De Craciun, toate drumurile duc acasa!

      Am vazut azi o reclama… nu am mai plans de ceva vreme si “afurisita” asta mi-a smuls lacrimi… O reclama de Craciun, cu un parinte care isi invita copiii la el, iar ei nu pot ajunge din diverse motive. Toti am facut sau facem asa…
Am plecat din orasul natal de 8 ani, in primul an am fost acasa de Craciun. Usor, mi-am facut prieteni si Craciunul-Revelionul nu mai era acasa in familie… ci pe partie cu un vin fiert. Ei mereu ma sunau si rugau sa vin acasa, insa… eu invocam mereu motive: ba aveam o iesire in club, ba lucram, ba sufeream din dragoste si nu aveam chef sa parasesc patul. Ei de fiecare data intelegeau si nu se suparau (sau nu vroiau sa arata durerea lor).

  De cand am devenit mama, simt altfel viata. Stau si ma pun in locul alor mei… m-au crescut, au facut eforturi sa am tot ce imi trebuie si cand vroiau sa ma aiba acasa… eu nu veneam. Pai, sa imi faca asa puii mei… m-ar distruge! Ei in fiecare an au fost langa mine, ritualul impodobirii bradului era sfant la noi in casa. Ei niciodata nu au plecat de sarbatori fara mine… asa cum eu am ales in ultimii ani sa nu-i mai includ in planurile mele. Vad altfel acum relatia copil-parinte, stiu ca minionii mei o sa creasca si o sa fiu inlocuita de prietenii lor.
Faptul ca vorbim la telefon cu parintii nostri nu compenseaza imbratisarea lor calda. Sa profitam de prezenta lor, sa le fim alaturi macar de sarbatori… de sarbatori nimeni nu trebuie sa stea singur. Sarbatorile sunt frumoase in familie, asa mostenitorii vad si simt ce inseamna familia. Eu am creionate imaginile lor, masa imbelsugata, bradul, rasete si colinde.

Sa facem acest mic efort sa avem familia unita,  pentru ca viata oricand ti-l poate lua pe cel drag… parintii nu intineresc… sa-i tinem alaturi de noi asa cum am vrea si puii nostri sa ne tina aproape cand vor creste. Avem timp tot anul de iesit in club, restaurant cu prietenii sau mers la munte. Putem amana serviciul, banii in plus nu o sa incalzeasca sufletul cum ar putea mama sa o faca cu o vorba buna. Daca vorbele mele nu v-au facut sa va ganditi la sarbatoritul Craciunului cu parintii… pulsez si va atasez reclama sa vedeti exact despre ce vorbesc… sa plangeti si voi, nu numai eu :).

Deci, e timpul sa mergem acasa!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *