Griji nefondate sau… primele semne de autism?

griji nefondate           Am aflat de cand am nascut ca grijile s-au inmultit, ai o frica la prima raceala a copilului si vrei sa fie mereu sanatos. In inima fiecarui parinte apar semne de intrebare: “oare are vreo problema?”, ” oare e normal sa faca asa?”.  Asa am fost si eu, teama mereu imi incoltea in inima. Stiu si sunt total de acord ca fiecare copil este diferit, are ritmul lui de dezvoltare, avand gemeni pot confirma asta, azi facea ceva nou Rares si la o saptamana Radu (si vice-versa). Ca o nebuna, inca dupa nasterea lor, am citit despre etapele pe care trebuie sa le urmeze un copil, dar si despre semnalele care atentionau autismul.
Gemenii mei se dezvoltau normal, nu erau diferente intre ei: la 7 luni s-au ridicat in picioare, la 11 luni au mers, la 12 luni bagau cerculetele pe tija, la 13 luni bagau toate formele geometrice prin cutia decupata.  Insa Radu, de la 11 luni mi-a atras atentia prin comportamentul lui ca ceva nu e in regula. Si asa am inceput sa-i compar, astfel observand diferentele intre ei. Radu mi-a atras atentia prin:
– nu intoarca capul spre mine si nu avea vreo reactie cand il strigam pe nume.
Se intampla sa-l strig si de 10 ori, sa bat din palme si tot nu se uita la mine. Parea ca nu aude si ca era absent din camera ( am facut doua verificari si auzul nu este afectat ).
nu mentine contactul vizual mai mult de 2-3 secunde.
Daca stau fata in fata cu el evita sa ma priveasca in ochi, cand se joaca nu ma cauta cu privirea.
la 11 luni a inceput sa mearga singur, calcand pe toata talpa. Acum sunt momente cand merge pe varfuri.
se invarte pe loc, miscand agitat manutele.
cand era bebelus se arcuia cand il luam in brate, nu-i placea sa se cuibareasca la mine in brate.
nu vine la mine cand il chem.
Cine l-a vazut pe Radu (ma refer la familie, prieteni)   nu banuiau ca e ceva diferit. El nu plange daca sunt alti oameni in jurul lui pe care nu ii cunoaste, exploreaza o casa in care nu a mai intrat niciodata. Rade zambeste cand ne vede, se joaca cucu-bau cu fratele lui, imita ce facem noi si stie sa faca “pa” cand plecam la plimbare. Ingerului lui  pazitor este Rares, geamanul lui, pentru ca asa mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu el si acum am observat ca il imita foarte mult si asta o sa-l ajute in lupta lui de a se recupera.
Dragele mele, daca simtiti ca ceva nu e bine cu copilul vostru mergeti cu el la medic neurolog sau psihiatru. Nu ascultati la vecina de la doi sau la matusa indepartata care a crescut zece prunci. Va spun ca toti din jur ma credeau nebuna si ca “sigur e bine copilul”. Am preferat sa merg la un medic specializat si sa-mi zica  ca sunt nebuna si sa fie copilul bine… insa, la noi copilul a fost diagnosticat cu autism.
Medicii care l-au vazut, m-au felicitat pentru spiritul de observatie si ca am ales sa vin cu el si  nu am ignorat ce vedeam, spunand ca este cel mai mic copil pe care il vad (avea 1 an si 2 luni). Multi parinti ignora semnele  sau le pun pe seama unor evenimente petrecute in familie si ajung mai tarziu cu ei la medic… tocmai din aceasta cauza stim cu totii ca un copil se diagnosticheaza dupa 2 ani… insa toti, daca sunt intrebati si stau si analizeaza atent copilul, isi amintesc ca pe la 1 an au inceput sa apara schimbarile. Cu cat este mai mic cu atat terapia il ajuta, plus ca nu mai dezvolta alte comportamente autiste sau stereotipii.

Am trecut prin multe stari, de la furie la depresie, de la negare pana la plans isteric… ajungand la acceptare. Am inteles ca sunt o persoana puternica si ca eu trebuia sa fiu mama lui, a copilului meu special. Acum am acceptat, imi duc crucea si lupt sa-l ajut si sa-l fac bine… timpul care trece nu-l ajuta, ci trebuie sa-l folosesc spre binele lui.
In societatea noastra, un copil cu autism este privit ca pe un copil cu handicap… vreau sa subliniez ca nu este asa, dimpotriva, el prin terapie poate sa fie un copil normal, sa invete la o scoala normala, sa aiba prieteni. Iar copii cu autism sunt si mici genii avand un talent aparte. Sa nu va fie teama de ce vorbeste lumea, ci sa fie mai mare interesul sa va ajutati copilul.
Radu, sunt indragostita de tine iremediabil, respir prin toti porii mei iubire pentru tine…  iubitul meu brunet cu ochii mari si negrii.  Bucuria mea e ca o sa fim impreuna in aceasta aventura. O sa reincep sa cos panza visurilor noastre, ai incredere in mine iubitul meu copil… mama o sa fie mereu langa tine, luptam impreuna .

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

 

10 thoughts on “Griji nefondate sau… primele semne de autism?

  1. Am plâns. Îți doresc multa putere sa duceți lupta asta împreună, cuvintele sunt de prisos. Te îmbrățișez sincer.

  2. Copilul tau special,atat de frumos spus :* Draga mea,Radu va fi un copil cum sunt toti copiii si asta datorita tie si spiritului tau de observatie .Va imbratisam cu drag,sunteti exemplu pentru noi fiindca oricand se poate intampla si la unul din copiii nostri ,

  3. Dumnezeu sa va dea putere voua parintilor si tuturor apropiaților! Si eu am aflat de curand de o situatie similară. Si am plans si atunci si acum!! Sigur va fi in regula dc va face terapia! Dumnezeu sa va ajute!

  4. Sunt socata…si pe cat posibil inteleg ce simti….iti doresc sa ai tone…tone de iubire,rabdare si intelegere pt puiul tau.Daca inainte erai o mama eroina pt mine ca esti mamica de gemeni…acu esti super mommy!
    Te pupam!

  5. Diana te felicit din inima pt curaj si pt spiritul de observatie. Si eu sunt la.inceput de drum in meseria de mamica, avand un bebe de 6l. La fel ca tine mereu il urmaresc si ii notez dezvoltarea.
    Sincer cautam zilele acestea informatii despre autism. Nu e suspect copilul. Dar le vroiam pentru mine. Gaseam chestii generale insa nu am gasit un articol unde sa descrie un parinte observatiile lui vis a vis de copil.
    Vroiam sa te intreb daca aceste simptome au aparut dupa 11l doar? Adica copilul nu a raspuns niciodata la nume? Nu mentinea contact viziual nici inainte de 11l? Sau ceva s a intamplat si a intrat intr o regresie?
    Iti doresc multa putere si rabdare pentru Radu. In mod sigur va fi un invingator.
    Sanatate!

  6. Draga mea mămica, una curajoasa ce-i drept, ești o luptătoare iar copilul tau va fi la fel…. Dumnezeu sa va întărească si sa va ajute!! Curaj!

  7. Of, m-ai facut sa plâng! Sa fie bine minunea ta iar tu sa ai putere sa l ajuți si sa l susții mereu

  8. Am citit si am plans . Eu am un caz in familie, un var al meu are un copil cu autism si stiu ce inseama lupta cu aceasta de recuperare. Oricum sper sa reusiti prin terapie sa se schimbe radical starea copilului. Este important sa fiti o mama bine informata ca sa puteti face si in timpul liber program de lucru acasa alaturi de copil si trebuie mereu mers la medic ,pentru ca incadrarea copilului se poate schimba stiu de la varul meu ca medicii i-au spus ca terapia si timpul o sa clarifice diagnosticul. Trist e ca in tara nostra suntem mult inapoi fata de Germania, Italia in diagnosticare continua , tratamente si terapii generale , varul meu a fost in Italia( era disperat ca atunci cand i-au zis ca e autist copilul nu erau terapisti mai deloc ) si acolo exista centru special cu traditie mare , au multi autisti adulti care sunt megainteligenti si care inteleg ce nu inteleg medicii si a fost uimit sa vada cum copilul lui a facut o legatura cu un autist adult in citeva zile cand ei ii tineau capul la poza ,spre aparatul foto , ca se uita in gol . In Romania comunistii nu au dorit sa documenteze medical cazurile acestea si alte cazuri de natura aceasta , ca le era rusine , in raportarile comuniste toti erau sanatosi si buni de munca , chiar si azi autistii sunt considerati handicapati si nu se doreste sa se stie cum gadesc ei si cum inteleg lumea in care traim noi .Varul meu a avut bune rezultate cu copilul si acum e la liceu si s-a informat si a citit mult , au invatat sa faca chiar si lucru cu copilul , au fost niste ani foarte grei pentru ei , se mergea mereu in Italia si cu traducator , pentru ca au fost obligati sa invete cum sa schimbe mediul din casa si viata lor ca sa aiba copilul cum sa se adapteze si au avut si medicamente . Acum si in Romania mai gasesti medici care trateaza cu medicatii actuale , nu cu apa de la robinet ,gasesti si terapisti mai buni dar nu prea au experienta , ca la noi nu e traditie si au invatat si eu foarte greu , unii au facut o mafie din a ajuta pe bani multi , multe fundatii care sug bani , e foarte dificil de recuperat un copil disgnosticat cu certitudine si e foarte scump

  9. Eu cred ca nu vor fi probleme mai tarziu; ca totusi reactioneaza..am o cunostinta al carui copil a trecut printr o perioada similara..acum e un copil normal..cand mi a povestit ..nu mi venea sa cred..dar in aceasi masura a mers cu el la terapie inainte de un an.. multa multa sanatate si refAcere rapida!!!

  10. La ce medic ai fost cu Radu. Am un baietel de 1 an si 11 luni care are o intarziere de vorbire, nu-i place sa socializeze, se rusineaza cand vede persoane straine si nu-i place sa se joace cu copii la locul de joaca, mai ales daca acestia sunt mai mari si zgomotosi. Intr-un timp nici nu ne baga in seama, era destul de agitat (pediatrul a spus ca e din cauza alergiilor) acum parca comunica ceva mai bine cu noi, ne iubeste, da pup. Se joaca fotbal, cu masinute, se da singur pe topogan. Stie tot, dar nu vorbeste si comunica atunci cand vrea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *