Multumesc Doamne ca sunt mama!

in carucior     Respir si inchid ochii pentru o secunda… ii deschid repede de teama ca pierd din privelistea mea… Doamne, asa peisaj! Picioare grasane, degetele mici, ochisori mari, voci dulci… sunt indragostita de 2 omuleti, care ma striga toata ziua “mami”…
Nu credeam ca o sa ajung sa iubesc atat de mult…
Nu credeam ca o sa pretuiesc la maxim viata de cand i-am intalnit…
Nu credeam ca o sa simt atatea temeri de cand am nascut…
Nu credeam ca o sa renunt la multe din placerile mele ca sa le fiu mereu aproape…
Nu credeam ca o sa ajung sa pun pe locul 1 o alta persoana in defavoarea mea…
Nu credeam ca o sa fiu atat de calma…
Nu credeam ca mai exista copilarie in sufletul meu, dupa ce am pasit in lumea asta gri a adultilor…
Nu credeam ca mi-e frica de moarte pana cand nu am dat viata…
Mereu mi-am dorit sa fiu mama, mereu auzeam in jurul meu ca-i greu sa cresti un copil, dar nu auzeam si cat de minunat e sa ai parte de aceasta binecuvantare!
Ne ancoram in cotidianul zilei si uitam sa apreciem ce avem… uitam sa ne bucuram ca avem aceste sufletele in viata noastra. Sa-i iubim si sa avem grija de ei caci, chiar sunt o minune!
Respir adanc si cu lacrimi in ochi ii privesc… sunt perfecti. Inchid ochii, le simt manutele pe fata mea… simt atingerile ingerilor… deschid ochii, si vad chipurile fericite ale copiilor mei… multumesc Doamne ca sunt mama!

Cu drag

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici