… grea-i viata de tatic!

amantaFetelor sa nu ne mai vaitam ca avem multe lucruri de facut, ca tinem casa curata, crestem puii… nu aveti idee ce viata grea duce pe umerii lui si un barbat devenit tata. Incerc sa va creionez o zi din viata lui din ce vad in randul prietenilor mei sau aud de la prietene mame:

Se trezeste pe la un 7-8 si se duce glont in baie. Sta vreo 10-15 minute ca un rege mandru pe tron, ba mai trece un level la joculetul preferat, ba un update la informatiile din Facebook. Tu il strigi ca ai nevoie de ajutor, puiul de om urla ca vrea sa stea atarnat de lustra, insa te roaga sa nu-l intrerupi din siesta lui matinala. Somnoros isi saruta parinteste sotia, priveste copilul si le spune cu juma de gura ca ii lipseste somul prelungit pana la 10. Se pare ca cele 8 ore nocturne, neintrerupte, nu au fost suficiente. Ti se face mila cand auzi, stii ce simte, ca doar tu la 6 te trezesti de luni de zile. Il rogi sa schimbe copilul de pampers ca sa mergi sa pregatesti micul dejun. Cand incepi treaba, auzi glasul lui “iubito, hai sa ma ajuti, a facut dauna si miroase groaznic”. Lasi totul balta si  mergi sa-l ajuti, din strigatul de ajutor ai inteles neputinta lui. Ii explici ca nici ce lasa el in wc nu miroase a panselute si pleci cu rugamintea sa nu te deranjeze ca trebuie sa gatesti. El deja simte rautatea ta si incearca sa se mentina zen, ca na pleaca la munca si trebuie sa fie ok cu moralul.

Cand e gata masa, el se aseaza sa manance, il intelegi ca doar sunt niste ore bune de cand nu a mai mancat, asa ca tu alergi dupa copil sa-l hranesti si-l lasi pe el sa manance linistit. Nu-i frumos sa mananci in graba cu un copil catarat pe tine, nu-i asa?

Se pregateste de plecarea la serviciu, bine ca a fost ieri la tuns, se facea luna de cand dragutul nu mai trecuse pe la frizer… mereu se enerveaza cand cei 3 cm de par nu stau cum trebuie … si stim ca nu-i ok sa plece nervos la munca, sa stai morocanos toata ziua langa colegii de birou.
In pauza de masa te suna sa vada ce mai faci, ce face copilul… fuck, tocmai ti-a scapat ca ai dormit 30 min la pranz… i-ai trezit nostalgia somnului de pranz, simti in glas invidia ca el e la munca si tu ai dormit. Incerci sa dregi busuiocul, pulsezi ca ai facut curatenie generala, ai alergat dupa copil in parc… degeaba, pistol cu apa, nu egalezi faptul ca “da iubire, dar eu sunt la munca”. Si iti amintesti ca totusi nu sta pe plantatie la scos de cartofi la 40 de grade, insa nu-i expui imaginatia ta bogata.. doar mai sunt cateva zile si trebuie sa-l lasi focusat sa si faca targhetul.
Ajunge acasa, lihnit de foame si se intampla sa nu aiba ce manca. Ii reamintesti ca nu ai apucat sa gatesti, copilul a fost agitat, nu ai apucat nici sa bei cafeaua de dimineata… insa scuzele tale palesc in fata suferintei lui “vin de la munca, obosit si nu gasesc mancare”. Se duce saracul sa ciuguleasca de prin oalele din frigider cu mancare de acum 2 zile. Trebuie sa-l intelegem ca e obisnuit ca la cantina de la munca, diversitatea meniului.

Se baga primul la dus, nu mai suporta sa stea asa prafuit. Fiind asa rara, noi apreciem cel mai bine o baie de 20 min. Il rogi sa stea cu copilul sa iesi in oras cu o prietena. Da, e incantat ii place sa se joace cu el, iti da bilet de voie… insa sa incerci sa nu stai mai mult de 1 ora si juma ca incep sentimentele de disperare sa-i apara si il faci sa te sune “hai acasa!”. Trebuie mereu sa ne suporte comentariile, suntem precum o ciocanitoare ” iar nu ai pus hainele in cos?”,”te-am rugat sa duci gunoiul!”. Ar trebui sa primeasca spor de stres la cat de des stam cu gura pe ei.
Mai sunt momente cand vrea o pauza de la rutina zilnica casa- munca- copil si primesti sms de la el ca ramane cu baietii la o bere. Incerci sa nu-l suni, sa-l lasi sa se destinda, sa se deconecteze. Merita si el relaxare.

Vrea si el sa stea la tv, incearca sa nu-l deranjezi si sa treci mereu prin fata tv-ului in marea ta aventura de a “pescui” jucariile din camera. Trebuie sa faci efortul sa nu incepi sa il strigi sa vina la tine in bucatarie sa te ajute, cum ai reactiona daca tu ai vedea emisiunea ta preferata si mereu te-ar deranja? Nu ti -ar place! Lasa-l sa se relaxeze, are nevoie de asta ca sa fie functional la serviciu.
Incerci sa-ti amintesti ce serviciu are  el, cumva incearca sa descopere leac la tratarea cancerului?…  Realitatea te trezeste prin cuvintele sale “vreau si eu ceva de baut din frigider!”… si te duci la el cu paharul plin cu licoare magica, stii ca e nasol sa te deshidratezi! Il rogi noaptea sa-i dea laptele copilului, insa iti repeta ca e obosit,  maine nu e liber, merge la serviciu si spre deosebire de tine nu doarme la pranz.
Il privesti, uite ce bine arata, parca intinereste, are grija de el, asa mandrete de barbat… insa, privind in interiorul problemei aflam ca viata de barbat, tata, sot nu-i roz 🙂

Un lucru mi-e clar, exista si tatici devotati 100%,  sotul meu din prima zi a fost implicat si alaturi de mine, asa ca dragi tatici, profitati de timpul petecut cu minunile voastre si incercati sa formati o echipa cu sotia voastra!

 

P.S. urmeaza o perioada dificila pentru ei, Campionatul European… tv ul pe sport, berea la rece, compania prietenilor… sa fim intelegatoare, doamnelor!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

 

Iubire neconditionata=parenting de calitate!

              Am ales pentru miercuri seara, sa merg cu prietena mea, Loredana, la un curs de parenting sustinut de Urania Cremene. Primit bilet de voie, inarmata cu curiozitate si se20160402_200139-1te de informatii noi, asteptam cuminte inceperea cursului. Auzisem de Urania ca fiind recunoscuta prima pe nisa de parenting in Romanica. Ne-a prezentat Cv-ul stufos, de 18 ani tine cursuri, de 6 ani specializata pe parenting… o femeie inteligenta! M-a cucerit din primele minute, am plecat cu o multime de informatii utile si cu o alta versiune de a aborda problemele care vor aparea in relatia mea cu gemenii din dotare!

1. Sustine parenting-ul neconditionat: fara bataie si pedepse!

    Bataia, chiar nu-i rupta din rai! Aud bunici spunand “cu o palma, scoti rasfatul din copil, nu omoara pe nimeni.” Da, aparent o palma nu te omoara, insa crestem, ajungem adulti si avem rani adanci din cauza palmelor primite. Cand imi amintesc ca mama imi mai aplica o corectie… simt o stare de neliniste in suflet! Dureros este ca un copil cu parinte autoritar si violent, o sa ajunga un adult similar cu parintele lui.
Trebuie sa tratam copilul fix ca pe un copil, care nu intelege mereu ce ii ceri, sa ii explicam de 10 ori ca sa inteleaga o data. Colegul de serviciu, daca nu face ceva corect, incepem sa-l luam la palme? Trebuie sa-i oferim acelasi respect fix ca are 2 ani!
Atunci cand greseste, stai in genunchi, la nivelul lui, priveste-l in ochi, tine-l in brate si explica-i ce a gresit si cum trebuie sa faca sa fie bine. Nu uita sa ii spui ca il iubesti, are nevoie de dragoste in permanenta!

2. Sustine empatia cand spunem NU!

   Cand imi zicea mama “nu ai voie acolo” fix acolo mergeam, “nu-ti cumpar alta jucarie” fix atunci urlam. Noi suntem adultii si putem impacheta “NU”-ul prin empatie.
“Stiu ca-ti este greu sa te desprinzi de jucaria asta” sau “inteleg de ce iti doresti sa mergi acolo” sunt de mare ajutor in stabilirea unei conectari cu copilul. Trebuie sa-i explicam copilului “daca pui mana pe aragazul fierbinte, ai sa te arzi, o sa plangi”; comanda “nu ai voie” nu face decat sa-i starneasca curiozitatea si o sa puna mana pe aragaz.

3. Sustine accentul sa fie pus pe unicitate!

  Imi amintesc cand eram mica, veneam de la scoala si ii spuneam mamei ce nota am luat la materia x. Automat auzeam “dar, Ioana ce nota a luat?” Mai erau si  “uite ca ea poate, tu de ce nu poti?”, “ceilalti fac asta…”. Ajungeam sa fac lucruri care nu imi erau pe plac, tocmai sa fiu in rand cu lumea.
Un lucru trebuie sa intelegem, fiecare copil e unic, are dorintele lui si potentialul lui. Nu trebuie comparat cu fiul vecinei de palier. Trebuie sa-l sustinem si sa-l sprijinim pe drumul lui! Sa ii repetem ca il iubim si daca nu se pricepe de minune la o activitate. Ce ne facem cand vine acasa, la 14 si fumeaza? Replica lui o sa fie “si Ioana fumeaza!”.

4. Parintele-model pentru copil!

  Cred cu tarie ca un copil reprezinta oglinda parintilor lui. Copilul are ca prim instrument de cand se naste, imitatia. Asa invata sa manance, sa mearga, sa vorbeasca… ce vede in randul familiei, se stocheaza in mintea lui. Daca vede cearta intre parinti, cand o sa fie adult asa o sa procedeze!
Noi avem in maini cel mai pretios dar, un copil. Trebuie sa avem mereu emotii, pentru ca in mainile noastre sta viitorul unui om, el o sa devina adult si noi suntem responsabili de tiparul in care se incadreaza!

5. Greseala-oportunitate spre invatare!

Toti gresim, de la mic la mare, daca esti adult nu ai scutire la greseli. Ok, a gresit, hai sa-i dau o lectie sa ramana cu ceva din experienta asta! Daca incepem cu “vai, nu mai pupi tu o alta masinuta” nu il ajutam. Trebuie sa ii explicam ce putea face diferit ca sa nu piarda masinuta.

6. Relatia copil-colectiv!

Si la nivel de 2 ani exista probleme, mici “conflicte” intre ei in parc, bataia pe jucarii…  Ca adulti, trebuie sa intelegem ca problemele copilului, sunt ale copilului!
Daca vine copilul la noi sa ne spuna ca “Radu mi-a luat jucaria” trebuie sa-l ascultam si sa nu rezolvam noi problema, sa-l tragem de urechi pe Radu sau sa ne paruim cu mama lui Radu.
Daca actionam asa, riscam data viitoare sa nu mai vina la noi cand are o problema. Trebuie sa ii adresam intrebari si sa-l ascultam “si tu ce ai simtit cand ti-a luat jucaria?”, “ce s-a intamplat”, “ce crezi ca-i bine sa faci in situatia asta?”.
Nu imi amintesc cand eram mica si stateam pe patura, in spatele blocului, sa apara mama intre mine si colega de joaca. Noi ne certam pe o jucarie, noi ne impacam in 5 minute. Acum adultii se mahalagesc prin parcuri!
Cred ca un copil daca invata sa imparta jucariile face pasi spre altruism si cand devine adult, o sa stie sa ofere celui care nu are din putinul lui, stie sa ofere o masa unui musafir, o sa-si ajute prietenul cand are probleme.

7. Copilul trebuie sa fie independent!

   Recunosc, in primele 6 luni de mamicie am fost obsedata sa nu cumva sa pateasca ai mei ceva… eram lipita de ei. La prima iesire cu ei mergand in parc, auzeai de la mine numai “vai, nu acolo”, ” usor, ca ai sa cazi”, “stai pe loc”etc. Mi-am dat seama ca eu stateam cu cheia de gat afara, alergam pana la epuizare, ma cocotam peste tot… nu-mi amintesc de mama sa urle dupa mine “stai, nu acolo!”.
Copilul trebuie lasat sa exploreze, sa invete ca daca o sa cada il doare. Trebuie sa-i hranim autonomia, nevoie de a face el singur tot, de a invata sa manance singur, sa se imbrace singur! Toate au un inceput, da o sa fie mancare pe pereti, dar in scurt timp o sa manance singur! Intre 1-3 ani copilul bifeaza stadiul al 2-lea in dezvoltarea lui, lupta se da intre autonomie si indoiala. Emanciparea copilului poate fi stimulata, incurajata sau ingradita!  “Lasa ca face mami, tu esti mic” nu ajuta, eu am fost imbracata de mama pana la 8 ani!
Va amintiti de “pune caciula, e frig afara” si o puneam ca sa scapam de gura mamei, iar cum dadeam coltul la bloc, o si scoteam?
Trebuie sa-l facem sa fie responsabil de faptele si deciziile lui, sa invete sa puna caciula si cand e in tabara! “O sa racesti daca nu pui caciula, ai vazut ca nu-ti place cand ai mucisori… corpul tau, sanatatea ta, tu decizi!”

     Sunt multe lucruri de spus legat de acest seminar, am incercat sa expun metodele ei si informatiile citite si de mine din cartile de parenting. Va recomand, cand mai sustine Urania cursuri, sa incercati sa ajungeti… merita fiecare minut, mi-a placut modul cum a abordat toate situatiile!
Am inteles ca fiecare copil e unic, ca nu exista o reteta speciala in educarea copiilor, iar ce tactica a mers la X nu functioneaza la Y. Eu colectez informatii, citesc carti de specialitate, merg la cursuri, citesc comentariile de pe blog ale altor mame, invat de la toti… filtrez informatiile si ce consider ca se potriveste familiei mele, aplic!

    Sa lasam telefonul pe silent si sa participam in viata copilului, noi suntem “jucaria”lor preferata… sa le fim prieteni in etapa de inceput ca la adolescenta sa fim primii la care vin cand au o problema. Cert este ca ingredientul secret consta in iubire, sa le oferim “alocatie afectiva”, sa le spunem TE IUBESC cat mai des, chiar daca nu suntem mereu de acord cu alegerile facute!

Am o rugaminte la voi,va rog share la acest articol pentru a schimba viziunea si altor parinti, spre binele copiilor! 

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Ce am invatat in 6 ani de casnicie?

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata, de pe plaiuri argesene o prea frumoasa fata. Si era una la parinti si mandra-n toate cele… casnicie
Cam asa eram la 21 de ani cand mi-am intalnit Fat-Frumosul, cu palat in Bucuresti. Ne-am vazut, ne-am placut si am vazut ca viata in 2 merita traita in formula eu-el. Totul miere si lapte, compatibilitati pe toate planurile… na, ca am gasit Perfectul.

Dupa o luna de relatie mi-a dat papucii, ca vezi domne ca nu e chiar cu mult love la el in corason. Se mandreste si-n zilele noastre cu parasitul… si cand isi aminteste si incepe mistoul la cele intamplate… stim cine nu primeste “desert” in ziua respectiva, nu-i asa?  Apoi dupa o saptamana a revenit cu codita jos la mine, cu promisiunea ca niciodata nu o sa mai plece… si asa a fost, nu a mai plecat!
Dupa 5 luni de relatie, am primit inelul… toate rubedeniile & friends credeau ca sunt bortoasa de gata isi pune domnul pirostriile. Peste 3 luni de la cerut eram deja in rochie de mireasa… Fat-Frumus a vrut sa fie sigur ca nu ma evapor.
Si uite asa au trecut 6 ani de la marea dantuiala, 6 ani cu bune si rele. Cine spune ca are o casnicie perfecta vreau sa-l vad din profil… sigur e ruda cu Pinochio. Nu exista casnicie perfecta 100%. Noi am avut si clipe roz si clipe negre, dar mereu am stiu sa ne bucuram de frumosul din viata noastra si sa trecem peste greu. Am invatat multe lucruri in cei 6 ani alaturi de sotul meu…
Am invatat ca pasul cel mai greu este sa convietuim impreuna. Adevar 100% in vorba “cunosti pe cineva, doar atunci cand locuiesti cu el”. A fost o lupta de cucerire a terenului in primul an de casnicie, fiecare vroia sa-si impuna caracterul. Ieseau scantei daca unul din noi nu spala vasele, iar celalalt ducea gunoiul.
Am invatat ca nu e bine sa dormim certati… urlam unul la altul, ne “racoream” si apoi eram deschisi la dialog. E asa frumoasa impacarea, incat e pacat sa dormim suparati unul pe celalalt.
Am invatat ca-l iubesc si fara sa-mi aduca flori zilnic sau sa ma plimbe prin localuri scumpe. Omul sfinteste locul, pot sta pe banca in parc, cu o punga de pufuleti… alaturi de el totul e perfect. Iubeste timpul petrecut cu cel drag si nu cardul din portofel… ce te faci cand banii nu mai sunt?
Am invatat sa gatesc, de la catastrofa mondiala care ardea si cartofii prajiti pana la sufleu de ciocolata… bine, am invatat sa gatesc ca sa nu murim de foame, iar de pizza si shaorma ne cam saturasem. Insa am descoperit satisfactia de a vedea omul iubit cum apreciaza mancarea gatita de mine. Doamne, sa mai zic si de baietii mei cum se ling pe degetele si canta in cor “papa”. Sa nu uitam, ca sa ajungi la inima barbatului tau, invata sa gatesti! Iar gatitul in 2 este distractiv… pe langa placinte si sarmale, exista loc pe blatul de bucatarie si de o mica “pauza”.
Am invatat importanta comunicarii intr-o relatie de cuplu. Mereu cand avem ceva pe suflet, stam la masa si vorbim deschis, venim cu solutii si incercam sa rezolvam problema. Important este sa spunem pe loc ce ne deranjeaza la celalalt, sa nu tinem doar pentru noi… motivul este foarte simplu:  gresim din nou, in necunostinta de cauza si acumulam frustrari si la o mica scanteie, precum un vulcan rabufnim si aruncam cu vorbe “iar acum 1 luna m-a deranjat cand ai facut asta”.
Am invatat sa nu uit de mine. Vad femei casatorite, cu sau fara copil, care s-au neglijat. Nu mai tin cont ce mananca, nu se machiaza, prefera hainele largi. Le place statutul de sotie, insa se scufunda in plafonare, le place zona de confort din caminul casei lor si uita ca o rochie mulata face minuni. Recunosc ca atunci cand ies cu sotul in oras, caut o rochie  scurta si mulata, la naiba, sunt femeie si imi place sa citesc admiratia din ochii lui.
In zilele noastre, tinerii aleg sa inceapa o relatie serioasa pe la vreo 30 de ani. Vor distractie si sa avanseze in cariera, de parca un sot inseamna o povara. Pentru mine sotul reprezinta cel mai bun prieten, omul alaturi de care am evoluat si cel care mereu m-a ridicat de jos in momentele grele. Nu au idee cat de bine e atunci cand ajungi acasa, dupa o zi nebuna de la job, iar jumatatea te asteapta cu masa pusa, mancare calda si vinul la rece.

Ne schimbam impreuna, ne maturizam si stim impreuna ce ne dorim de la viata. Chiar daca am devenit parinti am rezistat furtunii aduse de schimbare. Un copil poate sa zdruncine relatia de cuplu daca nu este solida, oboseala intervine si ea, nemultumirile din ambele tabere rod la structura casniciei. Trebuie sa constientizam ca dupa nastere atat barbatul cat si femeie se schimba, il acuzam pe el ca nu mai este romantic cand noi am inlocuit sms-urile siropoase cu liste “ai de cumparat urmatoarele”. El acuza ca este refuzat cand vrea sex, dar uita ca nu o mai ajuta la treburile casnice sau ca de 3 nopti copilul nu doarme de la colici.
Cine a spus ca  a mentine o casnicie este usor, sigur acum e divortat! Cred ca provocarea zilelor noastre este sa ne mentinem in statisticile celor care nu divorteaza. Nimic nu-i usor pe lumea asta, dar trebuie sa ne reinventam zilnic ca sa ne mentinem relatia vie. Sa “reparam” si sa nu inlocuim partenerul de viata. Impreuna mereu, o sa reusim tot, suntem primul exemplu pentru copilasii din dotare… hai sa ne ambitionam sa le creionam  o lumea frumoasa!
Si-am încălecat pe-o sa si va spusei povestea-asa! P.S. te iubesc, colegul meu de apartament!

Cu drag,

Diana

P.S2: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Draga viitoare mamica…

              Buna draga mea, bun venit in lumea mamelor. Este cel mai mare club din lume. Stii cam cu se mananca viata de mama din ce ai mai auzit si vazut pe la prietene. De can20141021_190832d ai vazut cele 2 liniute ai inceput sa cumperi carti si sa te informezi despre nastere, alaptat si primele clipe cu bebe. Vreau sa-ti creionez lumea care urmeaza sa se deschida in calea ta.
In primul rand, felicitari! Ceea ce urmeaza sa traiesti in urmatoarele luni, sunt dovezile unui miracol. O sa ai un cumul de stari euforice, o sa fie cele mai frumoase 9 luni din viata ta, luni unice. In corpul tau, pe zi ce trece se formeaza un copil, un omulet, de la un punct pana la un bebelus pufos de 3 kg. O sa apreciezi fiecare kg care apare pe cantar, deoarece stii ca minunea ta creste si se dezvolta. Zicala “mananca pentru 2” nu trebuie sa se aplice, incearca sa mananci sanatos. O sa-ti apara vergeturi, incearca sa te hidratezi atat cu creme pentru corp dar si sa cresti aportul de apa in organism.

        O sa te indragostesti de micul guguloi de la prima ecografie. O sa simti nerabdare de la o ecografie la alta, nu o sa-ti pese ce sex are copilul, vrei doar sa fie sanatos. Vrei sa-l vezi mereu pe ecran, esti curioasa cu cine o sa semene. Nu degeaba se tot spune ca femeile insarcinate radiaza de fericire, chipul iti lumineaza, ai o aura de femeie implinita si mereu zambetul prezent pe chip. Atunci cand simti primele miscari o sa stai lipita cu mainile de burtica, el raspunde de fiecare data cand il mangai, confirmandu-ti ca la tine in pantec se simte protejat. Nu te apuca sa cumperi multe haine sau produse pentru bebelusi. Stiu, sunt dragalase toate nebuniile pentru bebelusi, insa ei cresc repede si chiar nu ai nevoie de multe chestii ce sunt prin magazine. Roaga o prietena care a nascut sa-ti faca o lista cu ce ai nevoie cu adevarat pentru camera copilului.

          Dormi, cat mai mult posibil, pentru ca din trimestrul 3 de sarcina nu o sa mai ai parte de somn linistit. Burta creste, copilul nu mai are loc sa se miste si o sa simti cand o sa vrea sa-si faca “exercitiile de inviorare”. Si da, cea mai frumoasa intalnire din viata ta o sa fie la nastere. Nu-ti pot descrie ce o sa simti cand o sa-ti vezi copilul, e o avalansa de emotii si iti tresare inima cand ii vezi chipul. Din clipa aceeia, te nasti a 2 oara, esti mama. Nu pot sa te mint, nasterea o sa doara insa pot sa iti marturisesc ceva, o sa uiti totul cand o sa ai puiul in bratele tale.

        Alapteaza si nu renunta daca in primele incercari nu iti iese, este singura ta metoda sa-i oferi protectie si imunitate. Sentimentul acela cand pui copilul la san, ii privesti chipul linistit bate orice stare de oboseala care o sa existe. Te rog sa accepti ajutorul pe care il primesti din partea celor din jur. Copilul aduce multe schimbari in viata ta, nu trebuie sa te suprasoliciti. Daca ajutorul nu vine in mod natural, cere-l! O sa vezi cum toti din jurul tau sunt binevoitori cu o multime de sfaturi, te rog sa le cantaresti inainte, vorbeste si cu medicul pediatru si filtreaza toate informatiile inainte de a le pune in practica. Nu uita, tu esti direct responsabila pentru cresterea copilului tau.

        Prietenele tale o sa-si vada de viata lor, bifand iesirile in club, crede-ma ca nu o sa mai ai puterea sa pleci de langa copilul tau si nu o sa ai regrete ca nu pierzi noptile in oras. Insa, te rog sa-ti faci timp si pentru placerile tale, sa nu te neglijezi. Te rog nu uita si de sotul tau, el iti este mereu aproape si umarul tau de sprijin. Nu-l neglija, nu uita sa-i spui ca il iubesti. Si el are nevoie de tine, nu pune relatia voastra pe plan secund. Un copil trebuie sa uneasca un cuplu, stiu ca suna a cliseu dar chiar reprezinta rodul iubirii voastre, sunteti uniti pe veci de micutul vostru. Fiti o familie frumoasa, nu uita ca un copil este oglinda familiei in care creste. Creste-l frumos si cu dragoste neconditionata, el reprezinta puritatea absoluta si calazuieste-i pasii in lume! Bucura-te de familia ta, bucura-te de clipele frumoase, traieste-ti viata alimentand-o cu lucruri pozitive.
Frumoasa-i lumea in care urmeaza sa pasesti, nu?

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

„as vrea sa cladim ceva impreuna, m-am saturat sa cladesc singur.”

noiPentru noi o mie de lumi se inchid, si inca o mie incep sa se deschida. Ne-am dorit intotdeauna acea relatie ce incepe incet, dar sigur; care continua mereu sa creasca, sa se dezvolte si sa ajunga o baza solida pentru casa viitorului nostru.

Insa de fiecare data, ceea ce cladeam se destrama. Poate nu aveam materialele necesare, sau poate le aveam dar nu eram dispusi sa le oferim, poate cei de langa noi nu voiau sa cladeasca ceva. Si astfel am construit din nisip baze ce s-au daramat la prima adiere de vant, la prima masina ce a trecut, creand vibratii in pamant. Asa au trecut ani in care am incercat sa inlocuim materialele necesare, in speranta ca vom reusi sa cladim intr-un final, viitorul viselor minunate in doi.

Ne-am regasit intr-un final singuri, cladind bazele viitorului propriu, fara munca in doi, fara aprecieri, fara rasete. O munca asidua ce parea sa ne ceara mai mult decat credeam. Dar obosim. Sa construiesti singur ce ar trebui construit in doi este imposibil. Ramanem parca neajutorati la bazele pe care am inceput sa le formam si ne gandim „dar oare se merita tot efortul acesta pentru a avea o viata singur?”.

Privim inapoi la toate bazele ce au cazut ca soldatii in razboi, pentru ca nu aveau armele necesare, sau pentru ca erau prea putini sa poata sa razbata. Si ne trezim intr-un moment in care ne indoim chiar si de aceasta singuratate, insa nu mai avem puterea sa cladim ceva in doi, dar tragand singur. Asa ca ne lasam purtati prin corturile pe care le gasim, ne plimbam de colo-colo in speranta ca vom gasi raspunsul. Un raspuns la o intrebare muta. O intrebare care nici macar nu exista.

Doar ca de nicaieri, si in momentele in care speranta nu mai era acolo unde trebuia, ci pe drumul pierderii, cineva ne intinde o mana timid, „As vrea sa cladim ceva impreuna, m-am saturat sa cladesc singur.”. Si privesti pierdut acel chip minunat, insa nu iti vine sa iti dai toate materialele, chiar daca vezi ca el cladeste mai mult ca tine. Ti-e teama ca tot ce ai adunat si ai invatat va fi spulberat din nou de vant. Ca el va renunta si va pleca, pentru ca sa construiesti ceva in doi este greu si nu imposibil. Dar iti zambeste pierdut spunandu-ti sa nu iti fie teama, sustinandu-te sa te investesti si tu, iti arata si el la randul lui multitudinea de materiale, insa ii poti citi in ochi ca nu sunt toate.

„Si tu esti un suflet pierdut?”

„DA”

„Si tie iti este frica sa cladesti bazele acestea alaturi de mine. Si mie imi este frica. Atat de frica incat atunci cand iti ofer ceva imi tremura mana gandindu-ma ca il vei lua si vei pleca. Ca poate era ce iti lipsea sa cladesti ceva langa altcineva.”

„Ti-am intins o mana. Ti-am propus sa cladim ceva impreuna. Te-am gasit ratacita. Rataceam amandoi. Intr-o lume trista, ne pierdusem si noi bucuria si fericirea ce ne incanta. Dar nu te voi parasi. Ti-am oferit tot ce aveam mai de pret, ca sa iti castig increderea, sa vrei sa cladesti cu mine. Pot vedea un suflet pierdut atunci cand intalnesc unul, desi sincer sa fiu este pentru prima oara cand o fac. Am vazut in tine tot ceea ce gaseam in cate cineva, tot ce imi doream sa gasesc la cineva, gasesc in tine. Descopar uimit, cu fiecare caramida pe care o fixam ca ceea ce eu am, ceea ce tu ai, sunt facute sa mearga impreuna.”

„Deci, vom construi ceva solid? Si, orice ar fi nu vei pleca? Vom face totul impreuna?”

„DA! Nu voi pleca, am venit ca sa raman, si voi ramane. O viata. Profitand impreuna de baza asta solida, si cladind acest loc impreuna. Intr-o zi, vom reusi sa ii dam o infatisare, si va fi cel mai frumos loc. Va fi al nostru.”

P.S. Multumesc Flavia, ca mi-ai reamintit de inceputul unei relatii si ca ai vrut sa public gandurile tale.

Cu drag

Diana

Ce jucarii ne ajuta cu adevarat copilul sa se dezvolte?

        Atunci cand pasesc intr-un magazin cu jucarii, ma simt de parca am ajuns in paradis. Copilul din mine iese la lumina, incep sa ating toate jucariile.  Sunt clipe cand nu stiu cat de utila le este o jucarie atunci cand o cumpar, sau daca este pentru varsta potrivita. Pentru ei joaca inseamna distractie dar si forma de a  invata lucruri noi, fiind o stransa colaborare intre cele doua. Distractia este strans legata de dificultatea jocului. Daca este prea usor pentru copil, el se plictiseste iar daca este prea dificil, il frustreaza… asa ca am apelat la ajutor profi, respectiv terapeutul lui Radu. Am rugat-o sa imi faca o lista cu jucariile potrivite varstei lor si utilitatea lor, iar zilele trecute am trecut si la fapte, spargand banii pe ele, insa de data aceasta, i-am spart cu cap. Asadar, va fac turul proaspetelor jucarii achizitionate:

1. Saculetul cu activitati.

Am ales 6 activitati dintr-o lista lunga si variata, fiecare activitate fiind pusa intr-un plic de plastic cu fermoar. Toate plicurile sunt puse intr-un sac, cu numele copilului, fiind astfel usor de transportat. Posibilitatea de personalizare este mare pentru ca alegem activitati ce stim ca vor capta interesul copiilor nostri.
Ne jucam cu margele, pufi colorati, animale in mediul lor, puzzle-uri, meserii. Ajuta la asociere si dezvoltarea motricitatii fine.
Saculetul a fost realizat de Busy Kids, ii gasiti aici. Calitatea produselor folosite este de necontestat, toate activitatile sunt minunate si cu folos!

IMG-20160517-WA0023IMG-20160517-WA0024

2. Mini puzzle

Am optat pentru puzzle de lemn, din diverse categorii (animale, fructe). Puzzle cu diferite imagini, compuse din 2-4 piese, il ajuta la invatarea animalelor si fructelor etc.

3. Instrumente muzicale 

Muzicuta si fluierul  il vor ajuta in pronuntarea literelor, cuvintelor (exercitii de respiratie logopedie). Xilofonul si toba il ajuta sa foloseasca ambele maini, copilul invata cauza-efect prin producerea sunetelor dupa lovirea instrumentelor muzicale. Copilul o sa aiba placere sa cante, distrandu-se copios de sunetele produse.

4. Jocul de tip piramida

Piese din lemn sau plastic se pun una peste cealalta in ordine crescatoare. Il vor ajuta sa invete culorile si  formele. Ii vor dezvolta abilitatile motrice  si de asociere.

5. Puzzle-incastru

Puzzle-incastru sunt acele planse din lemn cu forme decupate care se scot si copiii trebuie sa invete sa le aseze in locurile lor pe plansa, invatand astfel sa asocieze, sa recunoasca formele (animale,

fructe, legume, forme, vehicule).

6. Cartonase cu imagini din divese categorii

Noi am optat pentru cartonasele Montessori , cu animale, fructe, legume, obiecte din mediu. Copilul invata sa arate si sa denumeasca obiectele.

7. Jucarie “pop up”

Avem un ciocan cu care copilul “bate” cuiele. Il ajuta la invatarea culorilor si la coordonarea ochi-mana.

8. Centru de acivitati

Jucarii polifonice: produc anumite sunete si ajuta la dezvoltarea imitatiei verbale si a asocierii de sunete.

9. Set picnic/bucatarie, set animale, set fructe-legume 

Folositi obiectele pentru potriviri, imitatie si instructie cu obiect, receptiv obiecte, denumiri obiecte, categorii/apartenenta la categorii. Dezvolta jocul simbolic si ajuta la imaginatia copilului.  Ne jucăm cu animalele dându-le hrană și apă, gatim folosind fructele si legumele.

10. Piese lego/lemn pentru construit 

Nu sunt deloc sofisticate ca alte jucarii, ele sunt ideale pentru copii ,deoarece ii invata cum sa apuce cu mana obiectele, sa descopere diferitele forme si culori precum si sa-si dezvolte modul de gandire si autocunoastere. Jocul cu parti care se imbina stimuleaza in mod fericit imaginatia copilului… fericirea creste atunci cand darama ce eu am construit :). Momentan imbina 2-3 piese, insa deliciul sta in  desfacerea turnulețelor făcute de mine, piesa cu piesa.

11. Creioane colorate si plansa de scris 

Stam la masuta si mazgalim pe foaie, cu toate culorile din cutie. Avem creioane care, cu ajutorul unei lavete umede, se pot sterge usor de pe masut, canapea…depinde de micul artist pe unde mai picteaza.

      Abia astept sa vina dimineata si sa incepem joaca … ideea e, ca oricat de multe jucarii ar avea un copil, jucaria lui preferata ramane mami/tati 🙂

Spor la joaca,

Diana

IMG-20160517-WA0030IMG-20160517-WA0021IMG-20160517-WA0022IMG-20160517-WA0031

IMG-20160517-WA0027

IMG-20160517-WA0019IMG-20160517-WA0029IMG-20160517-WA0020

IMG-20160517-WA0025IMG-20160517-WA0028IMG-20160517-WA0026

Legile bebelusului Murphy!

        Stim toti de legile lui Murphy… mereu cand ne e lumea mai draga se intampla neprevazutul… ori nu-s aranjate planetele ori karma e o scorpie! Ideea e ca si acest Murphy a fost bebelus pentru ca observ muuulte legi pe care ai mei omuleti le respecta… pai unde-i lege nu-i tocmeala, nu?
1. Dupa 5 minute de cand l-ai schimbat de pampers, simti o mireasma dinspre patutul lui!2015-10-02 18.23.35
2. Cu cat stai mai mult in bucatarie si pregatesti chestii elaborate pentru masa… ei nu o vor manca!
3. Daca tocmai ai facut curat, in scurt timp copilul va varsa ceva pe podea.
4. Cand te pregatesti sa pleci din casa, fix atunci copilul face cacuta.
5. Copilul iti demonstreaza cat de greu e sa bifezi punctualitatea.
6. Daca vrei sa vezi bebelusul-magician, pune-i sosete… imediat dispar din picioaruse.
7. Atunci cand iti faci planuri dupa ce adoarme copilul, fix atunci nu apare Mos Ene.
8. Cand amani somnul si stai pana tarziu in noapte, copilul o sa fie alarma ta dis-de-dimineata.
9. Daca vrei ca omuletul sa faca  ceva, interzice-i acel lucru.
10. Copilul vindeca obsesia mamelor pentru genti/pantofi cumparand chestii doar pentru el.
11. Cand vrei sa pleci in concediu, atunci face temperatura sau o boala a copilariei.
12. Iti demonstreaza ca este imposibil sa-i invelesti cu plapuma, ei mereu reusind sa evadeze din prinsoarea ei!
13. Atunci când îți propui sa faci ceva, fix atunci copilul tău își va modifica programul!
14. Copilul are un simt al apei dezvoltat… el reuseste sa se ude, gasind singura baltoaca din parc/strada.
15. Copilasii iti demonstreaza ca desi au 2 jucarii identice in fata ochilor, al celuilalt e cu mot.
16. Atunci cand esti cu rubedeniile/prietenii, copilul tau nu “executa” trucurile cu care te-ai laudat.
17. Atunci cand te furisezi la baie, te simt si vin imediat dupa tine, fiind sub atenta lor supraveghere… nu rateaza nicio scapare a mamei spre wc.
18. Cand adoarme si vrei sa faci dus, fix cand esti cu spuma pe tine, incepi sa auzi urlete din dormitorul copilului.
19. Copilul are un simt al selectiei formidabil, rostind in public fix cuvintele necenzurate ale parintilor.
20. Cand “prinde” telefonul tau, copilul iti demonstreaza ca stie mai bine meniul si intra prin locuri nestiute de tine.
Stiu ca acum zambim pe seama acestor “legi” insa atunci cand ni se intampla, copilul reuseste sa ne atinga corzile nervilor. Sa nu uitam sa ne iubim puii neconditioanat, sa le iertam greselile… nu de alta, dar ei sunt cei care, la batranete, o sa ne aleaga azilul.

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Ce inseamna, de fapt, “o zi frumoasa”?

              Suntem educati sa spunem mereu oamenilor din jur “O zi frumoasa sa ai!”. O fac si eu si tu in fiecare zi… Stau si ma intreb ce inseamna, de fapt, o zi frumoasa… cred ca numai cadoul de a avea inca o zi trebuie sa ne faca fericiti.intre fete
Inseamna sa te trezesti dimineata cu zambetul pe fata, esti norocos ca ai inca o zi de consumat si ca ai parte de sanatate ca sa poti face tot ce ti-ai propus.
Inseamna sa privesti chipul iubitului tau, sa-l saruti de ” buna dimi”.
Inseamna sa mergi sa saruti obrajii pufosi ai copiilor tai.
Inseamna sa privesti pe geam la ce se intampla in natura, sa privesti soarele, cerul, pasarelele.
Inseamna sa citesti o carte sau o plimbare in parc.
Inseamna sa asculti si sa fredonezi melodiile preferate in drum spre serviciu.
Inseamna sa-ti suni parintii sa-i intrebi “Ce faci?”
Inseamna sa-ti faci planuri cu prietenii pentru zilele libere.
Inseamna sa incerci sa treci peste problemele de la munca si sa le lasi incuiate in sertarul de la birou cand pleci acasa.
Inseamna sa pregatesti cina pentru familia ta si sa stati impreuna la masa sa povestiti cele intamplate peste zi.
Inseamna sa te joci cu copii tai si sa le citesti seara o poveste.
Inseamna sa stai cu partenerul de viata, imbratisati pe canapea, savurand un vin si privind la un serial.
Zambesc si imi dau seama ca de noi tine sa avem o zi frumoasa, noi  sculptam o zi din viata noastra, iar uneltele folosite sunt la indemana noastra. Fericirea si frumosul sta in cele mai simple lucruri sau in oamenii dragi. Sa ne focusam pe gandire pozitiva, sa ne bucuram ca avem sanatate si ca fiecare zi e o bucurie ca traim si apucam sa ne vedem famili

           Din pacate nu stim sa apreciem ce avem si ajungem sa trecem prin necazuri ca sa invatam sa pretuim viata. Sa incercam sa gasim solutii si sa nu cadeam in depresie … “de ce eu trec prin asta ?” nu ne ajuta. Trebuie sa schimbam modul de gandire, “trebuie sa fie o solutie” sa dainuie mereu in mintea noastra si sa ne incapatanam sa rezolvam problemele. Ele exista ca noi sa le rezolvam!
Hai sa profitam de ziua de azi,  hai sa o traim memorabil! ,,Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi” zice Goethe… asa ca,va doresc o zi frumoasa!

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Intreaba-ma, asculta-ma, iubeste-ma!

IMG_1057           Privesc pe geam si vad masina lui, merg spre usa sa il intampin. Privesc imaginea mea din oglinda, imi trec mana prin par, zambesc, trag aer in piept si ii deschid usa.
– Buna draga mea, ce bine e acasa!
– Bine ai venit!
-Sunt obosit, am avut o zi groaznica la serviciu, vreau doar sa fac un dus, sa mananc si sa dorm!
…”Iar vrea sa joace acelasi rol, ca in toate seriile cand ajunge acasa… nu am sa-l las!”
– Vreau sa vorbim ceva! ii spun cand iese din baie… arata bine cu parul ud, mi-e dor de el…
– Se poate sa o lasam pe maine? si merge spre dormitor cu farfuria plina cu mancare.
– Refuz sa te las, intelege ca trebuie sa vorbim! Te rog, invata sa ma asculti!
Se pune pe pat si pare dispus la comunicare, ma priveste curios…
– Uite, dragul meu, vreau sa vorbim, sa comunicam, sa ne ascultam unul pe celalalt. Vreau sa ma intrebi cum a fost ziua mea, stiind ca ziua ta nu a fost roz… vreau sa ma asculti cand iti povestesc intamplarile mele de peste zi. Nu vreau sa ajungem 2 straini, 2 colegi de apartament, ci vreau sa ne povestim tot. Stiu ca ziua ta la serviciu este plina de stres, insa dragul meu, eu daca stau acasa nu inseamna ca butonez telecomanda. Priveste in jur, casa e curata, totul este pus in ordine, bebelusii dorm. Sa nu crezi ca am pocnit din degete si gata vraja. Fac si eu sacrificii si depun efort la fel ca si tine. Eu te intreb cum ti-a fost ziua pentru ca stiu ca vorbind despre asta o sa te descarci de tensiunea acumulata. Stiu sa te ascult, invata sa faci si tu la fel. Poate ti se pare banal ce fac eu acasa, insa pentru mine conteaza sa ma intrebi, sa vad ca-ti pasa. Intr-o relatie conteaza sa vorbim unul cu celalalt, sa nu ne lasam pe pilot automat si pe masura ce timpul trece sa nu stim cu cine impartim patul. Intreaba-ma ce au facut copilasii, intreaba-ma ce am cumparat de la piata, intreaba-ma ce planuri am pentru ziua de maine. Eu te intreb pentru ca vreau sa stiu ce a facut azi jumatatea mea, pentru ca tu esti sufletul meu si vreau sa stiu ce sentimente si trairi iti trec prin minte. Noi suntem 2 in 1. Si, invata dragul meu sot sa asculti, sa asculti cu sufletul tot ce iti povestesc pentru ca asa ne cunoastem unul pe celalalt.
– Iarta-ma draga mea pentru ca am gresit si m-am purtat ca un egoist crezand ca problemele mele sunt importante…
– Suntem prieteni pe langa sot si sotie, suntem alaturi unul de cealalalt!

        Dragele mele sa luam noi fraiele relatiei in mana, sa stam la masa cu el si sa vorbim deschis despre ce ne supara si despre ce simtim. Strangem nemultumiri, el nu are idee si poate, fara sa vrea, continua sa faca ce pe noi ne supara. Degeaba tinem in noi, suntem suparate si nu-i spunem ce nemultumiri avem… timpul trece, rana se adanceste si dintr-o banala situatie poate sa ajunga la o durere imensa. Trebuie sa rezolvam problemele pe loc si evitam astfel sa ajungem la impas. Daca stam deoparte pe tusa, sa nu ne surprinda cand observam o prapastie in relatia noastra. In iubire nu abandonam, ci suntem datori unul fata de celalalt sa ne salvam! Sa invatam sa intrebam, sa ascultam si iubirea o sa fie mereu in inimile noastre!
Aaa, iar daca aveti prietene care se lauda ca au o casnicie perfecta, va spun ca vand minciunele… nu exista relatia perfecta, insa pot exista 2 oameni care lupta, impreuna, spre perfectiune. Sa nu ne uitam printre oalele din bucatarie, candidand la “gospodina anului”, stiu ca dragostea trece prin stomac… dar sa lasam mancarea sa se raceasca in farfurie si sa incalzim asternutul!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Viața de cuplu după bebe . Despre dragoste și sex, dar și cum să vă păstrați vie relația!

       Mulți îndrăgostiți care au luat decizia de a face un copil sau care au primit deja răspunsul pozitiv la testul de sarcina și sunt viitori părinți cred că știu, în mare, ce-i așteaptă, cu bune cu rele. Iar când simt că nu știu, se documentează și află sau cel puțin așa speră. Dar, dragii mei,cei care formați un cuplu și vă doriți un copil sau îl aveți pe drum, vă spun cu toată sinceritatea și compasiunea că nu știti decât 1%. Restul e supriză. Multe cupluri se tem că aducerea pe lume a unui copil le va schimba în rău viața intimă. Relația se va răci dramatic, sexul se va petrece o dată pe lună, iar dragostea va fi zbuciumată de stresul pe care îl presupune rolul de părinte. În fața unor astfel de scenarii sumbre orice cuplu caută soluții. Și aflăm din diverse articole că trebuie să ne facem TIMP pentru viața de cuplu și să COMUNICĂM. Și totul va fi bine, hmm… Ei bine, lucrurile nu-s chiar așa de simple. Hai sa vedem care sunt problemele în toată amploarea lor și ce putem face, concret!

Despre sex după apariția bebelușului. Cum găsim satisfacția în doi?

Peste tot citesc că sexul devine o activitate dată uitării, din cauza lipsei de timp și a oboselii, unde mai pui că bebe poate că doarme chiar în patul conjugal, în timp cZXe tatăl se mută pe canapea. Ce-i de făcut?

În primul rând sexul nu e dat uitării. Te gândești la el, obsesiv de mult chiar (și nu-i includ aici doar pe tații “frustrați și geloși pe copil”, ci și pe mămici), doar că nu-l mai poți face exact când ți se pune pata. Trebuie să aștepți ca bebe să doarmă sau să fie preluat de bunici și prieteni binevoitori. Hai sa vedem partea bună a lucrurilor… Inainte sexul era o activitate accesibilă, de care probabil te și plictisisei nițel. Acum, când vă veți face timp pentru câteva clipe de intimitate, vei savura fiecare atingere ca pe o nestemată rară. Așa că seara după ce bebe intră în lumea viselor, iar copiii oricât de mici și solicitanți sunt, tot leagă jumătate de oră de somn până încep să se foiască, mama trebuie să facă o vizită tatălui care s-a tolănit pe canapea. Este foarte incitant să furi cotidianului aceste clipe în doi, simți că faci ceva interzis care s-ar putea să-ți scape printre degete. Deci trăiești clipa mult mai intens! Nu te mai gândi că partida de sex trebuie să țină două ore sau să se desfășoare în patul conjugal. Acum puteti explora fiecare colțișor din casă după timp și dispoziție, dacă pruncul a pus stăpânire pe patul vostru.

Un sfat pe care l-aș da domnilor, să facă propuneri dese, dar să nu se supere când sunt refuzați. Uneori mama are nevoie de un imbold ca să treacă la acțiune, alteori e prea obosită. Iar pe doamne le-as sfătui să treacă peste impedimente precum epilatul sau kilogramele în plus. Soțului nu-i va păsa că nu sunteți proaspăt epilate sau că aveți colăcei (doar s-a obișnuit el și cu burtica de gravidă), ci va fi fericit să facă sex, pe bune!

Despre dragoste după apariția bebelușului. Cum ne salvăm relația?

Cele mai drastice schimbări după apariția bebelușului țin de dinamica de cuplu. Nu veți mai ieși la cinematograf, nu veți mai onora fiecare invitație de petrecere, nu veți mai dansa, nu veți mai purta discuții interesante la o cafea, nu veți mai savura un pahar de vin (mai ales dacă mămica alăptează!), nu vă veți mai ține de mână pe stradă (cineva trebuie să care căruțul sau landoul), nu veți mai sta amândoi în față în mașină (probabil că mămica va sta cu copilul în spate) nu veți mai mânca împreună (cineva trebuie să întrețină bebele cel plângăreț), nu veți mai pleca într-un weekend romantic la munte sau mare. Iar lista poate continua cu o gramadă de activități ce înainte construiau intimitatea de cuplu, dar care acum, în postura de părinți, vă sunt inaccesibile. Bine, pe unele le puteți bifa dacă aveți bunici disponibili să stea cu bebe și dacă vă lasă inima să-l lăsați… Dar fără bunici cu timp și putere de dădăcit, cam așa vor sta lucrurile în viața de cuplu.

În plus, există o sumedenie de lucruri noi care vă vor da bătăi de cap și vor afecta relația. Mai toate au legătură cu așteptările pe care le aveți unul față de celălalt. Mă aștept ca soțul să stea cu bebe când ajunge acasă, să dea cu aspiratorul, să-mi zică că mă iubește… Mă aștept ca soția să îmi calce cămășile în continuare, să se mai coafeze din când în când, să-mi facă sex oral dacă nu are chef de sex… etc. Și cum aceste așteptări rămân uneori nesatisfăcute, se nasc o tonă de frustrări pe care le revărsăm într-un moment de furie și slăbiciune, lucru care dăunează serios vieții de cuplu.

Ce v-aș sfătui? Dați glas așteptărilor voastre, negociați, înainte să dați naștere unor frustrări și mai apoi, unor certuri de proporții. Spuneți lucrurilor pe nume, căci doar așa veți simți că relația voastră încă există. În plus, nu lăsați dragostea să se ofilească. Hraniți-o cu gesturi de tandrețe, chiar dacă acum pare că nu-și mai au rostul. Sărutați-vă pe fugă, luați-vă în brațe, dormiți îmbrățișați. Contactul fizic vă apropie și emoțional. Proaspăta mamă se simte dintr-dată singură după ce naște și chiar are nevoie de afecțiune. Ca un exemplu personal, îmi aduc aminte că ajunși cu bebe acasă, l-am rugat pe soțul meu să mă ia în brațe… Imediat m-au podidit lacrimile pentru că îmi fusese dor de senzația unei îmbrățișări. Burtica de viitoare mămică funcționează precum o barieră, mai ales în ultimele luni, când te ferești din instinct de orice apropiere. Așadar, o îmbrățișare durează câteva secunde și vă poate da un sentiment de împlinire. Nu ignorați gesturile mici de tandrețe.

Fiți complici în îndeplinirea nevoilor personale!

Ca să fiți fericiți în doi, mai întâi trebuie să fii fericit ca individ, tu cu tine. Orice proaspăt părinte se pune din instinct pe locul doi. Bebe e în fruntea listei si așa e bine să fie, doar că ocazional o să simțiți că nu mai puteți. Tatalui o să-i fie dor de o ieșire cu băieții la bere, iar mamei de un masaj relaxant. Și uite așa deveniți amândoi irascibili, pentru că vă simțiți la capătul puterilor și vă așteptați ca celălalt să mai ușureze din povară. Și de aici se nasc certuri și reproșuri care zguduie armonia dintre voi. Decât să vă umpleți de resentimente, mai bine spuneți fără rușine care vă sunt cele mai arzătoare dorințe. Cât unul dintre voi stă cu bebe, celălalt se poate relaxa după voia inimii. Așa se reîncarcă bateriile, vă sunteți recunoscători unul altuia, iar relația voastră e la adăpost.

Nu, uitați: A avea un copil împreună e un act intim și curajos care vă unește pe vecie!

Ce trebuie să rețineți e că un copil vă schimbă relația și o supune multor provocări. Atâta timp cât lucrați în echipă, vorbiți sincer unul cu celălalt, vă sprijiniți reciproc, sunteți toleranți, vă manifestați fizic iubirea, fie doar și pentru câteva secunde, cuplul vostru se va ridica deasupra greutăților și veți avea un moral bun. Astfel, veți fi în stare să vedeți și acele lucruri bune pe care rolul de părinte le aduce unui cuplu. Împreună ați dat naștere unei alte ființe, este ceva magic care v-a unit pentru totdeauna. Cel mic vă va oferi un milion de motive de bucurie pe care le veți savura împreună. Veți simți că împreună puteți muta munții din loc și că relația voastră are un scop suprem, pe lângă iubirea ce vă leagă. Se naște un soi de respect, admirație și recunoștință pentru partener, pentru că el este mama/tatăl copilui tău, Lui îi datorezi jumătate din cea mai mare realizare a ta!

P.S. Multumesc  Stela, pentru sfaturile impartasite si ca ai vrut sa public gandurile tale.

P.S 2: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici

Cu drag,

Diana