O zi de mama… de gemeni!

Nu stiu cum sunt diminetile voastre, dar eu cand ma gandesc la ale mele imi vine sa plang… de ciuda, ca somnul prelungit pana la 10 si-a luat zborul spre tarile calde. Fix atunci cand imi i20160402_200139-1ntind muschii si ma bucur de moliciunea patului, se aud din camera gemenilor mei chitaieli si rasete.

Privesc ceasul, ora 7 dimineata… alarma R&R imi da desteptarea. Pornesc spre camera lor, teleghidata, incerc sa ma trezesc privind zambetele lor… poate daca era ora 10 altfel priveam lucrurile. Stangaci incep sa ii schimb in hainute, le las cate o jucarie si incep ritualul. Profit de cele 30 de minute in care inca sunt somnorosi. Merg la bucatarie, pregatesc micul dejun pentru mine si ei. Curatenia cu tot tacamul o fac la 2 zile… tot in cele 30 de minute de calm bebelusesc. Am prins o dexteritate in manuirea aspiratorului, dat cu mopul si in ale smotrului in baie incat pot sa fiu numita “Schumi”. Savurez iaurtul ca, deh, sunt la dieta si merg sa iau pe rand cate un omulet sa-l instalez in scaunul de masa. Si incep cu fredonatul, ba cu o jucarie sa calmez micii revolutionari care nu mai vor sa stea in scaune. Rares, dolofanul familiei (12 kg la varsta lui) prinde gustul mancarii si se potoleste… in schimb Radu, adora sa ia mesele in picioare si privind pe geam.
De la ora 9 pana la ora 13 se desfasoara “consumul de energie” care se aplica ambelor tabere mama- gemeni si se rezuma la: alergat cu masinutele, lupta pe aceiasi masinuta(chit ca au jucarii identince in dublu exemplar, a celuilalt e cu mot). Mai nou tensiunea mea este pusa la incercare de ei prin escaladarea canapea-calorifer- pervaz geam si mereu in tandem. Am crezut ca este necesar sa le iau o masuta cu scaunele sa ii invat sa manance frumos si sa stea sa priveasca cartonasele cu animalute… realitatea mi-a dat doua palme si mi-a aratat ca tocmai le-am luat “jucarie noua”pe care o pot escalada.

La ora 13 semnele de epuizare apar, (in sfarsit!!!) si rapid ma misc cu schimbat si pregatit laptele sa nu cumva sa piarda somnul de pranz… Sanchi, cele 2 -3 ore de somn de fapt reprezinta reincarcarea bateriilor pentru urmatoarele ore de joaca. Cum pica la somn cum trec la stransul jucariilor si gatit ceva pentru pranz. Incerc sa terminin repede treaba ca sa ma cuibaresc pe canapeaua din camera lor pentru un mic somn. Si cand  incep sa visez ca sunt pe o plaja cu Brad Pitt langa mine fix atunci R&R imi reamintesc de fapt unde ma aflu.
Reluam procesul de hranire urmat de cel de joaca. Urletele nascute din bataia pe jucarii sunt nelipsite. Cum prind usa la bucatarie deschisa, cum incep inspectia la oale. Pe la ora 20.30 incepe ritualul de seara, balaceala-imbracat-laptic. Incep rugaciunile in gand sa adoarma in timpul mesei de lapte, nevoia de timp pentru mine este mare. Insa nu mereu imi sunt ascultate rugile, ei simt parca ca vreau sa stau sa citesc sau sa lenevesc la TV, bifand astfel somnul pe la un 22… asa ca incerc cu ultimele puteri sa spal biberoanele si vasele, strang jucariile de prin toate locurile aruncate.               Imi storc ultima picatura de energie si imi fac cele 30 de minute  de exercitii, urmate de un dus fierbinte. Apoi savurez cateva pagini dintr-o carte si astept sa adorm… dar, ce sa vezi, neuronii inca sunt la fabrica si se gandesc la ce plan de bataie am pentru ziua urmatoare… si incepe foiala, ba stau pe net, ba ascult muzica, ba scriu… si uite asa devin pasare de noapte, iar dimineata regret aroganta facuta!
Recunosc sunt epuizata insa sunt fericita ca am parte de o astfel de oboseala! O treaba sigura 100%, chit ca uneori imi vine sa-i scot pe geam(bine ca avem gratii!!!), sunt iremediabil indragostita de ei! Cand le aud rasul instant ziua mea are culoare, cand ii vad cum stau in bratele sotului mi se umplu ochii cu lacrimi, cand le citesc povesti si stau langa mine simt binecuvantarea pe care am primit-o.
O viata avem, sa o traim zic si sa lasam somnul pentru urmatoarea… trebuie sa avem timp si pentru placerile noastre. Suntem mame avem resurse de energie nesecate si trebuie sa ne dedicam si placerilor noastre… si asa o sa fim zen si fericite 100%, mama fericita=copil fericit! Sa mai zic si ca Rares a inceput sa alerge dupa mine, ma ia in brate si ma pupa?

Cu drag,

Diana20160312_111602

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *