Imi pare rau, copile!

20151012_200938

Profit ca ei dorm si merg repede in uscatorie sa intind rufele. In graba si in gandurile mele, o aud pe vecina mea, doamna Tincuta (bunica cu parul alb, vocea calda si mereu

cocheta in ciuda varstei de 86 ani) :

-Buna fetita, ce fac cavalerii?
-Dorm si asa pot face putina treaba.
-Am fost acum cateva zile la restaurant, unul din stranepotii mei a facut 1 an si au facut petrecere de mot. Mi-a placut, am vazut toti stranepotii, era fiecare cu cate o chestie in mana, tableta parca ii spune. Era foarte interesanta, voi tineretul de azi aveti ce eu nici nu visam sa existe. Te las draga mea, plec la cumparaturi.

Cum termin treaba merg si stau la ei in camera. Sunt asa linistiti cand dorm, au fetisoare odihnite si fericite. Oare chiar sunt ei norocosi ca au acces la multe jucarii smechere? Pe vremea mea nu exista asa ceva, doar niste papusi, masinute si ceva de construit. Acum ce au ai mei, canta si fac tot felul de chestii interesante, incat mami dispare din peisaj.
Vad prin mall, parcuri, restaurante, multi copilasi cu tableta in mana de pe la 3-4 ani. Copiii nu au nevoie de cadouri, ci de prezenta noastra. Copilaria, a reprezentat o frumoasa etapa din viata mea si imi amintesc cu drag de ea. Noi ne jucam afara, alergam, ne imaginam ca eram personajele din desenele animate preferate. Luam o patura, stateam pe iarba in fata blocului si ne jucam cu papusile sau eram personaje din Sailor Moon. Acum nici desenele animate nu mai sunt ce erau. Am multe cicatrici pentru ca mereu cadeam, dar stiu de unde provine fiecare si ce fericita eram.
Iertare va cer voua, puii mei, ca nu o sa traiti copilaria mea, insa va promit ca o sa fac tot ce pot sa fie deosebita. O sa va las sa alergati, o sa ne jucam cu mingea. Nu o sa intru in panica cand nisipul, cu care construiti castele, o sa ajunga sa fie degustat. Nu o sa tip cand, cu hainele curate, o sa intrati in singura baltoaca din parc. O sa vedeti ce tobosari devenim, avand ca instrumente o oala si linguri de lemn. O sa dansam si cantam, asa cum facem acum. Poate mami nu o sa aiba mereu bani, pentru a merge prin toate spatiile de joaca fita din capitala, insa garantez distractie  prin ” Castelul” si ” Ratele si vanatorii”. Cand o sa cresteti o sa avem biciclete si o sa va aratam parcurile preferate. O sa mancam vata de zahar si o sa admiram peisajele. Cand vremea nu o sa tina cu noi o sa ne jucam in casa, o sa va arat “De-a v-ati ascunselea”, garantez ca-i mai fain decat Cucu-bau, pe care il stiti deja. Toamna o sa strangem frunze, iar cele frumoase o sa le lipim pe hartie. Sigur o sa va placa. Nu o sa desenam pe tableta, mami o sa cumpere creta colorata si o sa infrumusetam asfaltul din fata blocului. Tati o sa deseneze trasee, pentru joaca cu masini. Iarna, cand zapada o sa fie potrivita, tati o sa va invete sa faceti cazemate, o sa fim doua echipe si o sa ne pornim pe bulgareala. Omul de zapada o sa fie si el prezent in fata blocului. Vara o sa mergem la bunici la curte, o sa culegem fructele din gradina, o sa va placa sa mancati capsuni micute si cu gust direct “de la sursa”. Ca sa ne racorim o sa ne “impuscam” cu pustile cu apa. Tati o sa va invete cum sa urcati in copac, iar bunicul cum sa faceti un arc cu sageti.
Cu cea mai mare placere, o sa va invat jocurile copilariei mele. Promit distractie!

Mamici, daca va regasiti in acest articol, va rog share si asa si alte mamici vor retrai copilaria si o sa transmita si puilor din distractiile noastre!

 

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

6 thoughts on “Imi pare rau, copile!

  1. Ca mare dreptate ai! Si eu imi amintesc cu drag de jocurile copilăriei. Jocuri pe care ai mei copii probabil nu o sa le știe niciodată. 🙁 Da acum au tot felul de jucării si tablete dar nu o sa se compare niciodată cu Copilăria noastră. Oricum ai mei deja s-au plictisit de tablete așa ca sunt fericita :)).

  2. Momente din viata noastra foarte frumoase , o copilarie ce nu o intalnim in ziua de azi .Chiar din pacate parintii nostri nu aveau prea mult timp pentru noi , sa stea de vorba cu noi , sa ne aduca gingasia de care uneori fiecare copil are nevoie si asta pentru aveau tot timpul foarte multe activitati gospodăreşti insa noi aveam alte trairi , asa cum abia asteptam sa vina timpul liber ieseam afara si ne jucam atat de frumos ,acum vad cat mai multi copii dragalasiti si inca mult prea mult , iar copii cresc in rasfat ,invadat cu toate noutatile zilei de azi .Nu mai au rabdare sa patrunda intr-o carte ca sunt foarte multe teme ,ce sunt obligati sa le rezolve ,nu au timp de a mai se juca cu masinutele lor ,papuselele fetitelor ce alta data cu drag le pieptanam si le croiam cate o rochita ce imi veneau tot timpul idei .Imi aduc aminte de joaca noastra de afara cu toate ideile ce ne veneau si ce greu ne luau parintii spre casa fiind foarte chiar tarziu .Acum foarte multi copii obisnuiesc sa stea in casa la calculator si uita de viata reala ,cei drept parintii deja nu mai au puterea de al lua de fata calculatorului pentru ca el fiind intrat intr-un joculet , copilul devin foarte agitati si nervos ,nici nu ii baga in seama daca ii cheama la masa ,ba din contra ii fac pe parinti sa le aduca sa manance chiar acolo ,ca el sa-si continue joculetul .Hmm nu m-am gandit vreodata sa schimb copilaria mea cu copilaria lor ,iar fiului meu i-am oferit o copilarie plina de satisfactii ,atunci cand il luam de la gradinita doream sa mergem in parc si abia astepta iar treburile mele casnice le faceam seara dupa ce ajungeam acasa si totul impreuna alaturi de sotul meu implicat rapid si fiul meu .Intodeauna i-am cumparat de ce avea ,nevoie si dorinte dar nu exgerate insa nici el nu-si dorea sa profite de dragostea parintilor pentru a-si satisface el dorintele .De aici tragem concluzii ,sunt parinti care doresc o copilarie frumoasa copiilor lor ,sunt copii ponderati si nu doritori de a avea tot ce apare si se pare ca viata poate fi frumoasa si fructuasa asa .Din toata copilaria lor nu vor intelege nimic , nu citesc povestile ce noi le-am citit cu atata pasiune si am trait alaturi de ele o copilarie minunata .Tot ce imi apareau in cale cu siguranta ereau citite de mine .Acum constat ca .calculatorul e noua aparitie si o schimbare nu foarte utila pentru foarte multi ,ei nu au cum sa citeasca si sa simta mirosul cartii ,dar as adauga ca acolo nu gasesti descrierea ce intr-o carte o intalnesti ,de nu-ti vine sa o lasi din mana nici in tranvai , autobuz sau metrou .O copilarie frumoasa o traiesc alaturi de mine multi elevi ai scolii mele de dans , ne simtim foarte bine in cantonament , ne distram seara ,facem seri tematice in timpul zilei invatam sa dansam frumos si cu drag traim timp de o saptamana .Cand ne finalizam sejurul ne petrem cu foc de tabara , bunatati alese specal pentru o seara speciala .Cu drag ne aducem aminte de cantonament .Si tutusi se poate trai frumos si in timpul anului cu tot felul de evenimente aduse catre copii nostri si asta ne aduce o mai mare implinire ,o mai mare satisfactie din tot ce facem .
    Traiti frumos si creati-va o copilarie frumoasa. asa cum am trait noi si cum o traim si azi .

    • cat adevar in vorbele tale…da noi o sa i invatam sa fie ca la noi, vedem cat reusim. Te pup

  3. Adevarat. Copii de acum nu mai stiu ce inseamna joaca…au prieteni on line…Ce frumoasa copilarie am avut…ma regasesc in fiecare cuvant, in fiecare joc,si mie imi facea bunicul arc cu sageti .Hai sa le aratam copiilor nostrii ca exista distractie si dincolo de tehnologie.

  4. Si eu sunt nostalgica dupa copilaria mea si jocurile de atunci, imi pare rau ca sunt multi copii din ziua de azi care pierd farmecul unor jocuri pe afara cu ceilalti copii si stau in fata calculatorului, tabletei. Eu am avut ocazia sa stau mult pe afara, locuind la casa, si aveam o pasiune sa descopar chestiile din curte, ce era prin saci, ce era prin cutii, sa gasesc alta utilitate obiectelor, sa construiesc case din lemne, din cartoane aruncate…

    Acum copilul meu nu are ocazia sa stea la curte si sa stea mereu afara, locuim la bloc si iesim cat putem afara. Cand era mic, 2,3,4 ani, stateam in parc 2,3 ore si se juca la nisip, cu jucariile de nisip, cu bete, cu apa, facea castele, tunele, am facut si Gradina Zoologica si ferma…In casa ne-am jucat cu jucariile din ziua de azi, Lego, masini, tot felul de monstri din desene animate. De cand a descoperit tableta si calculatorul este foarte pasionat de jocurile de pe ele si prefera sa stea “conectat”. Cand merge in parc cu colegii de clasa (a4a) nu se mai joaca cu nisip, bete…se dau in leagan si vorbesc despre ce au jucat ei pe tableta si ce se vor juca.

    Dar de mic i-am insuflat cat am putut pasiunea pentru carti si i-am citit in fiecare seara din carti pt copii mici, apoi mai mari, apoi i-am spus povestile care mi-au placut mie si ce nu mai stiam am inventat – din Harap Alb, de exemplu si alte basme, am citit cartile cu povestile Disney de 1000 de ori. Acum citeste singur o gramada de carti moderne – gen Jurnalul unui pusti, Insemnarile unei pustoaice, seria Generala (din care am citit si eu si e chiar ok scrisa) si altele…le citeste pe fiecare de cate 3, 4 ori, printe ele mai citeste si clasicele date de doamna, Print si Cersetor, Heidi, Aventurile lui Habarnam (de care a fost f pasionat si desi trebuia de la scoala sa o citeasca doar pe prima, le-a cerut si pe urmatoarele doua).

    Eu cred ca putem sa ne adaptam noi la lucrurile moderne dar sa le insuflam si lor pasiunea pentru ce era important pentru noi in copilaria noastra si sa fie un echilibru, pe cat posibil intre cele doua. Tableta cred ca nu e cel mai mare dusman, atata timp cat timpul petrecut la ea este pe cat posibil limitat, depinde si de noi sa ii luam de la ea si sa le oferim timpul nostru, facand altceva. Nu reusesc de fiecare data sa fac toate activitatile pe care le-as dori, sa stam in parc destul, dar incerc pe cat posibil sa variem programul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *