Archives

Ce jucarii ne ajuta cu adevarat copilul sa se dezvolte?

        Atunci cand pasesc intr-un magazin cu jucarii, ma simt de parca am ajuns in paradis. Copilul din mine iese la lumina, incep sa ating toate jucariile.  Sunt clipe cand nu stiu cat de utila le este o jucarie atunci cand o cumpar, sau daca este pentru varsta potrivita. Pentru ei joaca inseamna distractie dar si forma de a  invata lucruri noi, fiind o stransa colaborare intre cele doua. Distractia este strans legata de dificultatea jocului. Daca este prea usor pentru copil, el se plictiseste iar daca este prea dificil, il frustreaza… asa ca am apelat la ajutor profi, respectiv terapeutul lui Radu. Am rugat-o sa imi faca o lista cu jucariile potrivite varstei lor si utilitatea lor, iar zilele trecute am trecut si la fapte, spargand banii pe ele, insa de data aceasta, i-am spart cu cap. Asadar, va fac turul proaspetelor jucarii achizitionate:

1. Saculetul cu activitati.

Am ales 6 activitati dintr-o lista lunga si variata, fiecare activitate fiind pusa intr-un plic de plastic cu fermoar. Toate plicurile sunt puse intr-un sac, cu numele copilului, fiind astfel usor de transportat. Posibilitatea de personalizare este mare pentru ca alegem activitati ce stim ca vor capta interesul copiilor nostri.
Ne jucam cu margele, pufi colorati, animale in mediul lor, puzzle-uri, meserii. Ajuta la asociere si dezvoltarea motricitatii fine.
Saculetul a fost realizat de Busy Kids, ii gasiti aici. Calitatea produselor folosite este de necontestat, toate activitatile sunt minunate si cu folos!

IMG-20160517-WA0023IMG-20160517-WA0024

2. Mini puzzle

Am optat pentru puzzle de lemn, din diverse categorii (animale, fructe). Puzzle cu diferite imagini, compuse din 2-4 piese, il ajuta la invatarea animalelor si fructelor etc.

3. Instrumente muzicale 

Muzicuta si fluierul  il vor ajuta in pronuntarea literelor, cuvintelor (exercitii de respiratie logopedie). Xilofonul si toba il ajuta sa foloseasca ambele maini, copilul invata cauza-efect prin producerea sunetelor dupa lovirea instrumentelor muzicale. Copilul o sa aiba placere sa cante, distrandu-se copios de sunetele produse.

4. Jocul de tip piramida

Piese din lemn sau plastic se pun una peste cealalta in ordine crescatoare. Il vor ajuta sa invete culorile si  formele. Ii vor dezvolta abilitatile motrice  si de asociere.

5. Puzzle-incastru

Puzzle-incastru sunt acele planse din lemn cu forme decupate care se scot si copiii trebuie sa invete sa le aseze in locurile lor pe plansa, invatand astfel sa asocieze, sa recunoasca formele (animale,

fructe, legume, forme, vehicule).

6. Cartonase cu imagini din divese categorii

Noi am optat pentru cartonasele Montessori , cu animale, fructe, legume, obiecte din mediu. Copilul invata sa arate si sa denumeasca obiectele.

7. Jucarie “pop up”

Avem un ciocan cu care copilul “bate” cuiele. Il ajuta la invatarea culorilor si la coordonarea ochi-mana.

8. Centru de acivitati

Jucarii polifonice: produc anumite sunete si ajuta la dezvoltarea imitatiei verbale si a asocierii de sunete.

9. Set picnic/bucatarie, set animale, set fructe-legume 

Folositi obiectele pentru potriviri, imitatie si instructie cu obiect, receptiv obiecte, denumiri obiecte, categorii/apartenenta la categorii. Dezvolta jocul simbolic si ajuta la imaginatia copilului.  Ne jucăm cu animalele dându-le hrană și apă, gatim folosind fructele si legumele.

10. Piese lego/lemn pentru construit 

Nu sunt deloc sofisticate ca alte jucarii, ele sunt ideale pentru copii ,deoarece ii invata cum sa apuce cu mana obiectele, sa descopere diferitele forme si culori precum si sa-si dezvolte modul de gandire si autocunoastere. Jocul cu parti care se imbina stimuleaza in mod fericit imaginatia copilului… fericirea creste atunci cand darama ce eu am construit :). Momentan imbina 2-3 piese, insa deliciul sta in  desfacerea turnulețelor făcute de mine, piesa cu piesa.

11. Creioane colorate si plansa de scris 

Stam la masuta si mazgalim pe foaie, cu toate culorile din cutie. Avem creioane care, cu ajutorul unei lavete umede, se pot sterge usor de pe masut, canapea…depinde de micul artist pe unde mai picteaza.

      Abia astept sa vina dimineata si sa incepem joaca … ideea e, ca oricat de multe jucarii ar avea un copil, jucaria lui preferata ramane mami/tati 🙂

Spor la joaca,

Diana

IMG-20160517-WA0030IMG-20160517-WA0021IMG-20160517-WA0022IMG-20160517-WA0031

IMG-20160517-WA0027

IMG-20160517-WA0019IMG-20160517-WA0029IMG-20160517-WA0020

IMG-20160517-WA0025IMG-20160517-WA0028IMG-20160517-WA0026

Legile bebelusului Murphy!

        Stim toti de legile lui Murphy… mereu cand ne e lumea mai draga se intampla neprevazutul… ori nu-s aranjate planetele ori karma e o scorpie! Ideea e ca si acest Murphy a fost bebelus pentru ca observ muuulte legi pe care ai mei omuleti le respecta… pai unde-i lege nu-i tocmeala, nu?
1. Dupa 5 minute de cand l-ai schimbat de pampers, simti o mireasma dinspre patutul lui!2015-10-02 18.23.35
2. Cu cat stai mai mult in bucatarie si pregatesti chestii elaborate pentru masa… ei nu o vor manca!
3. Daca tocmai ai facut curat, in scurt timp copilul va varsa ceva pe podea.
4. Cand te pregatesti sa pleci din casa, fix atunci copilul face cacuta.
5. Copilul iti demonstreaza cat de greu e sa bifezi punctualitatea.
6. Daca vrei sa vezi bebelusul-magician, pune-i sosete… imediat dispar din picioaruse.
7. Atunci cand iti faci planuri dupa ce adoarme copilul, fix atunci nu apare Mos Ene.
8. Cand amani somnul si stai pana tarziu in noapte, copilul o sa fie alarma ta dis-de-dimineata.
9. Daca vrei ca omuletul sa faca  ceva, interzice-i acel lucru.
10. Copilul vindeca obsesia mamelor pentru genti/pantofi cumparand chestii doar pentru el.
11. Cand vrei sa pleci in concediu, atunci face temperatura sau o boala a copilariei.
12. Iti demonstreaza ca este imposibil sa-i invelesti cu plapuma, ei mereu reusind sa evadeze din prinsoarea ei!
13. Atunci când îți propui sa faci ceva, fix atunci copilul tău își va modifica programul!
14. Copilul are un simt al apei dezvoltat… el reuseste sa se ude, gasind singura baltoaca din parc/strada.
15. Copilasii iti demonstreaza ca desi au 2 jucarii identice in fata ochilor, al celuilalt e cu mot.
16. Atunci cand esti cu rubedeniile/prietenii, copilul tau nu “executa” trucurile cu care te-ai laudat.
17. Atunci cand te furisezi la baie, te simt si vin imediat dupa tine, fiind sub atenta lor supraveghere… nu rateaza nicio scapare a mamei spre wc.
18. Cand adoarme si vrei sa faci dus, fix cand esti cu spuma pe tine, incepi sa auzi urlete din dormitorul copilului.
19. Copilul are un simt al selectiei formidabil, rostind in public fix cuvintele necenzurate ale parintilor.
20. Cand “prinde” telefonul tau, copilul iti demonstreaza ca stie mai bine meniul si intra prin locuri nestiute de tine.
Stiu ca acum zambim pe seama acestor “legi” insa atunci cand ni se intampla, copilul reuseste sa ne atinga corzile nervilor. Sa nu uitam sa ne iubim puii neconditioanat, sa le iertam greselile… nu de alta, dar ei sunt cei care, la batranete, o sa ne aleaga azilul.

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Copilul meu se tranteste pe podea! Oare de ce ?

               Vedeam mereu, in parcuri sau magazine, copii care urlau si se tavaleau pe jos cand parintii nu le faceau pe plac. “Pfa, ce rasfati sunt!” imi ziceam mereu cand ii intalneam, cu promisiunea ca ai mei nu o sa faca asa ceva niciodata… insa socoteala de acasa nu-i ca cea din targ.  tantrum

            Saptamana trecuta am fost in parc cu jumatatea plus cei 2 omuleti din dotare. Dupa 2 ore de alergat am considerat ca-i momentul sa mergem acasa. Dar ce sa vezi… feciorul meu, Rares, a inceput sa urle si sa fie show ca la carte a inceput sa faca precum un titirez pe asfalt. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred ce vad, da-i si incearca sa-l iei in brate… copilul se lasa moale si efectiv se prelingea printre bratele mele. Asa ceva nu mai patisem in viata mea… ne-am chinuit amandoi sa-l bagam in carut, abia l-am potolit bagandu-i sub nas telefonul (stiu ca nu e ok, dar nu vroiam sa ne stie si toata strada). Toata lumea din parc se holba la noi, circ 100% le-am oferit. Am plecat cu gandul ca ii mai scot in lume cand au 5 ani si sunt “dresati” bine.

               Cum am ajuns acasa am cautat pe Goagal despre crizele de nervi avute… “nebunia” are si o denumire, respectiv tantrum. Definitia suna cam asa: tantrum-urile sunt un fenomen natural si apar mai ales la copiii care nu reusesc sa-si exprime in cuvinte frustrarile de orice fel. Descifrand chineza definitiei, ea se rezuma la un cumul de emotii pe care el incearca sa le gestioneze si le exteriorizeaza prin urlete si trantit pe jos.
Am apelat la ajutor profi, asa ca am pus mana pe telefon si am sunat-o pe prietena mea, Raluca Barcan (psiholog si consilier parental, o gasiti aici). Mi-a facut o schita despre cauzele care declanseaza “furtuna”:
• copilul cauta atentie sau e obosit, ii este foame sau nu se simte confortabil in mediul in care se afla(vizite la rude, spatii aglomerate);
• doreste prezenta unui parinte sau doreste un obiect pe care nu-l poate obtine;
• il iei de la locul de joaca unde se simte fericit;
• neputinta de a se exprima prin cuvinte, lipsa comunicarii sa anunte parintele ce nevoi are ii creste frustarea.
Raluca  mi-a oferit si sfaturi in privinta gestionarii acestor situatii:
1. Un copil obosit/infometat este precum o bomba cu ceas, predispus la tantrum-uri asa ca incearca sa respecti orele lui de somn/ masa.
2. Cand apare o criza, cheia succesului este sa incercam sa fim calmi si sa mentinem un ton cald. Daca ne enervam nu facem decat sa amplificam lucrurile. Un mesaj pozitiv transmis intr-un mod negativ va aduce întotdeauna rezultate negative!
3. Treci cu vederea si nu ceda! Daca vrea un lucru interzis (de ex. vrea telefonul sau o jucarie noua) nu-i oferim doar ca sa nu mai urle. Acest gest ii  alimenteaza tantrum-urile, invatand acest comportament urlu=primesc ce vreau.
4. Nu-l lua in seama, dar nu-l lasa singur, nu-i intoarce spatele sau sa iesi din camera, pentru ca un astfel de comportament o sa-i contureze teama de abandon. Stai langa el, asteptandu-l sa-l iei in brate cand ii  trece supararea.
5. Cand “s-au linistit apele ” mergi la el, strange-l in brate si spune-i ca ” mami te iubeste si te intelege”  si ca ” ce ai simtit e normal” ca “esti mereu alaturi de el”  si incearca sa-i explici ce s-a intamplat “uite mami, stiu ca vrei telefonul meu insa nu-i o jucarie faina precum masinuta ta…”
Acesti omuleti de 80 cm au si ei problemele lor, simt frustrari cand nu reusesc sa faca anumite lucruri. Crizele lor sunt normale, un protest al emotiilor pe care le simt, protest pe care nu-l stiu inca sa-l gestioneze si apare cand ne este lumea mai draga. Trebuie sa abordam situatia cu o doza mare de calm astfel ei invata de la noi sa-si imblanzeasca emotiile. Nu putem cere copilului sa nu mai tipe, urland la el! Micutii au nevoie de noi si de iubirea noastra, au nevoie sa se simta intelesi indiferent ce fac. Noi suntem centrul lumii lor si trebuie sa le oferim iubire neconditionata.

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Draga mami si tati

Draga mami si tati,

scrisoare pentru mama

a trecut un an de cand am aparut pe lume. Ne-a fost frica cand am iesit, pentru ca in burtica la tine ne simteam protejati… ti-am auzit vocea, ti-am simtit buzele pe obraji si asa ne-am linistit. La tine in brate ne-am simtit cel mai bine, adormeam sub sarutarile tale, ne plimbai prin casa si ne mangai. Este asa bine langa tine, mami! Suntem fericiti cand tati e acasa, el ne ridica pe umerii lui… adoram cand ne balacim la baita seara.
In ultimele zile ati fost ocupati sa faceti curatenie, mami ai gatit si tati te-a ajutat. Noi am stat in patut, cu jucariile noastre. Ne simteam singuri… mami mereu stateai langa noi… Am inceput sa te strigam, dar nu ai venit… am inceput sa  plangem, dar tu nu apareai…  La un moment dat nu se mai auzea zgomotul de la aspirator si ai aparut in camera noastra. Am fost fericiti sa te vedem. Insa nu ai ramas. Ne-ai lasat cateva jucarii si ai plecat iar… Lacrimile s-au oprit si ne-am continuat joaca… insa gandul nostru era la tine. Apoi ai venit in camera noastra, tati tinea in mana un tort.   Ai suflat in lumanare si ai spus: “dorintele sa ni se implineasca!”.
Dorintele noastre sunt simple… vrem sa va avem alaturi. Cred ca oamenii mari uita ce isi doresc copiii cu adevarat… noi, daca avem atentie si iubire suntem cei mai fericiti. Oamenii mari au uitat de farmecul pe care il are joaca. Noi vrem sa ne jucam cu voi, vrem sa cunoastem lumea. Pentru voi e o mobila banala, insa pentru noi inseamna o lume de explorat. Vrem sa ne incurajati pasii in aceasta lume, vrem sa ne invatati despre tot ce ne inconjoara. Vrem sa aveti rabdare cu noi, stim ca va suparam cand imprastiem mancare in toata bucataria sau aruncam jucariile. Stim mami ca te doare spatele si nu ne mai poti plimba in bratele tale, dar acum nu mai e nevoie… am invatat sa mergem. Insa tine-ne in brate pe podea… e asa bine la tine mami, mereu ne simtim in siguranta. Invata-ne sa ne jucam, canta si danseaza, esti frumoasa cand esti vesela. Voi sunteti cea mai frumoasa si distractiva jucarie pe care o avem: mami imiti toate animalele si faci cucu-bau, iar tati ne faci sa zburam ca un avion.Cand adormim ne place sa simtim mangaierea voastra si pupicul de noapte buna.

Va rugam sa aveti rabdare cu noi si sa nu va suparati cand gresim.  Va iubim si vrem sa fiti mereu langa noi!

R&R

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Ce-ti doresc eu tie, dulce copile!

Radu___Rares-219Ce-ti doresc eu tie, dulce copile…

Vesel mereu sa fii, cu al tău surâs s-aduci tuturor numai bucurii,

Sa cresti mare, frumos si la punga gros,

Sa ai sanatate, ca-i mai buna decat toate,
Sa ai parte de o copilarie frumoasa, sa-ti pese doar de joaca,
Sa razi cu hohote, dragostea sa te acopere,
Sa ai sufletul curat si binecuvantat,
Sa ai bunatate sa te calauzeasca in toate,
Sa ai noroc in viata, sa deschizi orice fortareata
Sa ai multe jucării, dar sa nu uiți și de ceilalți copii,
Sa inveti sa daruiesti  si dragoste primesti,
Sa nu uiti de Dumnezeu, chiar cand iti este greu
Sa-ti prețuiești prietenii căci ei îți vor fi mereu alaturi,
Sa nu uiti de radacini, esti roman la origini
Sa ai forta mereu, sa lupti cand dai de greu
Sa intelegi ca banul nu-ti cumpara prietenul
Asta iti doresc eu tie, dulce copile…

Dar ce sa vezi… sunt o norocoasa,
Fiindca am acasa
Doi baietei
Frumosi si cumintei
Sunt copiii mei si ma mandresc cu ei
Da, e greu cu doi odata insa ei sunt viata toata
Ii iubesc la disperare, in viata mi-aduc culoare.

Cu dragoste,

Mami

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

… un an de invatatura!

un an de invatatura          Va privesc cum va jucati… e un vis devenit realitate… atatea lacrimi am varsat ca sa fac loc zambetelor… va ating, sunteti reali… sunteti personajele mele favorite, dupa 4 ani de lupta ati prins contur. M-am schimbat intr-un an de zile, am acelasi ambalaj insa sufletul este altul. Maine faceti 1 an, am pornit impreuna intr-o calatorie pe care o vreau lunga cu multe episoade frumoase.

Am invatat atat de multe de la voi, piticii mei… nu credeam ca o sa ma  schimbe atat de mult aparitia voastra. Mi-ati aratat ce inseamna dragostea neconditionata, iubirea sincera sub forma ei pura.

Am invatat sa zambesc, va privesc mocutele, iar ridurile de incruntare au disparut. Imi port cu mandrie ridurile noi aparute la coltul gurii.

Am invatat sa fiu organizata, eram o pacoste, toate lucrurile erau aruncate prin casa… acum sunt adepta listelor si incep ziua cu un plan de bataie bine structurat.
Am invatat sa ma bucur de lucrurile mici si simple, sa apreciez timpul petrecut in familie. Plimbarile zilnice in parc imi sunt mult mai dragi fata de “era mersului in club”.
Am invatat sa simt trecerea timpului, in parc vad primele frunze ale toamnei, am vazut firele de iarba proaspat iesite din zapada. Inainte il observam prin prisma calendarului plin de praf de langa calculator. Grijile si viata de om mare, la care tanjeam cand eram mica, m-au facut sa uit lucrurile esentiale, dar voi, puii mei, mi le-ati scos din cufarul amintirilor. Mi-ati reamintit sa ma bucur de clipa traita, de prezent … fara sa ma gandesc la ziua de maine. Va bucurati de o jucarie si nu mai conteaza nimic altceva. Frumos e sa va aud cum radeti cu pofta… am redescoperit copilul din mine, acum abia astept sa va treziti sa ne jucam impreuna. Abia astept sa desenam si sa construim castele din nisip. Imi plac diminetile pe care le avem acum deoarece sunt pline cu muzica si dans.
Un lucru este clar… cu cat cresteti cu atat imi tineti lectii despre frumos, iubire si fericire, sunteti sticlute mici pline cu esente tari… va multumesc ca m-ati ales mama voastra.

Tu ce ai invatat de la copilul tau?

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Bebelusii de azi… oamenii de maine!

cei 7 ani de acasa

           Mai sunt cateva zile si R&R fac un 1 an… timpul trece asa repede… Imi doresc atat de multe pentru ei si am emotii pentru lumea in care cresc. Pana acum i-am hranit, i-am ingrijit cu toata dragoastea mea. Sunt baietei mari, fac primii pasi in viata lor. Cred ca acum e momentul sa incep sa le ingrijesc si sufletul … sa incep sa “plantez pomisorul” numit  “cei 7 ani de acasa”, pom care o sa-i ajute sa fie oamenii de maine. Am analizat persoanele din jur, de la parintii mei pana la sotul meu, de la prietenii mei pana la necunoscutii de pe strada  si am realizat ca, daca imi doresc ca ai mei copii sa creasca intr-o lume frumoasa, trebuie sa-i invat de acum valorile esentiale, pentru ca ei sunt generatia care o sa schimbe lumea.

Imi doresc sa-i invat despre respect, azi sa spuna sarut-mana doamnelor, nu conteaza ca spun unei vecine sau doamnei care face curat pe scara…  si maine sa vorbeasca frumos, fara jigniri. Trebuie sa ai respect pentru toti oamenii indiferent de conditia intelectuala si scara sociala.

Imi doresc sa-i invat despre politete, azi sa lase o fetita sa se dea in leagan inaintea lor… si maine sa-i deschida usa de la masina iubitei. Sa inteleaga ca un simplu cuvant precum “multumesc” si ” te rog” deschide multe usi.

Imi doresc sa-i invat despre punctualitate, azi sa ajungem la pediatru la ora programata… si maine sa se incadreze in termenul acordat si sa nu consume timpul pretios al altei persoane.

Imi doresc sa-i invat sa fie darnici, azi sa imparta ce au de la un biscuite pana la o jucarie… si maine sa imparta celor nevoiasi din putinul lor. Daca sta in puterea lor sa faca pe cineva fericit sa o faca fara a sta pe ganduri, sa faca bine doar pentru placerea de a darui.

Imi doresc sa-i invat sa aprecieze ce au de la noi, azi sa nu strice jucariile… si maine sa stie valoarea banilor.

Imi doresc sa-i invat sa fie ambitiosi,  azi au depus efort sa faca primii pasi… si maine sa-si duca planurile la sfarsit si sa lupte pentu visele lor. Sa nu se lase batuti daca nu reusesc sa castige o lupta.

Imi doresc sa-i invat sa fie empatici, azi sa imbratiseze un copil care plange… si maine sa fie oameni calzi si pe care sa te bazezi, sa vada dincolo de mastile oamenilor si sa-i ajute.

Imi doresc sa-i invat sa iubeasca, azi sa-si iubeasca jucariile…si maine sa iubeasca natura, animalele si oamenii din jur.

Imi doresc sa-i invat sa fie corecti, azi sa nu triseze cand fac un puzzle… si maine sa nu minta ca sa ajunga la ce si-au propus. Sa munceasca cinstit, chiar daca dureaza mai mult sa-si atinga telul, insa satisfactia este pe masura.

Imi doresc sa-i invat sa fie ordonati, azi sa le arat cum jucariile trebuiesc asezate… si maine sa stie ca hartiile si mucurile de tigara au locul in cosul de gunoi si nu pe asfalt.

Imi doresc sa-i invat sa fie familisti, azi sa stea alaturi de parinti si bunici… si maine sa-si doreasca o familie unita, pe care sa se bazeze.

      Daca vrem sa insuflam copiilor dragostea de viata si fericirea de a trai, trebuie sa fim noi fericite, sa aratam bucurie pentru viata, natura si pentru cei din jur. Ne luam cu treburile zilnice si uitam rolul important pe care il avem… noi tinem in palmele noastre viitorul socetatii in care traim. De noi depinde ingrijirea “pomului” si formarea omului de maine…

      Rares si Radu,  adevarata bogatie o sa fie ce se naste in inima si sufletul vostru, de capacitatea voastra de a respecta, intelege, iubi, empatiza si darui. Sa va respectati si sa va pretuiti, iar cei din jur vor avea tentinda sa faca asta. Respecta-te si vei avea respect. Iubeste-te si vei fi iubit!

      Tu ce valori vrei sa insufli copilului tau?

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

…gata, sunt baietei mari!

COPILARIE       8 noiembrie 2015, prima zi de nume a lui Radu-Mihai. Te-ai trezit cu 5 minute in fata fratelui tau, avand astfel ocazia sa iti spun primul “La multi ani”. Ne-am simtit minunat ieri, am fost invitati la petrecerea nasului mic, prima lor petrecere si socializare cu multi pusti de 4 ani.

      Credeam ca o sa plangeti din cauza agitatiei, a muzicii care avea volumul tare sau de la tipetele de bucurie ale celor prezenti. Insa voi m-ati facut din nou mandra, din prima secunda curiozitatea voastra a fost la cote maxime lasand in urma plansul. Ne-am retras intr-un colt special amenajat pentru voi, cu jucarii specifice varstei voastre. Bine ca m-am imbracat lejer, tricou si colanti, ghetele cu toc le-am dat jos, stand ca si voi in sosete. Cu meticulozitate a fost analizata fiecare jucarie, testul calitatii, adica via gura, fiind trecute de toate.

      A avut loc si prima intalnire cu baloanele colorate. Am dansat cu voi in brate in baloanele de sapun si ce rasete au aparut. Insa locul in care erati fascinati a fost la mingile colorate. ”Balaceala” a durat putin, am profitat cat au stat invitatii la tort. A fost frumoasa experienta pentru mine, iar pentru voi incantare maxima. Gata… sunteti baietei mari. Eram singura mama nebuna care se juca in piscina cu bile, atat de mult mi-a placut incat cu greu m-am putut dezlipi de ele. Un loc de joaca, ca cel la care am fost, este realizat pentru copil, insa se bucura si adultul. Ziua de ieri, a fost cadou si pentru copilul din mine. Mi-am incarcat bateriile pentru o saptamana.Toti ne priveau, dar nu-mi pasa… am reusit sa imi fac baietii sa rada si asta a contat pentru mine. Am trecut si peste susotelile ” vai, gemeni?dar nu seamana!”.

      Si ca sa fie ziua 100% frumoasa,  Rares ne-a facut un cadou special,  a facut primii pasi seriosi, hotarati si determinati, noroc ca stau cu telu mereu langa si am prins momentul. Radu incepi si tu in scurt timp sa faci asta. Am transformat sufrageria in spatiu de joaca si arata genial. Alta data maraiam ca vreau mobila ultimul racnet, insa asa cum e acum arata cel mai bine. Jucariile, covorul colorat, baloanele dau viata camerei. Abia astept dimineata sa ne jucam impreuna.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

Imi pare rau, copile!

20151012_200938

Profit ca ei dorm si merg repede in uscatorie sa intind rufele. In graba si in gandurile mele, o aud pe vecina mea, doamna Tincuta (bunica cu parul alb, vocea calda si mereu

cocheta in ciuda varstei de 86 ani) :

-Buna fetita, ce fac cavalerii?
-Dorm si asa pot face putina treaba.
-Am fost acum cateva zile la restaurant, unul din stranepotii mei a facut 1 an si au facut petrecere de mot. Mi-a placut, am vazut toti stranepotii, era fiecare cu cate o chestie in mana, tableta parca ii spune. Era foarte interesanta, voi tineretul de azi aveti ce eu nici nu visam sa existe. Te las draga mea, plec la cumparaturi.

Cum termin treaba merg si stau la ei in camera. Sunt asa linistiti cand dorm, au fetisoare odihnite si fericite. Oare chiar sunt ei norocosi ca au acces la multe jucarii smechere? Pe vremea mea nu exista asa ceva, doar niste papusi, masinute si ceva de construit. Acum ce au ai mei, canta si fac tot felul de chestii interesante, incat mami dispare din peisaj.
Vad prin mall, parcuri, restaurante, multi copilasi cu tableta in mana de pe la 3-4 ani. Copiii nu au nevoie de cadouri, ci de prezenta noastra. Copilaria, a reprezentat o frumoasa etapa din viata mea si imi amintesc cu drag de ea. Noi ne jucam afara, alergam, ne imaginam ca eram personajele din desenele animate preferate. Luam o patura, stateam pe iarba in fata blocului si ne jucam cu papusile sau eram personaje din Sailor Moon. Acum nici desenele animate nu mai sunt ce erau. Am multe cicatrici pentru ca mereu cadeam, dar stiu de unde provine fiecare si ce fericita eram.
Iertare va cer voua, puii mei, ca nu o sa traiti copilaria mea, insa va promit ca o sa fac tot ce pot sa fie deosebita. O sa va las sa alergati, o sa ne jucam cu mingea. Nu o sa intru in panica cand nisipul, cu care construiti castele, o sa ajunga sa fie degustat. Nu o sa tip cand, cu hainele curate, o sa intrati in singura baltoaca din parc. O sa vedeti ce tobosari devenim, avand ca instrumente o oala si linguri de lemn. O sa dansam si cantam, asa cum facem acum. Poate mami nu o sa aiba mereu bani, pentru a merge prin toate spatiile de joaca fita din capitala, insa garantez distractie  prin ” Castelul” si ” Ratele si vanatorii”. Cand o sa cresteti o sa avem biciclete si o sa va aratam parcurile preferate. O sa mancam vata de zahar si o sa admiram peisajele. Cand vremea nu o sa tina cu noi o sa ne jucam in casa, o sa va arat “De-a v-ati ascunselea”, garantez ca-i mai fain decat Cucu-bau, pe care il stiti deja. Toamna o sa strangem frunze, iar cele frumoase o sa le lipim pe hartie. Sigur o sa va placa. Nu o sa desenam pe tableta, mami o sa cumpere creta colorata si o sa infrumusetam asfaltul din fata blocului. Tati o sa deseneze trasee, pentru joaca cu masini. Iarna, cand zapada o sa fie potrivita, tati o sa va invete sa faceti cazemate, o sa fim doua echipe si o sa ne pornim pe bulgareala. Omul de zapada o sa fie si el prezent in fata blocului. Vara o sa mergem la bunici la curte, o sa culegem fructele din gradina, o sa va placa sa mancati capsuni micute si cu gust direct “de la sursa”. Ca sa ne racorim o sa ne “impuscam” cu pustile cu apa. Tati o sa va invete cum sa urcati in copac, iar bunicul cum sa faceti un arc cu sageti.
Cu cea mai mare placere, o sa va invat jocurile copilariei mele. Promit distractie!

Mamici, daca va regasiti in acest articol, va rog share si asa si alte mamici vor retrai copilaria si o sa transmita si puilor din distractiile noastre!

 

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

R&R la pediatru.

– La cat ziceai ca avem programare la medic? Intreaba al meu sot, in timp ce instala una bucata dolofan in scoica auto.2015-10-22 19.39.53
-Pai la 11:30, ajungem bine, maxim 5 minute intarziere… raspund calm incercand sa inchid a doua bucata semi-dolofan in scoica.
-Pisi, pe naiba ajungem, e 11:20… tranteste usa si se duce la volan.
Adevarul e ca, de cand am nascut parca instant punctualitatea a plecat la plimbare. Nu mai reusim sa ne incadram in timp, ajungem chiar si cu o ora peste ora stabilita. Eu incep cu imbracatul copiilor, el cu pregatit geanta si carat la masina carutul 4×4. El ii pune in scoici, eu trag niste toale pe mine.  In marea majoritate, cand sa iesim din casa observam ca unul, daca nu chiar amandoi fac nevoia nr 2 si clar nu putem pleca (la gemeni exista asa numitul tandem-caca, de foarte multe ori s-a intamplat asta).
-Ai luat tot? Apa, lapte, dosarul lor, floarea pentru doamna doctor?
-Da pisi, ajungem la anul, ai sa vezi trafic infernal.

Apoi a dat drumul la muzica. Eu stau in spate intre ei, le cant ce aud pe radio, ei zambesc. Fericire pe paine, pana cand incep sa se foaiasca in scoici, cu dorinta sa se ridice. Urletele acompaniaza mica razvratire. Noi am tot zis ca mai asteptam pana la scaune auto, ne-am tot uitat pe net, dar ei se pare ca ne grabesc alegerea. Au crescut si nu mai vor sa stea pe spate. Pac jucaria, pac cantecel, pac mainile pe ei sa-i tin in scoici. O minunatie de privit in trafic la semafor de catre colegul de banda.

Amin, am ajuns! Iesim din masina si alergam spre cabinet, eu cu Radu si geanta lor (geanta mea nu mai exista de mult in peisaj) el cu Rares si floarea pentru doamna doctor (i-am zis un buchet, el a ales o orhidee in ghiveci, cu 3 craci, plina de flori si cam 1 metru inaltime). Cu scuzele de rigoare si plasat pomul-orhidee, obtinem un zambet din partea doctorei. Prima victima, al meu Radu. Pun copilul pe patut si incepe sa se foiasca, sa traga de servetelul de pe pat, tipa, rupe din servetel, cred ca a si mancat putin din el. Hai cu dezbracarea si luat in brate pentru consult. Bun, misiune reusita, dar mai avem de luptat. Incercam sa-l tin drept sa-l masoare, asa zbenguiala nu am vazut in viata mea. Nu a stat, plus bonus urlete ca-l fortam sa stea asa. Apoi pe cantar, in fund. Era sa plonjeze in cap pe gresie. Ne-am chinuit amandoua sa-l imbracam si apoi urma ultima batalie:
-Hai sa-l tineti bine, sa-i verific urechile. O mana pe frunte si una peste mainile lui, sa nu miste ca nu vreau sa-l ranim.
Apele curgeau pe mine ca in sauna. Copilul se zbatea ca pestele pe uscat, urla si normal ca fratele venise sa-l insoteasca la petrecere. Doamna doctora se uita socata la ei, parca simteam compatimire pe chipul ei.
-Gata, e bine. Tati trecem la Rares, sa-l dezbracati.
-Pisi, sa vezi cum se face treaba, razand la mine smechereste.
Acum ce nu stie tati si am uitat sa-i povestesc e ca Rares in ultime 3 zile cand el a lucrat, nu mai vrea sa stea deloc pe spate. Nicio jucarie nu-l convinge, asa ca pampersul l-am pus cu el in stand in picioare, urmat de imbracat, chiar si baita tot la inaltime o doreste (a inceput sa mearga prin casa fara sa se tina si cred ca de aici se trage).
Stau cu Radu somnoros si cuminte pe scaun si il privesc pe tati cu rasul smecheresc de mai devreme, cum disperat incearca sa manevreze odrasla. Urlete, servetel in mana si gura, pampers pus stramb, tati transpirat… popcorn imi trebuia. Se termina si consultatia, mai intreb una alta si plecam. In masina repetem circul cu scoicile. Neuronul schiteaza concluziile zilei:

  1.  musai sa mergem dupa scaune auto.
  2.  imi trece prin minte sa nu mai ies cu ei din casa pana la 5 ani cand m-as putea intelege cu ei.
  3. trebuie sa slabesc sa intru intre scaune
  4. daca asa a aratat o consultatie la aproximativ 11 luni, mi-e groaza de cum o sa arata vaccinul la 12 luni si recoltatul pentru analize de sange. Cred ca beau ceva inainte, asa eu si bebeii o sa fim euforici… sau pasez sotului responsabilitatea asta.
  5. revin la puctul 1, am baietei mari, ieri erau doua guguloaie pe poza de la ecograf si acum fac 1 an. Incep sa plang, ei urla ca nu vor in scoici, tati transpirat, o adevarata minune de privit pentru colegul de la semafor.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.