10 luni de perfectiune bebeluseasca.

2015-10-02 18.23.35

Se spune ca atunci cand esti fericit timpul curge repede in clepsidra vietii, iar de cand sunt mama nu mai am idee ce zi a saptamanii bifez sau ce data ar trebui sa rup din calendar. Ieri eram gravida si acum am doi grasani in fata ochilor. Ii privesc, au crescut repede, inca nu imi vine sa cred ca sunt ai mei, ca au fost in corpul meu, bucatele rupte din mine. Mi-e sete de ei, le mananc degetele, le sarut cu drag nasul cald, ii tin strans in brate si respir mirosul de bebelus imbinat cu cel de lapte. Cel mai frumos miros din lume.

De cand au crescut sunt foarte activi si curiosi, iar somnul a trecut pe plan secund lasand in fata dorinta de cunoastere a lumii din jur. Incerc in rutina zilnica sa includ cu fiecare din ei o plimbare prin apartament, le prezint fiecare coltisor al casei si ii las sa atinga tot ce este nou pentru ei. Fiecare are locusorul lui sau obiectul care ii starneste rasul. De ceva timp incerc sa nu-i mai compar, fiecare cu ritmul lui de crestere si preferintele lui si am placuta surpriza sa privesc doi bebelusi diferiti. Cand am aflat ca sunt insarcinata cu gemeni am avut frica ca o sa imi placa mai mult unul din ei. Am stat si am analizat pe cat se poate de obiectiv situatia. Cand stau de exemplu cu Rares ii ador gropitele din obrajii pufosi cand zambeste, o ciresica dolofana, manutele grasane si cand il iau in brate efectiv sta lipit de pieptul meu precum timbrul pe plic. Apoi vine in bratele mele Radu, micutul meu brunet cu ochii ca ai mei si ras zgomotos, care isi pune manutele pe fata mea, curios inca din primele zile. Ii ador pe amandoi la fel, sunt indragostita fara leac si simt ca atunci cand ai mai multi pui, dragoastea ta creste si nu se imparte. Sper din tot sufletul meu sa reusesc sa fac in asa fel incat ei sa nu creada ca eu am un preferat, sau ca ii tin partea mai mult unuia dintre ei. O sa fie si situatii in care o sa gresesc fata de ei, nu exista parinte perfect. Imi amintesc ca eram afectata cand eram pedepsita de ai mei, insa acum privesc altfel situatia, stiu ca am fost un copil energic si faceam numai nazbatii. Incerc sa aplic ce imi placea la mama mea si sa evit ce imi provoca suparare. Le vorbesc zilnic despre asta si multe altele, imi place sa le povestesc diverse si consider interesant sa am o comunicare cu puii mei si indirecta, sa le povestesc situatiile din punctul meu de vedere. Mi-a venit ideea, inca de la  prima luna de viata, sa le fac adresa de email si asa le trimit la cateva zile un gand. Le povestesc despre ei la varsta bebeluseasca, atasez poze si filmari, primul “mama”, sau prima ridicare in picioare. Mereu pe mama o consideram rea cand ma certa sau pedepsea, poate daca citeam trairile si argumentele ei o percepeam altfel. O sa avem si noi discutiile noastre, insa sper sa le rezolvam frumos si sa invat sa-i ascult.

Am pornit in aceasta aventura de 10 luni, pasim impreuna intr-o lume necunoscuta, cunoastem lucruri noi si experimentam sentimente. As vrea sa ramana bebelusi mult timp, chiar daca stiu ca si celelalte etape ale varstei sunt deosebite. Multumesc R&R ca in fiecare dimineata am parte de cea mai frumoasa trezire de pe pamant…nimic nu egaleaza strigarea puiului tau “mamaaa” si zambetul cand iti vede chipul, iar la mine bucuria e dubla, ca na asa-i cu gemeni.

O zi frumoasa,

Ellie