Archives

Consumat rabdarea, cumpar vreo 2 kg!

2015-10-20 20.08.56

           Stau in mijlocul camerei, rezemata pe canapea, cu fundul pe parchetul rece, cu laptop-ul in poala si cu castile in urechi. Selectez o melodie veche care sa-mi aduca aminte de adolescenta, corpul o recunoaste si incep usor sa misc capul si soptesc versurile. Azi am avut o zi nebuna, este ora 23, bebelusii au adormit de putin timp si astept colegul de apartament sa apara de la job.

          Deja viata cu bebelusi se schimba, minionii mei cresc si odata cu ei oboseala apare in corpul meu. Inca de dimineata au fost agitati, asa ca i-am rasfatat cu melodiile preferate si jucarii zgomotoase numai bune pentru a le capta atentia. In timp ce pregateam fructele pentru micul dejun, aud un tipat acompaniat de plans isteric, asa ca abandonez micul dejun si fug sa vad cauza. Radu era cu dintii lipiti de mana lui Rares, care devenise rosu la fata si plin de lacrimi . Il cred ca-l doare, tocmai ce acum 2-3 zile am bagat degetul in gura lui Radu si m-a capsat cu cei 4 dinti… si nu-mi dadea drumul, parca era un caine de vanatoare cu prada in gura. Luat copil, ridicat in aer (10,300 kg, spatele urla sa nu mai fac asa ceva) giugiulit si in sfarsit a incetat plansul. Se pare ca chiar daca fiecare sta in patutul lui, cand se intalnesc in punctul comun se pot lovi. Revin la pregatit fructele, deja spiritele se incinsese, iar hitul Boroboata nu imi mai era de folos. Hai sa schimb pampersul si apoi la masa cu ei.  Primul nascut, Rares, ocupa masa de schimbat. Cred ca am stat vreo 5 minute sa-l schimb si sa-l imbrac, statea in orice pozitie numai pe spate nu. Deja eram transpirata toata si mai aveam una bucata odrasla sa schimb. Preiau minionul nr 2 si parca erau vorbiti sa nu cumva sa stea cuminte si la fel 5 minute de chin. Spectacolul continua  in bucatarie, unde ei nu vor sa stea in scaune… incep si dansez, topai, cant precum o gaina sugrumata, orice sa le atrag atentia asupra mea si sa ramana in scaune. Ce noroc ca nu erau vecinii in zona, ca sigur aveau ce vedea. Rares urla de foame, Radu vroia sus. Incep sa bag linguri pline la gras sa-i potolesc protestul dat de stomacel, iar la Radu cu rugaminti abia bagam cate o lingurita. Dolofanul in semn de protest vroia sa scoata pelerina de protectie, Radu urla ca vrea sus la geam. Ok, respir si hranesc flamandul familiei, iar cu mana stanga tin pasionatul de privit pe geam. Termin fructele si ii duc in sufragerie, unde pe podea ii asteptau jucariile si precum niste catelusi au inceput sa zburde prin camera. Dupa 2 ore de tipete de fericire, mers prin toata camera incep sa apara semne de somn si rapid profit ii bag in patut si ii mufez  la biberon. In 5 minute au picat precum mustele vara din cauza caldurii. Merg sa mananc ceva, deja in vederea mea aparuse luminite mov si apoi fuga in pat. Trag pilota peste mine, capul pe perna, inchid ochii…. mamaaaaa. Un vis urat a imbracat o poveste frumoasa. Merg la ei cu speranta de adormit, insa erau amandoi in fund.

           Gata somnul de amiaza. Mi-am propus pana la ora 20 sa nu mai doarma, joaca la greu si sper la ora 21 sa stea la joaca cu Mos Ene. Zis si facut, ne jucam! Au inceput sa se certe pe jucarii, chit ca au jucarie in dublu exemplar, parca a celuilalt e mai cu mot. Se trag de haine, Rares jucand dur si-a tras adversarul de par. Uite asa am o noua calificare: arbitru cu tenta de mediator. Apoi la ora 15 din nou circul cu mancatul. Legumele in varianta bucati sunt noutatea zilei, la dolofan cateva au ajuns in stomacel, la pitic mai mult pe el si pe hainele mele. Spalat moacele murdare, schimbat pampers si la joaca cu ei. Ora 20, timpul baitei era aproape. In clipa cand piciorusele au atins patutul, urletele au trezit tot blocul. Le las telefonul pe muzica si incep sa cant, sa dansez si cucu-bau la usa lor cu jumate de trup in baie in asteptarea apei calde. Ciuciu apa calda, pun pe aragaz la incalzit si le pregatesc laptele. Urletele se intensificau, eu din ce in ce transpiram mai rau. Pus apa calda in cadita, luat copil si rapid spalat, schimbat pampers si echipat in pijamale. Reluat procesul cu bebe nr 2, de data asta la capitolul imbracat a fost cu scantei, am invatat sa-l imbrac in toate pozitile in care statea. Tras draperia si in beznoaca camerei i-am mufat, in tandem, la biberoane. Amin, au adormit!

         Aratam de parca eram proaspat iesita din piscina. Imi doresc si eu sa fiu ca alte mamici, seara sa-mi astept sotul proaspat iesita din dus si mirosind a parfum, cu parul aranjat, mani-pedi impecabila. Oare exista asa mamici cu timp si pentru ele? Bebelusii mai au un pic si fac 11 luni, cred ca atunci cand vor merge la facultate o sa am timp si pentru mine. Merg apoi sa strang jucariile din sufragerie, spal biberoanele si relax.  Circul de azi mi-a facut, pentru cateva minute, pofta de duca… rabdarea mea a fost pusa la incercare, maine trebuie sa ies in oras sa fac ceva pentru mine ca sa imi incarc bateriile. Poate o escapada la mall cu accente de shoppingareala. Sper maine la o zi calma si cu somn. Maine sotul e acasa:) trebuie sa-l las sa consolideze relatia cu bebelusii.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

10 luni de perfectiune bebeluseasca.

2015-10-02 18.23.35

Se spune ca atunci cand esti fericit timpul curge repede in clepsidra vietii, iar de cand sunt mama nu mai am idee ce zi a saptamanii bifez sau ce data ar trebui sa rup din calendar. Ieri eram gravida si acum am doi grasani in fata ochilor. Ii privesc, au crescut repede, inca nu imi vine sa cred ca sunt ai mei, ca au fost in corpul meu, bucatele rupte din mine. Mi-e sete de ei, le mananc degetele, le sarut cu drag nasul cald, ii tin strans in brate si respir mirosul de bebelus imbinat cu cel de lapte. Cel mai frumos miros din lume.

De cand au crescut sunt foarte activi si curiosi, iar somnul a trecut pe plan secund lasand in fata dorinta de cunoastere a lumii din jur. Incerc in rutina zilnica sa includ cu fiecare din ei o plimbare prin apartament, le prezint fiecare coltisor al casei si ii las sa atinga tot ce este nou pentru ei. Fiecare are locusorul lui sau obiectul care ii starneste rasul. De ceva timp incerc sa nu-i mai compar, fiecare cu ritmul lui de crestere si preferintele lui si am placuta surpriza sa privesc doi bebelusi diferiti. Cand am aflat ca sunt insarcinata cu gemeni am avut frica ca o sa imi placa mai mult unul din ei. Am stat si am analizat pe cat se poate de obiectiv situatia. Cand stau de exemplu cu Rares ii ador gropitele din obrajii pufosi cand zambeste, o ciresica dolofana, manutele grasane si cand il iau in brate efectiv sta lipit de pieptul meu precum timbrul pe plic. Apoi vine in bratele mele Radu, micutul meu brunet cu ochii ca ai mei si ras zgomotos, care isi pune manutele pe fata mea, curios inca din primele zile. Ii ador pe amandoi la fel, sunt indragostita fara leac si simt ca atunci cand ai mai multi pui, dragoastea ta creste si nu se imparte. Sper din tot sufletul meu sa reusesc sa fac in asa fel incat ei sa nu creada ca eu am un preferat, sau ca ii tin partea mai mult unuia dintre ei. O sa fie si situatii in care o sa gresesc fata de ei, nu exista parinte perfect. Imi amintesc ca eram afectata cand eram pedepsita de ai mei, insa acum privesc altfel situatia, stiu ca am fost un copil energic si faceam numai nazbatii. Incerc sa aplic ce imi placea la mama mea si sa evit ce imi provoca suparare. Le vorbesc zilnic despre asta si multe altele, imi place sa le povestesc diverse si consider interesant sa am o comunicare cu puii mei si indirecta, sa le povestesc situatiile din punctul meu de vedere. Mi-a venit ideea, inca de la  prima luna de viata, sa le fac adresa de email si asa le trimit la cateva zile un gand. Le povestesc despre ei la varsta bebeluseasca, atasez poze si filmari, primul “mama”, sau prima ridicare in picioare. Mereu pe mama o consideram rea cand ma certa sau pedepsea, poate daca citeam trairile si argumentele ei o percepeam altfel. O sa avem si noi discutiile noastre, insa sper sa le rezolvam frumos si sa invat sa-i ascult.

Am pornit in aceasta aventura de 10 luni, pasim impreuna intr-o lume necunoscuta, cunoastem lucruri noi si experimentam sentimente. As vrea sa ramana bebelusi mult timp, chiar daca stiu ca si celelalte etape ale varstei sunt deosebite. Multumesc R&R ca in fiecare dimineata am parte de cea mai frumoasa trezire de pe pamant…nimic nu egaleaza strigarea puiului tau “mamaaa” si zambetul cand iti vede chipul, iar la mine bucuria e dubla, ca na asa-i cu gemeni.

O zi frumoasa,

Ellie

Duminica in familie!

12048933_953042821420535_967330916_n 

        Azi sotul este acasa, asa  ca”buna dimineata” am auzit cam pe la 09:30. Inca de aseara m-am anuntat ca vreau somn prelungit. Altfel vezi copacul din fata blocului, parca auzi in alt mod pasarelele si esti zambaret la vecinul care vede in geamul tau de la bucatarie mai ceva ca la Tv. Ne-am facut planul de bataie pentru minunata zi de toamna, prin casa am facut putina ordine, am pregatit ceva pentru micul dejun cu ganduri pentru masa de pranz si cina. Bebelusii rad, semn ca se bucura de prezenta tatalui. In timpul somnului de pranz al celor trei, am bucatarit rapid ceva pentru noi. Turat cuptorul la maxim bagand trei feluri de mancare. Cand sa clatesc si  eu ochii la Tv, aud din dormitorul mic “mamaaaa”, amandoi pruncii cocotati pe jucariile de plus si cu foame mare. Merg peste colegul de breasla si il anunt ca”gata somnul, nu suntem in vacanta”. Hranim progeniturile, rapid infulecam si noi din bucatele calde. Neuronii scaneaza sifonierul lor, al meu si privelistea de la geam ca sa-mi dau seama ce haine sa punem pe noi. Cum pijamalele nu sunt o varianta, rapid imi anunt prezenta la baie unde cheful se da intre dus si aranjatul parului(arata ca o claie, nu pot sa-mi fac cavalerii de cacao). Petrec ceva timp, na, sotul nu are cum sa comenteze, asul in maneca il detin eu(el a dormit vs eu gatit). Cum ies din baie,  tinta sar la sifonier lasand instructiuni clare legate de tinuta bebelusilor. Trec la sifonierul meu, simplu si rapid aleg din hainele care imi vin. Deja spiritele se incingeau, maraiala bebeluseasca se auzea si la vecini, asa ca am pornit Tv-ul pe ceva muzica, cu volumul tare ca sa acopar tipetele celor doi si topaiam sa le schimb starea(poate asa nu ne trezim cu protectia copilului la usa). Sotul inca plateste pentru acel somn, a carat carutul la masina, a montat puii in scoici.

         Hai cu locul de parcare, clar nu suntem singurii care au avut in plan plimbare in Tineretului. Gasit pretiosul loc, hai din nou la scos copil, montat in carut si repetat coregrafia ca na, asa-i cu gemeni. Mi-a placut ce am vazut, multe familii fericite, oameni zambitori, toti se bucurau de soare si de prezenta celor dragi. De la pusti de liceu pana la bunici, toti se tinau de mana si se priveau cu dragoste. De la ras de bebelus la latrat de catel, de la ciripit de pasarele la sunetul produs de batutul mingii pe asfalt. Azi lumea a fost plina de viata si cu pofta sa traiasca din plin bucarandu-se de ce au in jur.

          Ii privesc pe minionii mei,  fiecare cu o jucarie in mana, molfaind cu placere, cu ochii mari sa nu rateze nimic. Balele curg precum un  izvor si parca seamana cu cainii din rasa boxer. Nu puteam rata o vizita la standul cu inghetata si  vata de zahar. Am gustat cu pofta din pufosul alb si dulce ca la 5 ani cand am mancat prima data. Atata bucurie si zambete am vazut azi incat o sa imi ajunga pentru toata saptamana. Mi-am incarcat bateriile cu energie pozitiva, o simpla plimbare in parc facand minuni cu neuronii mei.

          Acum suntem acasa, asteptam sa adoarma puii nostri(nedormiti de la 14!!!) insa la cum ii vad cred ca nu o sa cedeze fara lupta in fata somnului. Jumatatea sta la bebelusi incercand sa-i adoarma, iar eu la calculator avand inca efectul asului din maneca.

          Sper ca si duminica voastra a fost plina de relaxare si alaturi de cei dragi. Nu as da pe nimic o duminica in familie.

O seara frumoasa!

                                Ellie    

Un strop din viata cu R&R .

2015-09-01 16.26.41         

       Gata masa de fructe. Luat una bucata copil, schimbat pampers, impachetat in haine de strada, pus in patut cu jucaria preferata si reluat procesul cu bebe nr 2. Tup in baie, fac rapid un dus si sar repede in hainele pregatite pentru plimbare (5 minute, cred ca o sa particip la Cartea recordurilor). Pun melodiile preferate pe telefon in camera minionilor (se incinsese atmosfera, Rares deja plangea, iar Radu din simpatie bebeluseasca il insotea in concert) si incep sa car carutul afara. Montat masina mea 4×4 (vis ca stam la parter) si merg dupa R&R sa-i instalez in carut.

Respir si beau o gura de apa, bebelusii in carut asteaptau sa incepem cursa spre parc, eu abia scoasa din sauna (nimic nu se compara cu caratul pieselor de la carut:cadru si cele doua parti sport, geanta full si cei 2 minunati de 9.800 kg si 8.100 kg). Pornesc la drum cu muzica de fundal formata din rasetele lor (hitul inimii mele) si zdranganitul jucariilor.Cum pun piciorul in parc, deja toti ochii tinta spre mine si cum trec pe langa fiecare banca aud:” vai saraca de ea”, ” iti dai seama ce-i la ea in casa”, ” nu seamana deloc acesti gemeni”. Prima data nu am dat importanta, apoi dupa 2-3 luni deja incepeau sa-mi provoace mancarimi la urechi aceste vorbe.

Aleg o banca retrasa si admir cum minunatii dorm linistiti. Cum stateam in lumea mea (gandul ”oare ce mananc la pranz?” imi dadea tarcoale) vin doua bunicute langa carut, cu vocea nu tocmai joasa, cu pofta de interogatoriu:

Bunicutele: Ce draguti sunt, baietel si fetita?

Eu: Multumesc, sunt 2 baietei.

Bunicutele: Vaaai ce draguti sunt, dar de ce nu seamana ? Ia uite unul e slab, iar celalalt gras, brunet si blondut..

Eu: Doamnelor, sunt bona nu stiu ce sa raspund. O banui pe sefa ca a avut amant, iar sotul  crede ca sunt ai lui amandoi .

Bunicutele: Aoleu, asa-i cu tineretul din ziua de azi. Hai ca te lasam cu bebelusii deja e cald pentru noi sa mai stam in parc.

Si asa am scapat de curiozitatea doamnelor. Este a doua oara cand folosesc placa cu “sunt bona” si reusesc sa scap de intrebarile incomode. Inteleg curiozitatea, dar ori ca sunt  1-2 -3, bebelusii cam toti arata la fel si fac chestii similare; gemenii nu au ceva ce un bebelus provenit din sarcina unica nu are. Recunosc si eu intorc privirile la cei care au tripleti, insa daca ar exista comentarii le-as tine pentru mine. Cam asa arata o zi in parc pentru mamicile cu gemeni :), presarata  cu mici curiozitati care dau culoare vietii.

Acum sa revin la lucruri de maxima seriozitate …oare ce mananc la pranz?.

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

Ellie

…asta inseamna sa fii mama :)

Screenshot_2015-09-03-09-06-37

Buna oameni frumosi,
      Ziua a inceput in mare graba, dupa o noapte in care somnul si-a gasit amanta si nu a stat langa mine, razele soarelui au fortat geamul de pe la 7. Azi jumatatea mea este acasa, asa ca am profitat sa plec in drumetie catre alt sector bucurestean.
     Incep aventura in metrou (nu am mai fost cu el de mai bine de un an) si mai sa am un atac de panica. Uitasem cum e cu aglomeratia din musuroiul subteran. Am noroc si gasesc un loc liber, scotocesc in geanta dupa telefon si casti ca sa fiu integrata in peisaj. Hai sa ascultam muzica, zic …deschid Youtube-ul si…lista mea cu melodii preferate a fost sabotata, apar melodii gen “10 degetele”, “In padurea cu alune “si multe altele. Zambesc si inteleg, Radu si Rares sunt si in lista mea de melodii.
     Pe Facebook e moda cu “asta inseamna sa fii mafiot ” … imi permit sa modelez expresia cu o mica corectie ” asta inseamna sa fii mama “.
Zi frumoasa !
Ellie

Buna dimineata

07:10

Ei: fresh, mai ceva ca un suc  de portocale proaspat stors.

Eu: as ucide pentru 2 ore de somn .

Noapte nebuna, gemenasii au jucat ping-pong cu mine, cu 3-4 treziri, luat copil langa mine in pat+ shhh shhh+ pus in patut, copil care, ca un pro, a pasat catre frate trezitul, fiind nevoita sa reiau metoda “adormitul bebelusului”.

Ii privesc cum stau si analizeaza jucaria apropiata … Doamne ce frica si emotii am avut cand i-am vazut prima data .

Rugam domnitele asistente din  maternitate sa imi arate cum se schimba un pampers, stateam in miezul noptii sa vad cum se spala un bebelus. Din varza cu carne(nu stiam sa tin un copil in brate, sa-l pun la san era o aventura cu nabadai) am ajuns preparat fin cu  stea Michelin in frunte.

Poate va intrebati de unde provine nostalgia matinala …simplu: azi R&R fac 9 luni, am crescut impreuna, am evoluat impreuna; ei cresc frumos, iar eu devin o profi in ale bebelusului.

Prin zambetele lor imi trimit invitatie la joaca…cheful de somn a plecat catre o alta persoana din lumea asta.

Zi frumoasa!

    Ellie