Nu vreau sa vars lacrimi decat de fericire cand ma gandesc la copiii mei!

Dragii mei copii,

 

Nu vreau sa vars lacrimi decat de fericire in ceea ce va priveste pe voi, copiii mei. Sunteti mici, nu stiti prin ce drama a trecut tara noastra acum cateva zile. Ca mama, sa va arat o asa lume este dureros, dar realitatea este rece si are ca scop trezirea. Foarte multi tineri au platit un pret mult prea mare din cauza nepasarii autoritatilor. Aceasta tragedie nationala m-a facut sa ma gandesc la voi si sa vreau sa lupt inca de acum pentru viitorul vostru.  Sa mai spun si despre faptul ca ambulantele ajung in anul 2015, intr-o capitala europeana, ora 22-23 (cand nu exista trafic) cu o intarziere de 30 minute? Sau ca 150 de pacienti au ocupat spitalele din Bucuresti, locurile disponibile fiind 0? In caz de o calamitate o sa murim pe strazi, pentru ca nu exista resurse si pregatire pentru a ne salva vietiile.

Cu facultate nu esti angajat, se cere experienta si nimeni nu te baga in seama pentru ca esti incepator. Iti sunt taiate aripile inca de la inceputul zborului. Acum multi tineri au un salariu mic, muncesc un an pentru un concediu si daca vor distractie in club exista nesansa sa platesteasca cu viata din cauza unor oameni care nu si fac datoria.  Am iesit si eu de multe ori in club, dar nu am stat sa ma gandesc “oare, exista extinctor?” sau iesire in caz de incendiu. Acum fiind mama, cand o sa plecati in oras  trebuie sa bifez o lista lunga cu  “mami, sa ai grija sa stati langa iesire, vezi peretii din ce sunt alcatuiti si daca au extinctor”.

Daca las sentimentele sa actioneze, as face orice ca voi sa plecati din tara asta… dar, oare asta este solutia? Un viitor bun pentru voi, sa fie cu eticheta de strain in alta tara si sa nu mai apartii de tara unde te-ai nascut? Refuz sa cred asta!  O sa invatati la scoala despre patriotism, generatia din urma a luptat la revolutie pentru un viitor mai bun. Multi oameni au avut ocazia sa plece, insa au ramas si asa avem profesori, medici, asistente care isi iubesc meseria si azi se dedica noua. Generatia mea a stat cuminte cu capul plecat. Insa nemultirile se strang si deja se simte pe ceafa lama rece a sabiei. Ce a fost acum cateva zile a fost picatura care, nu doar a umplut paharul, ci l-a rasturnat. Sper ca gustul amar sa ne faca sa dam din coate, sa nu mai fie nevoie de o alta tragedie pentru a reactiona. Sper ca tinerii sa invete ceva din asta si sa nu le fuga gandul in ce club sa mearga la final de saptamana, ci sa se gandeasca ca puteau ei sa fie in locul lor si sa vrea sa schimbe ceva la tara asta. Suntem parinti si responsabili pentru viata voastra, nu imi pot imagina ce durere simte o mama care nu isi mai vede copilul. Legile vietii nu trebuiesc schimbate, nu trebuie parintele sa isi ingroape copilul.

Promit ca o sa fac tot ce pot ca voi sa aveti o sansa. Invatati si cititi carti, o sa fac economii de acum ca voi sa studiati in afara tarii, apoi sa veniti înapoi sa aratati ce a-ti învățat si cred ca numai așa ne schimbam tara. Clar se câștigă bine in alta tara, dar uneori e mai important sa-i avem pe apropiati langa noi. O sa va invat sa apreciati oamenii si nu hartiile. Banii iti ofera confortul material, dar oamenii si fericirea nu se cumpara. Vreau sa vedeti lumea civilizata, sa aveti acces la alte mentalitati si sa incercati sa schimbati viitorul nostru. Meritati sa fiti protejati de conducatorii tarii si respectati pentru ca intr-o buna zi voi puteti schimba lumea. Respect, un cuvant cu greutate, acum nu il simt in adevaratul sens, noi suntem nerespectati de conducatorii acestei tari. Fiecare fura sa-i fie lui bine, fara grija copiilor din orfelinate sau a batranilor care au platit toata viata taxe. Sunteti la inceput de drum si tineretea o sa va ofere sansa de a ajuta tara, profitati de ea, eu o sa fiu alaturi de voi. Sunt mama si am dreptul de a vrea sa aveti o viata buna… trebuie sa fie bine… speranta exista!

Cu drag, mami!

 

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

 

 

One thought on “Nu vreau sa vars lacrimi decat de fericire cand ma gandesc la copiii mei!

  1. Imi plânge inima! Plâng la propriu si la figurat ! Este dezastru in țara! Durere curată ! Disperare la maxim! De de trebuie atâția morți ??? De ce atâta suferința ? De ce atâta nedreptate ???de ce atâta indiferenta ??? De ce noi romanii suntem ai nimănui ??? De ce??? De ce ne lăsam prostiti , furați ? De ce acești oameni care ne promit marea cu sarea ajung sa ne fie torționarii? De ce nu ne apăra , susțin , ajuta, iubesc poporul???
    Sunt extrem de trista si nu mi găsesc pacea sufleteasca ! Daca as fi fost acum in Ro as fi fost alături de acești mii de oameni ! Mult respect si putere tuturor care au ieșit in strada ! Sincere condoleanțe tuturor celor care si au pierdut ființele iubite in incendiu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *