Vedeam oameni fericiti, se jucau cu copilasii lor, oameni tinandu-se de mana si cu dragoste in privire. Am stat si am reflectat asupra ultimelor 6 luni si am avut puterea sa privesc cu un ochi obiectiv. Cum este posibil ca cei 2 pufosi, dragalasi si sensul vietii noastre sa fie cauza cutremurului din viata noastra de cuplu?. Raspunsul este foarte simplu: schimbarea ne-a dat lumea peste cap, am uitat sa fim noi 2, sa vorbim 5 minute despre altceva in afara de ” azi Radu a mancat 100 ml lapte ” sau ” Rares zambeste cand imi aude vocea “.

            Am uitam sa comunicam, sa vorbim despre ce ne deranjeaza la celalalt, sa spunem ce ne dorim de la celalalt. Nu-mi dadeam seama ca ranesc asa repede si gratuit  omul cu care am trait atatia ani ….sau nu-mi pasa de multe ori si doream sa-l ranesc. Mi-am dat seama ca am gresit atat de mult fata de el, comportamentul meu il indeparta cu pasi mici de mine. Tot ce facea el consideram ca nu facea bine, insa mai avea si el momentele lui de glorie( nu -l pot creiona personajul negativ 100 % , ca doar citeste si el articolul :)).

          Am avut o discutie in care ne-am cerut scuze unul fata de celalalt, amadoi avand greselile lui, am aflat ca ce credeam eu ca fac bine defapt nu era chiar 100 % asa, am reinvatat sa-l ascult si sa-mi corectez comportamentul(inca mai lucrez, dar cu pasi mici reusesc). Comunicarea este cheia succesului, daca a existat inainte de aparitia unui copil, o sa reapara; o sa fie ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata chiar daca nu pedalezi zilnic. Am promis unul in fata celuilalt, la nunta, ca o sa fim impreuna la bine si la rau. In viata avem multe obstacole si provocari care pot zdruncina relatia de cuplu, important este sa fim amandoi dispusi la comunicare si compromisuri. Cand decizi sa ai un copil trebuie sa te gandesti foarte bine la viitorul relatiei, sa adaugi in vocabular :” hai sa vorbim “, “simt ca “, “mi-ar placea sa “, “imi doresc sa”, ” iarta -ma”.

            Am curajul sa povestesc despre asta, pentru ca multe persoane ajung la divort din cauza discutiilor aparute de la aparitia copilul. Nu asta reprezinta solutia si rezolvarea problemelor. Ok divortez…apoi ce fac ? copilul are nevoie de tata, eu nu-l mai vreau in viata mea, insa in viata copilului el joaca un rol foarte important. Cand simti, mami, ca lumea se destrama si ca il pierzi incearca asta: lasa copilul la mama, soacra, prietena, 1-2 ore si iesi doar tu cu el in parc, la o cafenea si vorbiti deschis despre ce simtiti. Spune-i atunci ce te-a deranjat, nu lasa timpul sa treaca deoarece tu o sa ai rana inca deschisa si el nu stie despre ce-i vorba si poate loveste tot acolo. Aminteste-ti de momentele frumoase petrecute impreuna, de sprijului lui si daca acest sprijin a scazut, cere-l. Decidem impreuna sa fim parinti, asa ca trebuie sa luptam impreuna sa mergem pe acelasi drum. Usor de zis …greu de facut ..dar nu imposibil ….citesc mereu mesajul scris pe verigheta mea “impreuna mereu ” ca sa-mi amintesc ce am promis in urma cu 5 ani. Eu incerc zi de zi sa fac asta, uneori imi iese, uneori nu, insa imi iubesc jumatatea si cei 2 bebelusi perfecti si o sa lupt ca 4 sa ramana mereu 4.

P.S. Rares : ta ta taaaaa pentru prima data 🙂

P.S.2 daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

Ellie