Mi-e dor de adolescentii mei!

viata

          Suntem plecati de 3 ore prin magazine, in cautare de scaun auto. Dupa atata agitatie si plimbat, foamea ne-a dat coate si asa am decis sa luam cina in oras. Astept cuminte la masa si privesc in jur. Multi pusti de generala si liceu. Sunt asa diferiti de noi cand eram la varsta lor. Fetele de 14 ani machiate si foarte dezgolite, sau haine mulate. Eu cred ca m-am machiat la vreo 17-18 ani, iar pantaloni scurti purtam in casa. Imi era rusine de tata sa apar cu fuste scurte si nu-mi placea cum eram privita de colegii din liceu (parca eram “un aperitiv ” pe care abia asteptau sa-l “guste”).
Privesc o masa apropiata, 3 fete si 2 baieti, toti cu telefonul in mana, butonau frenetic. Noi aveam vanatai de la joaca si alergat prin spatele blocului , ei au bataturi de la tastat. Foarte putin vorbesc intre ei, fiecare cu nasul in telefon, cu mici pauze de selfie. Nu mai stiu sa zambeasca live, o fac moacele galbene-emoticoanele pentru ei. Cand eram pustoaica, pe holurile liceului stateam cu fetele si vorbeam despre pasiunile noastre, baietii veneau sa ne ceara prietenia sau primeam biletele. Acum exista Facebook pentru a analiza pozele persoanei pe care o placi, iar add friend a detronat biletelele primite de fete odinioara. Noi completam in “Oracol” si asa aflam despre el, dadeam cu emotie paginile sa vedem daca avea o relatie. Sa mai zic de jocul “Film, fete si baieti”,  “Urmatoarea carte” sau “Adevar sau provocare”.  Eheee, asa se nasteau prima simpatie, atingere si primul sarut… ce emotii simteam atunci.

         Generatia de acum… sunt inchisi in ei, toata placerea lor se rezuma la un telefon ultimul model si jocuri pe calculator. Nu se suna ca au Whatsapp, prietenii virtuali iau locul celor reali. Nu ies in parc cu bicicletele, ci stau inchisi si asteapta cu emotie fiecare like si comentariu pe Facebook. Si noi stam pe retelele de socializare, dar noi ne cunoastem prietenii, ei au sute de necunoscuti. Noi folosim internetul pentru informatii, de exemplu, eu asa gatesc chestii complexe.  In schimb, ei asa socializeaza. Parintii nostri au avut parte de o adolescenta frumoasa, citeau carti si ieseau la cofetarie cu prietenii. Am dat peste scrisorile mamei primite in liceu, adolescentii de atunci scriau frumos, dovada clara a bunului simt si a cartilor citite la lumina lumanarii. Noi suntem generatia de mijloc, am trait cu desene animate, mestecam guma Turbo, nu stiam de jucarii performante. Am avut primul telefon in liceu, nu stapaneam “arta sms-ului” si nu imi placea sa port conversatii lungi cu prietenele mele ci stabileam ora si locul de intalnire. Am lasat mereu internetul pe locul 2, in fata fiind o carte buna sau un film.

Apare sotul cu tava plina de bunatati, balutele curg si imi promit ca de luni incep dieta. Merg spre baie sa ma spal pe maini si intalnesc fete de generala. Stau ciorchine pe oglinzi si se machiaza. Parintii la plecarea din casa au vazut fete naturale; eu vad fond de ten, ruj tipator si gene rimelate. Apoi, normal, un selfie sa imortalizeze mica escapada. Revin la masa si incep festinul, insa cu gust amar la cele vazute, dar cu speranta pentru Rares si Radu, cu promisiunea ca o sa-i invat sa scrie scrisori fetelor si ca o plimbare in parc, invinge conversatia pe chat.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *