Timpul trece, consumati-l frumos!

   2015-09-22 11.32.10                                              

           Bebelusii au adormit dupa masa de fructe, am terminat de spalat vasele si mi-am pus fundul pe canapea, savurand un pahar cu must rece. Pornesc tv-ul si caut un canal de muzica. Gasit sursa potrivita pentru niste balade din anii 80-90, dar au aparut reclamele vietii. Hai una, hai a doua, a treia a inceput altfel. O reclama la bautura acidulata nu te astepti sa inceapa cu un bebelus care invata sa mearga, apoi avand aparitii la gradinita, scoala, finalizand cu el la vreo 25 de ani. Mesajul era”cu cat creste se indeparteaza de tine”. Neuronii au picat de pe scaune. Asa-i, cum am crescut aveam prietenele mele, nu acceptam sa mai merg cu mama pe strada ca adolescenta, apoi la 19 ani am plecat in capitala, iar la ai mei merg maxim de 3-4 ori pe an.

            Gemenii mei  la 9 luni deja nu mai vor sa-i tin in brate si sa-i strang la pieptul meu, jucariile luandu-mi locul. Lacrimile instant au inceput sa curga. Ca la un atac de panica simteam ca nu mai am aer si am fugit la ei in camera sa-i privesc. Dorm linistiti, au chip angelic si… au crescut, din mormolocii ce-i vedeam la ecografie la pufosi de 75 cm. Peste cateva zile fac 10 luni si simt ca au trecut foarte repede pe langa mine, parca am clipit. Dorm amandoi la fel, cu perna in brate si cu plusul favorit langa. Piticaniile o sa ajunga la 1,90 inaltime, cu gagicile dupa ei si sper cu gand de facultate in Bucuresti.

             Incerc zilnic sa fac rapid treburile casnice si sa fiu mereu langa ei, sa ne jucam, sa nu pierd vreun zambet. Vreau sa fac un plan de bataie pentru a optimiza timpul alaturi de ei; ma gandesc sa-i pun in scaunele lor in bucatarie cand gatesc sau spal vasele, cand dorm ei bifez curatenia si dusul, cumparaturile le pasez la sot. Mi-am amintit o conversatie avuta cu o prietena, mama, avand in dotare o fetita de 7 ani. Ea era genul de gospodina veritabila, cu ordine in casa ei, fara fir de praf si frigiderul full cu mancare gatita. Mereu in zilele libere fetita mergea in parc cu tatal ei, mamica facea smotru in casa (candidata perfecta la “gospodina lunii”). Pana intr-o zi  cand fetita nu a mai suportat replicile mamei:”nu pot acum mami, trebuie sa fac curat”, “nu am timp acum mami, trebuie sa pregatesc masa” si cu vocea ridicata i-a raspuns mamei:”mami, mereu alegi sa faci altceva decat sa te joci cu mine, preferi mereu curatenia, niciodata nu te joci cu mine”. Ce stiu despre prietena mea e ca aceasta “revolta” a schimbat-o, a fost ca un dus rece. Si-a dat seama ca prezenta ei conteaza in viata fetitei, iar acum  si-a schimbat total atitudinea, invatand sa o asculte si sa raspunda nevoilor ei. Pana la urma putina dezordine nu strica, important pentru mine e sa fiu langa ei cand ma striga si nu sa-mi fac casa stralucitoare cu posibilitatea sa imi fac machiajul in gresia din baie inlocuind oglinda. Multi parinti se lasa prinsi in problemele de la job, taticii vor sa faca  bani multi si cumpara copilului jucarii de ultima generatie. In parc nu-i scot, le pun tableta in mana si scapa de copil o buna bucata de timp. Mai bine iesiti cu copilul in parc, luati o minge, rachete tenis, role, bicicleta. Nu-mi amintesc de  vreo jucarie interesanta, in mintea mea apare tata cand imi arata cum sa merg pe bicicleta si mama cand  m-a invatat sa desenez.

                     Grea viata de  parinte insa asta-i fisa postului, iar salariul primit este de neinlocuit, dragostea lor si legatura creata sunt pe viata. Bucurați-vă de primii ani ai copilului vostru! Sunt clipe unice și minunate care nu se mai întorc! Asa ne putem retrai copilaria, reinvatam ce frumoasa-i joaca. Hai sa fim copii! Iar!

           Eu sorb din fiecare picatura si ii pup pe fiecare centimetru de piele fina, desenand in minte mea momentele de acum cu speranta sa nu uit ce traiesc. Un al 3-lea copil nu o sa apara, asa ca iau supradoza de Rares si Radu.

 O zi plina de… joaca!                                                                                                                                                                                                                          Ellie                                                               

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook “Cufarul mamei”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *