Sunt mama, am uitat sa fiu femeie.

         IMG_1057

 

          Cine este femeia pe care o vad in oglinda? Parca face reclama la pijamale…ochii imi sunt cunoscuti, privirea calda imi aduce aminte de o persoana familiara. Stiu, femeia din oglinda sunt EU. Eu dupa nastere, eu mama a doi baietei de 9 luni.

Parul care era perfect intins cu placa sau frumos ondulat sta ascuns intr-un mot in varful capului. Pijamalele de seara au devenit tinuta zilei, pantalonii scurti si maioul au fost retrogradate, facand loc hainelor largi. Picioarele lungi si subtiri sunt si ele transformate, coapsele sunt carnoase, iar abdomenul…zici ca sunt insarcinata in patru luni (sigur as primi locul pe scaun in metrou). Cele treizeci de kg acumulate in sarcina au dat unda verde celulitei, care a atacat trupul tanar. Am zis dupa controlul de sapte luni post cezariana sa incep sa fac abdomene si alergari in parc. Insa planurile mele au fost spulberate de realitate care rade, tavalindu-se pe jos, de naivitatea mea. Trec la calculator si caut poze cu mine inainte de sarcina. Sunt sado dar poate asa imi trezesc constiinta si ambitia ca sa incep sa redevin EU. Am incercat sa alerg in parc acum o luna, dupa zece minute simteam ca nu mai  am aer, inima sa-mi sparga pieptul.

Sotul meu imi spune cand ajunge acasa ca sunt frumoasa. Rad neuronii mei si il cred nebun. Imi fac curaj si-l intreb “De ce spui ca sunt frumoasa? Eu vad o femeie cu meniul baietilor pe haine, obosita si pufoasa”. Raspunsul lui  a fost foarte interesant :”Da esti foarte obosita, mai ai cinci kg de dat jos, dar ochii tai sclipesc de fericire, cand vorbesti de puii tai chipul se lumineaza, ai o aura de femeie implinita si asta te face frumoasa, esti superba acum, fata de cum erai inainte….as vrea sa te vezi prin ochii mei poate asa ai crede ce spun”.

Jumatatea mi-a dat calculatorul peste cap cu vorbele lui  si mi-a ridicat o alta perspectiva. Cand iesim in oras petrec treizeci de minute pana la o ora sa-mi fac parul sa-mi aleg hainele si cand sunt gata arat de parca mergem la eveniment cu staif. Cred ca daca ar zice “pisi mergem la bunica la tara sa dam cu sapa”eu as fii :”sigur,sus pe toc si hai sa mergem”. Imi pot permite luxul sa fac zece minute abdomene sau o masca naturala pentru ten, R&R sunt in etapa in care sunt fascinati de jucarii si descopera lumea din jur. Insa adevarul gol golut este ca nu pot pleca de langa ei, sunt dependenta de chipul lor, zambetul lor este drogul meu. Cordonul ombilical intre noi inca exista. Jumatatea a avut dreptate, in interior ne schimbam, devenind mame cunoastem iubirea neconditionata si fara margini, gustam din fericire si ne imbatam cu adevarata implinire si asta se vede pe chipul nostru.

Mamici, suntem superbe !

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.