Triunghi periculos: sex-bebe-noi

bebe, noi, sex

             Stai 5 minute pe canapea si te bucuri de liniste… esti doar tu si gandurile tale. Esti obosita, dar fericita din cauza puiului din patut. Nimic nu mai e la fel ca inainte, ti-e dor de tine, de sot, de voi. Apare sotul proaspat iesit de la dus si parca simti asa un fluturas cum se zbate. Stiu, dupa o nastere, hormonii cu chef de sex au concediu prelungit, au ramas hormonii inzestrati cu instinct matern. Dar, hai sa o luam cu inceputul…

            Il intalnim pe el, trec ceva intalniri si incep lucrurile sa mearga spre pasiune, stol de fluturi, nopti caliente si dimineti pline cu scene din “Fifty shades”. Ne mutam impreuna, spunem DA-ul si iar servim sex pe paine. Plecam in concedii, ne distram ca doi adolescenti, avand in meniu all- inclusive: sex pasional oriunde, oricum si oricand. Trec ceva luni/ani si “hai sa avem un copil” apare in gandul voastru… “hai!”… si gata, vezi 2 liniute care atesta potenta lui si implinirea ta :). FELICITARI, deveniti parinti! Totul se schimba incepand de atunci…
In primele luni de sarcina, greturile si durerile de cap sunt prezente si au bagaj, deci stau vreo 4 luni… casa e mica asa ca hormonii aia cu chef de sex sunt plecati. El intelege, te vede cum stai lipita de wc, “hai ca trece si perioada asta” isi spune in minte. Apar hormonii doritori de pasiune, asa ca sotul se bucura de “actiune”,  insa  nu pentru mult timp… cu cat creste burta abia poti respira, iar el are temeri ca o sa bata cuba cu ala mic.
Nasti, scapi de povara de a avea o burta cat China, poti respira… apar totusi niste tovarasi noi in peisaj, hormonii cu instinct matern… care i-au evacuat si trimis in vacanta pe cei cu chef de sex. “Legea” primita de la ginecolog este sfanta: “ne revedem dupa o luna jumatate-2 luni” si cu o privire catre sot, cam ca aia cand ti-e mila de cineva, “… si fara sex”. Tu esti bucuroasa, el cu lacrimi in ochi. Cat sa mai reziste, “hai ca o sa treaca repede si faza asta” se imbarbateaza din nou… tu bucuroasa, de parca ai castigat la Loto.

          In decursul celor 45-60 de zile, lucrurile evolueaza altfel pentru voi: tu nu mai zambesti, nu mai stii ce-i ala somn, dusul zilnic e ala facut ieri, nu mai arati ca inainte de copil… el, de la lacrimile de suferinta, incepe sa schiteze un zambet pe moaca, cu cat se apropie sfarsitul celor 6 saptamani cu atat radiaza fericirea in el… sigur tine AMR-ul si il vezi cum incepe ritualul de imperechere in prima zi de “ok, unda verde!”. Libidoul tau e ingropat cu toate pomenile facute, nu dormi, te vezi inca balena. Incerci sa faci ceva, insistentele masculului devin ca si contractiile, dese si regulate. Mai bagi capul in baie cand face dus, mai il urmaresti cand se pregateste sa plece la job si se imbraca cu camasa ta favorita (fix aia in care arata bine). Nimic… hormonii pasionali nu primesc scrisorile tale. Preferi somnul sau sa mananci decat sa faci sex, iar el dezamagit maxim incearca sa se consoleze… deja telefonul cu internet nelimitat devine prietenul lui cel mai bun…vorba aia: “prietenul bun la nevoie se cunoaste!”
Trec ceva luni, iar copilul renunta la mesele nocturne… recuperezi orele de somn si apar din concediu hormonii. El resemnat, tu incepi sa simti niste fluturi ametiti cand il vezi. Incerci sa trimiti semnale catre mascul: un decolteu, un par aranjat. El vede semnalul si profita de o seara cand mostenitorul doarme. Mai ceva ca doi virgini se deruleaza scena, “oriunde” devine pe beznoaca totala, fara o frimitura de lumina, ca na inca nu ai slabit cat ai vrut si nu poti sa te privesti. 10 minute cu tot cu dus, mai scartait asa, dar e un inceput. El deja abia asteapta urmatoarea seara…. iar tu, “cum maine seara? e prea des! “.  Mai trec ceva zile bune, iar beznoaca 5 minute… incepe sa apara  o rutina, maxim o data pe saptamana (asta in cazurile fericite, ca mai apar “surprize” ba o febra de la dinti, ba raceala, ba menstruatia) si asa trec zilele, anii… si tot asa creste rata inselatului sau/si divortului.
Nu sunt o experta, noi nu am fost un cuplu care sa practicam non-stop acest “sport”, insa sexul este foarte important intr-o relatie. E pe podium, alaturi de comunicare. Reluarea vietii sexuale dupa nastere e ca o masina careia i se blocheaza motorul, o impingi si usor-usor incepe sa functioneze. Trebuie sa vorbim deschis despre acest subiect. Eu i-am spus sotului ca insistentele nu imi plac, ca nu sunt pregatita, ca in mintea mea eu arat tot cu cele 30 kg acumulate in sarcina. Am tot discutat, programat mai ceva ca o regie de film… stangaci am reusit sa redevenim noi. Important este sa facem acest efort. Stiu, nu exista niciun chef, vrei somn, vrei total altceva… am gemeni, imaginati-va cum e la mine apetitul… si nu va imaginati ca  daca am facut gemeni, ce Kamasutra faceam noi zilnic. Din picatura aia de timp liber trebuie sa te epilezi, sa scoti de la naftalina vechea lenjerie sexoasa (daca dupa o perioada de “interzis” mai apar in peisaj si chilotii de la bunica cunoscuti si ca  “moartea pasiunii”, sexul apare doar la zile de nastere).

        Acum sunt bebelusi si am avea portite, sa profitam de ele! Ce o sa ne facem cand minunea are 3 ani si apare noaptea in dormitorul nostru si cere apa sau vrea la mami?… sau cand minunea are 14 ani  si nu mai adoarme decat pe la un 11 noaptea si stie ce inseamna un scartait de saltea…? Asteptam pana cand pleaca la facultate? Dar ce sa vezi, el are o amanta, ca na, a fost satul de refuzuri si sa tot incerce.. iar noi ne tot intrebam “unde am gresit?”… am fost o sotie gospodina, curatenia la zi, mancare gustoasa proaspata… Raspunsul este simplu: am uitat sa fim amante  pentru sot. Copilul doarme? ok… lasa vasele ca pot astepta, insa sotul nu prea mai are rabdare.
Acum ce i-as ruga pe partenerii nostri: multumim, ca ne sustineti si ca ne acordati timp, daca nu “picam usor” ca pe vremuri la asternut, ajutati-ne, recuceriti-ne ca la inceputul relatie. Mai o floare, mai o bomboana, mai un compliment, mai o palma peste fund, mai un sms obraznic. Poate nu din prima picam, dar aceste insistente dezgroapa cheful… vorba aia… pofta vine mancand…. nimic nu egaleaza o trezire matinala ca o alergare sub cearceaf…

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.