Consumat rabdarea, cumpar vreo 2 kg!

2015-10-20 20.08.56

           Stau in mijlocul camerei, rezemata pe canapea, cu fundul pe parchetul rece, cu laptop-ul in poala si cu castile in urechi. Selectez o melodie veche care sa-mi aduca aminte de adolescenta, corpul o recunoaste si incep usor sa misc capul si soptesc versurile. Azi am avut o zi nebuna, este ora 23, bebelusii au adormit de putin timp si astept colegul de apartament sa apara de la job.

          Deja viata cu bebelusi se schimba, minionii mei cresc si odata cu ei oboseala apare in corpul meu. Inca de dimineata au fost agitati, asa ca i-am rasfatat cu melodiile preferate si jucarii zgomotoase numai bune pentru a le capta atentia. In timp ce pregateam fructele pentru micul dejun, aud un tipat acompaniat de plans isteric, asa ca abandonez micul dejun si fug sa vad cauza. Radu era cu dintii lipiti de mana lui Rares, care devenise rosu la fata si plin de lacrimi . Il cred ca-l doare, tocmai ce acum 2-3 zile am bagat degetul in gura lui Radu si m-a capsat cu cei 4 dinti… si nu-mi dadea drumul, parca era un caine de vanatoare cu prada in gura. Luat copil, ridicat in aer (10,300 kg, spatele urla sa nu mai fac asa ceva) giugiulit si in sfarsit a incetat plansul. Se pare ca chiar daca fiecare sta in patutul lui, cand se intalnesc in punctul comun se pot lovi. Revin la pregatit fructele, deja spiritele se incinsese, iar hitul Boroboata nu imi mai era de folos. Hai sa schimb pampersul si apoi la masa cu ei.  Primul nascut, Rares, ocupa masa de schimbat. Cred ca am stat vreo 5 minute sa-l schimb si sa-l imbrac, statea in orice pozitie numai pe spate nu. Deja eram transpirata toata si mai aveam una bucata odrasla sa schimb. Preiau minionul nr 2 si parca erau vorbiti sa nu cumva sa stea cuminte si la fel 5 minute de chin. Spectacolul continua  in bucatarie, unde ei nu vor sa stea in scaune… incep si dansez, topai, cant precum o gaina sugrumata, orice sa le atrag atentia asupra mea si sa ramana in scaune. Ce noroc ca nu erau vecinii in zona, ca sigur aveau ce vedea. Rares urla de foame, Radu vroia sus. Incep sa bag linguri pline la gras sa-i potolesc protestul dat de stomacel, iar la Radu cu rugaminti abia bagam cate o lingurita. Dolofanul in semn de protest vroia sa scoata pelerina de protectie, Radu urla ca vrea sus la geam. Ok, respir si hranesc flamandul familiei, iar cu mana stanga tin pasionatul de privit pe geam. Termin fructele si ii duc in sufragerie, unde pe podea ii asteptau jucariile si precum niste catelusi au inceput sa zburde prin camera. Dupa 2 ore de tipete de fericire, mers prin toata camera incep sa apara semne de somn si rapid profit ii bag in patut si ii mufez  la biberon. In 5 minute au picat precum mustele vara din cauza caldurii. Merg sa mananc ceva, deja in vederea mea aparuse luminite mov si apoi fuga in pat. Trag pilota peste mine, capul pe perna, inchid ochii…. mamaaaaa. Un vis urat a imbracat o poveste frumoasa. Merg la ei cu speranta de adormit, insa erau amandoi in fund.

           Gata somnul de amiaza. Mi-am propus pana la ora 20 sa nu mai doarma, joaca la greu si sper la ora 21 sa stea la joaca cu Mos Ene. Zis si facut, ne jucam! Au inceput sa se certe pe jucarii, chit ca au jucarie in dublu exemplar, parca a celuilalt e mai cu mot. Se trag de haine, Rares jucand dur si-a tras adversarul de par. Uite asa am o noua calificare: arbitru cu tenta de mediator. Apoi la ora 15 din nou circul cu mancatul. Legumele in varianta bucati sunt noutatea zilei, la dolofan cateva au ajuns in stomacel, la pitic mai mult pe el si pe hainele mele. Spalat moacele murdare, schimbat pampers si la joaca cu ei. Ora 20, timpul baitei era aproape. In clipa cand piciorusele au atins patutul, urletele au trezit tot blocul. Le las telefonul pe muzica si incep sa cant, sa dansez si cucu-bau la usa lor cu jumate de trup in baie in asteptarea apei calde. Ciuciu apa calda, pun pe aragaz la incalzit si le pregatesc laptele. Urletele se intensificau, eu din ce in ce transpiram mai rau. Pus apa calda in cadita, luat copil si rapid spalat, schimbat pampers si echipat in pijamale. Reluat procesul cu bebe nr 2, de data asta la capitolul imbracat a fost cu scantei, am invatat sa-l imbrac in toate pozitile in care statea. Tras draperia si in beznoaca camerei i-am mufat, in tandem, la biberoane. Amin, au adormit!

         Aratam de parca eram proaspat iesita din piscina. Imi doresc si eu sa fiu ca alte mamici, seara sa-mi astept sotul proaspat iesita din dus si mirosind a parfum, cu parul aranjat, mani-pedi impecabila. Oare exista asa mamici cu timp si pentru ele? Bebelusii mai au un pic si fac 11 luni, cred ca atunci cand vor merge la facultate o sa am timp si pentru mine. Merg apoi sa strang jucariile din sufragerie, spal biberoanele si relax.  Circul de azi mi-a facut, pentru cateva minute, pofta de duca… rabdarea mea a fost pusa la incercare, maine trebuie sa ies in oras sa fac ceva pentru mine ca sa imi incarc bateriile. Poate o escapada la mall cu accente de shoppingareala. Sper maine la o zi calma si cu somn. Maine sotul e acasa:) trebuie sa-l las sa consolideze relatia cu bebelusii.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *