Ce am invatat in 6 ani de casnicie?

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata, de pe plaiuri argesene o prea frumoasa fata. Si era una la parinti si mandra-n toate cele… casnicie
Cam asa eram la 21 de ani cand mi-am intalnit Fat-Frumosul, cu palat in Bucuresti. Ne-am vazut, ne-am placut si am vazut ca viata in 2 merita traita in formula eu-el. Totul miere si lapte, compatibilitati pe toate planurile… na, ca am gasit Perfectul.

Dupa o luna de relatie mi-a dat papucii, ca vezi domne ca nu e chiar cu mult love la el in corason. Se mandreste si-n zilele noastre cu parasitul… si cand isi aminteste si incepe mistoul la cele intamplate… stim cine nu primeste “desert” in ziua respectiva, nu-i asa?  Apoi dupa o saptamana a revenit cu codita jos la mine, cu promisiunea ca niciodata nu o sa mai plece… si asa a fost, nu a mai plecat!
Dupa 5 luni de relatie, am primit inelul… toate rubedeniile & friends credeau ca sunt bortoasa de gata isi pune domnul pirostriile. Peste 3 luni de la cerut eram deja in rochie de mireasa… Fat-Frumus a vrut sa fie sigur ca nu ma evapor.
Si uite asa au trecut 6 ani de la marea dantuiala, 6 ani cu bune si rele. Cine spune ca are o casnicie perfecta vreau sa-l vad din profil… sigur e ruda cu Pinochio. Nu exista casnicie perfecta 100%. Noi am avut si clipe roz si clipe negre, dar mereu am stiu sa ne bucuram de frumosul din viata noastra si sa trecem peste greu. Am invatat multe lucruri in cei 6 ani alaturi de sotul meu…
Am invatat ca pasul cel mai greu este sa convietuim impreuna. Adevar 100% in vorba “cunosti pe cineva, doar atunci cand locuiesti cu el”. A fost o lupta de cucerire a terenului in primul an de casnicie, fiecare vroia sa-si impuna caracterul. Ieseau scantei daca unul din noi nu spala vasele, iar celalalt ducea gunoiul.
Am invatat ca nu e bine sa dormim certati… urlam unul la altul, ne “racoream” si apoi eram deschisi la dialog. E asa frumoasa impacarea, incat e pacat sa dormim suparati unul pe celalalt.
Am invatat ca-l iubesc si fara sa-mi aduca flori zilnic sau sa ma plimbe prin localuri scumpe. Omul sfinteste locul, pot sta pe banca in parc, cu o punga de pufuleti… alaturi de el totul e perfect. Iubeste timpul petrecut cu cel drag si nu cardul din portofel… ce te faci cand banii nu mai sunt?
Am invatat sa gatesc, de la catastrofa mondiala care ardea si cartofii prajiti pana la sufleu de ciocolata… bine, am invatat sa gatesc ca sa nu murim de foame, iar de pizza si shaorma ne cam saturasem. Insa am descoperit satisfactia de a vedea omul iubit cum apreciaza mancarea gatita de mine. Doamne, sa mai zic si de baietii mei cum se ling pe degetele si canta in cor “papa”. Sa nu uitam, ca sa ajungi la inima barbatului tau, invata sa gatesti! Iar gatitul in 2 este distractiv… pe langa placinte si sarmale, exista loc pe blatul de bucatarie si de o mica “pauza”.
Am invatat importanta comunicarii intr-o relatie de cuplu. Mereu cand avem ceva pe suflet, stam la masa si vorbim deschis, venim cu solutii si incercam sa rezolvam problema. Important este sa spunem pe loc ce ne deranjeaza la celalalt, sa nu tinem doar pentru noi… motivul este foarte simplu:  gresim din nou, in necunostinta de cauza si acumulam frustrari si la o mica scanteie, precum un vulcan rabufnim si aruncam cu vorbe “iar acum 1 luna m-a deranjat cand ai facut asta”.
Am invatat sa nu uit de mine. Vad femei casatorite, cu sau fara copil, care s-au neglijat. Nu mai tin cont ce mananca, nu se machiaza, prefera hainele largi. Le place statutul de sotie, insa se scufunda in plafonare, le place zona de confort din caminul casei lor si uita ca o rochie mulata face minuni. Recunosc ca atunci cand ies cu sotul in oras, caut o rochie  scurta si mulata, la naiba, sunt femeie si imi place sa citesc admiratia din ochii lui.
In zilele noastre, tinerii aleg sa inceapa o relatie serioasa pe la vreo 30 de ani. Vor distractie si sa avanseze in cariera, de parca un sot inseamna o povara. Pentru mine sotul reprezinta cel mai bun prieten, omul alaturi de care am evoluat si cel care mereu m-a ridicat de jos in momentele grele. Nu au idee cat de bine e atunci cand ajungi acasa, dupa o zi nebuna de la job, iar jumatatea te asteapta cu masa pusa, mancare calda si vinul la rece.

Ne schimbam impreuna, ne maturizam si stim impreuna ce ne dorim de la viata. Chiar daca am devenit parinti am rezistat furtunii aduse de schimbare. Un copil poate sa zdruncine relatia de cuplu daca nu este solida, oboseala intervine si ea, nemultumirile din ambele tabere rod la structura casniciei. Trebuie sa constientizam ca dupa nastere atat barbatul cat si femeie se schimba, il acuzam pe el ca nu mai este romantic cand noi am inlocuit sms-urile siropoase cu liste “ai de cumparat urmatoarele”. El acuza ca este refuzat cand vrea sex, dar uita ca nu o mai ajuta la treburile casnice sau ca de 3 nopti copilul nu doarme de la colici.
Cine a spus ca  a mentine o casnicie este usor, sigur acum e divortat! Cred ca provocarea zilelor noastre este sa ne mentinem in statisticile celor care nu divorteaza. Nimic nu-i usor pe lumea asta, dar trebuie sa ne reinventam zilnic ca sa ne mentinem relatia vie. Sa “reparam” si sa nu inlocuim partenerul de viata. Impreuna mereu, o sa reusim tot, suntem primul exemplu pentru copilasii din dotare… hai sa ne ambitionam sa le creionam  o lumea frumoasa!
Si-am încălecat pe-o sa si va spusei povestea-asa! P.S. te iubesc, colegul meu de apartament!

Cu drag,

Diana

P.S2: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

3 thoughts on “Ce am invatat in 6 ani de casnicie?

  1. F frumos spus, este exact ceea ce gândesc și eu. Sunt o norocoasa ce se bucură de iubirea jumătății ei de peste 12 ani (7 de căsnicie) …din care au rezultat 2 prințese (gemene)…simt ca ne iubim din ce în ce mai mult, nu este adevărată vorba cum că dragostea dispare după 3 ani 🙂 Dak ești capabil poți să întreții dragostea o viață întreagă…pupici

  2. Asta e problema cand căsnicia e tratata ca o relație. Intr-o relatie nu e la fel de mult angajament, iar parteneri isi pun propria persoana înainte de relație. In căsnicie nu mai merge asa…. in acelasi timp cand te gandesti la tine trebuie sa consideri si pe celălalt si aa te pui in locul lui, sa ii dai aceeasi importanta, in acelasi timp trebuie sa te gândești si la ce e mai bine pentru ralatia de căsătorie si la fel daca este si un copil…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *