Sunt mama, am uitat sa am grija si de mine!

Cred ca, in momentul cand nastem si tinem copilul in brate in mintea noastra se activeaza butonul”mama”. Aceasta super putere ne ofera abilitati grozave, prindem dexteritate in rezolLUPTAvarea treburilor casnice, invatam sa gatim si muuulte altele. Ajungem singure sa facem totul, sa avem grija de copil, curatenie si gatit. Ne suprasolicitam si turam motoarele la maxim sa fie totul perfect… oare de ce facem asta? Nimeni nu ne ridica statuie si chiar uneori nu ne este apreciat efortul depus… ba chiar suntem si criticate! Oare se merita sa nu mai avem timp si pentru noi dar casa miroase a spirt? Oare se merita sa picam in pat de oboseala pentru ca am frecat a 4 oara saptamana asta aragazul? Oare se merita sa ne privim in oglinda si sa nu ne recunoastem? Raspunsul este simplu: nu se merita, iar noi suntem vinovatele!
Ajungem sa ne punem pe ultimul loc, strangem frustrari si nemultumiri avand un pas pana la depresie.
Ajungem sa credem ca daca avem grija de noi, neglijam automat copilul.
Ajungem sa credem ca avand grija de noi suntem egoiste si superficiale.
Ajungem sa credem ca daca avem grija de noi ceilalti vor crede ca nu suntem mame devotate.
Ajungem sa simtim vinovatie daca iesim 2 ore la un suc cu prietenele, doar ca am facut ceva pentru noi.
Ajungem sa lasam relatia de cuplu pe pilot automat, crezand ca rezista turbulentelor date de schimbarile zilnice.
Ajungem sa credem ca daca nu facem noi lucrul acesta nimeni nu il face, sau nu-l face la fel de bine ca noi.
Credem cu tarie ca daca ne dedicam 100% copilului si treburilor casnice o sa primim iubire, atentie si respect. Spunem tuturor ca in familia noastra noi trebuie sa avem grija de absolut tot… si nu avem timp pentru distractii sau pentru noi.
Trebuie sa schimbam tactica, de maine sa incepem sa redevenim cum eram inainte sa fim mame. Nu trebuie sa uitam ca suntem, pe langa mame, femei si sotii. De maine sa incepem sa acceptam ajutorul celor din jur… daca nu il avem, de bunavoie si nesilit de nimeni,  sa il cerem! Sa impartim sarcinile casnice si asa ne ramane timp si pentru noi. Sa acceptam ca nimeni nu e perfect si ca nu o sa fie totul facut dupa standardele noastre… nu e un capat de lume ca praful nu e sters zilnic, ci ca adormim nefericite. De maine sa incepem sa avem grija de noi, sa renuntam la hainele lejere si sa incepem sa redevenim femeia sexy de care sotul s-a indragostit! De maine sa incepem sa petrecem timp cu sotul, nevorbind despre ce am gatit ci despre ce film sa vedem si cu ce vin se “asorteaza” lenjeria de pe noi.
Stiu ca minunea pe care am adus-o pe lume este nr. 1 pentru noi, insa trebuie sa avem grija si de psihicul nostru, copilul trebuie sa vada o mama fericita. Mergi la shopping… cand a fost ultima data cand ti-ai cumparat o rochie pentru tine si nu copilului o jucarie?  Luand pauze din ale mamiciei nu o sa zdruncinam relatia noastra cu el dimpotriva daca avem iesiri o sa avem neuronii aerisiti si o sa venim cu bateriile incarcate acasa. Mama fericita=copil fericit, pentru ca oboseala si frustrarile nu ajuta la relatia ta cu copilul si ajungi sa tipi, sa te enerveze orice greseste si nu te bucuri de zambetul lui de inger.
Sa citim carti, sa ascultam muzica, sa facem sport, sa ne placa de noi cand ne vedem in oglinda! Se poate fetelor, am slabit 15 kg in 3 luni, fac 30 de minute sport zilnic si am gemeni de 16 luni… ah, si ce imi place de mine cum arat in rochie mulata!
Femeie tu meriti sa zambesti, sa fii fericita si iubita! Sa nu uiti acest gand si sa fie ca un hit, pe repeat in mintea ta… a… si mai suntem mame devotate, doamne pe strada, gospodine in bucatarie si curve in pat! Sa nu uitam sa excelam in toate categoriile!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici