Archives

7. El și ea

Toate simțurile îi sunt activate… respirația începe și ea să accelereze oferind companie bătailor galopante ale inimii. Îl vede… simte un fior rece pe șira spinării și un val de căldură îi  explodează în corp… degetele lui îi ating mâna. Se ating, o ia de mână…  Trage aer în piept, iar mirosul lui îi îmbată rațiunea…
Mereu a reusit să o dezbrace de cuvinte, să privească în sufletul ei… acum a venit rândul să o dezbrace de haine. Privește camera rece, pe masă sunt 2 pahare, o sticlă cu vin, având compania unui pachet de țigări. Mută privirea și face cunoștință cu patul… zâmbește fiindcă în minte i se țes imaginile ce vor urma… le știe în detaliu… le-a trait cu mintea, zi de zi, seară de seară.
– Mă bucur că ești aici, Diana… îi spuse în timp ce îi cuprinde talia.
Îi citește în ochi dorința, vede un vânător care își privește trofeul mult râvnit.
Atingerile lui fac ca ultimul strop rămas de rațiune să se evapore. A promis că o să se simtă bine… nu are idee că o face să se simtă vie… Se așează pe pat și aștepta să fie servita cu licoarea rece. Cum oare a ajuns să fie aici?
Azi, la pranz a primit mesajul “Vreau să te vad … acum!”  De ce el? Pentru că știe mereu să o facă să se simtă bine, pentru că e doar al ei timp de câteva ore, pentru că mereu știe să mențină vie dorința.
Primește paharul și privește cum el își desface cămașa. Adoră cămașa asta…

Închide ochii și îl lasă să se joace cu trupul ei care tremură sub atingerea lui….

6.Mesajul lui

Alarma sună dar nu reușea să se trezească… o durere de cap o ținea să nu se ridice.
“Hai, e o nouă zi, soare afară, trezirea!” se încuraja singură. Cu ochii închiși pașea cu picioarele goale ajungând în baie. Porni apa și începuse să se dezbrace… se uita în oglindă… avea corpul unei puștoaice de 20 de ani “cel mai bun câstig din toata afacerea asta, am slăbit măcar, la fix să intru în rochițe”. Apa fierbinte îi îmbrăca trupul gol, iar aroma de vanilie a gelului de duș o ajuta să se calmeze. Se înfășurase în prosop, porni televizorul și stând pe canapea își verifica notificările pe telefon. Dintr-o data a început să tremure… avea un mail de la el…
”         Bună,
mare parte din probleme le bănuiam… știam că nu esti ok.
Ești o persoană extraordinară. Trebuie doar să vezi asta și tu. Nu renunța la școală, nu renunța la vise si nu renunța la a fi fericită. Fericirea apare când nu te aștepți, câteodată la fel dispare…
Sunt convins că am avut un rol în viața ta. Să vezi că se poate, că nu ești așa cum crezi tu… așa cum și eu am văzut asta.
Eu am zis nu pot… am zis asta printre puținele ori in viață. Efectiv am cedat…
Voi iesi însă cu părere de rău… că te-am rănit. Știu că am făcut asta.. și îmi pare enorm de rău. Am realizat cât de mult am rănit-o pe Diana, femeia la care țin. Și mi-a fost frică și mai mult. De mine… că sunt schimbat. Enorm de mult…  și în rău…
Am dat block peste tot de frică, de frică să nu cad și mai rău și să nu te trag după mine…
Nu o să îți scriu o perioadă. Este mai ușor așa pentru tine și pentru mine.
Iți multumesc pentru tot. Ești o persoană minunată!”
Se cuibărise pe canapea cu telefonul la piept și cu cele citite în minte…

Despre autism din perspectiva unui autist!

Coperta Daniel Tammet

Pentru cineva care nu a cunoscut direct o persoană care suferă de o tulburare de spectru autist, simpla rostire sau citire a cuvântului autism o face să se gândească automat la celebrul personaj din Rain Man, interpretat magistral de Dustin Hoffman.

Am intrat însă de curând în posesia unei cărţi impresionante, intitulată „M-am născut într-o zi albastră“, apărută la Editura Philobia. Este povestea de viaţă a lui Daniel Tammet, un savant care ne explică „din interior“ ce înseamnă autismul, cum este trăit el şi care este percepţia unui autist referitor la tot ceea ce îl înconjoară. Este o perspectivă interesantă, care îi poate ajuta foarte tare pe părinţii unui copil cu tulburare din spectrul autist, fiindcă trăirile şi experienţele nu sunt redate de psihologi (care presupun doar ce se întâmplă în mintea acestuia), ci chiar de subiectul în sine.

Cartea lui Daniel Tammet este, fără îndoială, o lecţie de viaţă, aceea a unei persoane mai puţin obişnuite, cu aptitudini de nedescifrat încă de ştiinţa modernă, care nu a desluşit încă nici pe departe toate tainele creierului uman. Tammet a recitat din memorie, în faţa mai multor oameni de ştiinţă, 22.514 zecimale ale lui Pi, a învăţat 9 limbi străine (printre care islandeza şi româna) şi are o capacitate uluitoare de a face calcule complicate, cu o uşurinţă nemaipomenită.

Diagnosticat la 25 de ani cu sindromul savantului (o formă rară de autism), Tammet trăieşte pe propriile picioare şi are o viaţă socială. În 2005, postul de televiziune BBC i-a dedicat un documentar intitulat „Băiatul cu un creier incredibil“.

Concluzia? Într-un mediu caracterizat de grijă, susţinere şi afecţiune, în care nu există marginalizare, o persoană cu o tulburare din spectrul autist se poate transforma într-o fiinţă independentă. Cartea se adresează părinţilor şi familiilor în care există copii cu autism, ajutându-i să înţeleagă că poţi recupera o mulţime de lucruri pe pacurs, chiar dacă te-ai născut cu un aşa-zis handicap.

Cartea poate fi comandată de pe Editura Philobia

Cu drag 

Diana

Semnele care confirma autismul!

Am fost recent la un  curs de terapie Aba, terapia care se foloseste in recuperarea copiilor cu autism. Am scris mai jos semnele care apar, inca de la varsta de 10-11 luni la un copil. Astfel, daca sunt copil cu autis:
Evit contactul vizual
Nu raspund la nume
Nu ma uit in directia in care imi arati
Flutur mainile sau alte obiecte
Nu comunic verbal cu persoanele din jurul meu
Am dificultati in a-mi exprima emotiile si a intelege emotiile celorlalti
Uneori refuz sa fiu luat in brate si refuz contactul vizual
Cand vorbiti cu mine ma port ca si cum nu as auzi
Plang adesea atunci cand vreau ceva si imi este greu sa ma fac inteles
Sunt dificil de calmat atunci cand plang
Nu observ cand mama si tata ies din camera
Nu le zambesc celorlalti cand incearca sa se joace cu mine
Ma invart in cerc
Nu pot imita alti copii
Nu arat cu degetul
Nu ma joc cu alti copii
Pot ramane cu privirea fixata pe un anumit lucru
Imi place sa ma joc repetitiv cu anumite obiecte
Ma balansez de pe un picior pe altul
Pot fi autoagresiv si heteroagresiv pt ca nu imi pot controla frustrarile
Pot avea preferinte alimentare bizare
Nu suport zgomotele puternice
Par insensibil la durere
Imi place sa stau izolat,nu sunt interesat de jocuri
Nu sesizez pericolele
Nu reusesc sa inteleg ce imi cereti sa fac!

Diagnosticarea precoce ajuta la recuperarea unui copil cu autism. Fiul meu a fost diagnosticat la varsta de 1 an si 2 luni, semnele au aparut inca de la 11 luni. Interventia timpurie a facut ca Radu sa prezinte o evolutie foarte buna.

Va rog share la acest articol, sa pot ajuta si alte mame sa evalueze propriul copil

Multumesc

Dianaautism

Dulcele pacat al dorintei…

bebe, noi, sex

Toate simturile imi sunt activate… respiratia incepe si ea sa accelereze oferind companie batailor galopante ale inimii. Il vad… simt un fior rece pe sira spinarii si un val de caldura imi  explodeaza in corp…. degetele lui imi ating mana. Ne atingem, ma ia de mana… se joaca cu inelarul meu gol, dar cu forma verighetei proaspat scoase…  Trag aer in piept iar mirosul lui imi imbata ratiunea…
Mereu a reusit sa ma dezbrace de cuvinte, sa priveasca in sufletul meu… acum a venit randul sa ma dezbrace de haine. Privesc camera rece, pe masa sunt 2 pahare, o sticla cu vin, avand compania unui pachet de tigari. Mut privirea si fac cunostinta cu patul… zambesc fiindca in minte mi se tes imaginile ce vor urma… le stiu in detaliu chiar le-am trait cu mintea, zi de zi, seara de seara.
-Ma bucur ca esti aici… imi spune in timp ce imi cuprinde talia.
Ii citesc in ochi dorinta, vad un vanator care isi priveste trofeul mult ravnit.
Atingerile lui fac ca ultimul strop ramas de ratiune sa se evapore. Mi-a promis ca o sa ma simt bine… nu are idee ca ma face sa ma simt vie…
Ma asez pe pat si astept sa fiu servita cu licoarea rece. Cum oare am ajuns sa fiu aici? Sunt casatorita de multi ani… sotul e mereu dragut cu mine… insa uita sa mai ofere complimente, uita sa aprecieze o rochie noua pe corpul meu. Imi place sa fiu apreciata, imi place sa primesc mesaje obraznice si sa rosesc cand le citesc… sotului nu-i contest implicarea in viata de familie… dar ca amant, uita sa isi obtina creditele. Am cautat pe cineva care poate… sa ma tina cu sufletul la gura, care stie sa se joace cu mintea mea.
Azi, la pranz am primit mesajul “Vreau sa te vad … acum!” urmat de o adresa si iata-ma aici cu Adonisul meu. De ce el? Pentru ca stie mereu sa ma faca sa ma simt bine, pentru ca e doar al meu timp de cateva ore, pentru ca mereu stie sa mentina vie flacara si dorinta.
Primesc paharul cu vin rece si privesc cum el isi desface camasa. Ador camasa asta… i-am facut-o cadou acum 1 an, de ziua lui.
Nu ma simt vinovata… de ce sa simt gustul vinei cand tot ce vreau am primit? Sa ma simt vie si dorita este un pacat?
Inainte sa plece, ii spun:
– Iubitule azi bag la spalat, am sortat deja hainele copiilor, da-mi si camasa ta de azi, cea pe care ti-am luat o acum 1 an de ziua ta!

Cu drag,

Diana

Ce jucarii ne ajuta cu adevarat copilul sa se dezvolte?

        Atunci cand pasesc intr-un magazin cu jucarii, ma simt de parca am ajuns in paradis. Copilul din mine iese la lumina, incep sa ating toate jucariile.  Sunt clipe cand nu stiu cat de utila le este o jucarie atunci cand o cumpar, sau daca este pentru varsta potrivita. Pentru ei joaca inseamna distractie dar si forma de a  invata lucruri noi, fiind o stransa colaborare intre cele doua. Distractia este strans legata de dificultatea jocului. Daca este prea usor pentru copil, el se plictiseste iar daca este prea dificil, il frustreaza… asa ca am apelat la ajutor profi, respectiv terapeutul lui Radu. Am rugat-o sa imi faca o lista cu jucariile potrivite varstei lor si utilitatea lor, iar zilele trecute am trecut si la fapte, spargand banii pe ele, insa de data aceasta, i-am spart cu cap. Asadar, va fac turul proaspetelor jucarii achizitionate:

1. Saculetul cu activitati.

Am ales 6 activitati dintr-o lista lunga si variata, fiecare activitate fiind pusa intr-un plic de plastic cu fermoar. Toate plicurile sunt puse intr-un sac, cu numele copilului, fiind astfel usor de transportat. Posibilitatea de personalizare este mare pentru ca alegem activitati ce stim ca vor capta interesul copiilor nostri.
Ne jucam cu margele, pufi colorati, animale in mediul lor, puzzle-uri, meserii. Ajuta la asociere si dezvoltarea motricitatii fine.
Saculetul a fost realizat de Busy Kids, ii gasiti aici. Calitatea produselor folosite este de necontestat, toate activitatile sunt minunate si cu folos!

IMG-20160517-WA0023IMG-20160517-WA0024

2. Mini puzzle

Am optat pentru puzzle de lemn, din diverse categorii (animale, fructe). Puzzle cu diferite imagini, compuse din 2-4 piese, il ajuta la invatarea animalelor si fructelor etc.

3. Instrumente muzicale 

Muzicuta si fluierul  il vor ajuta in pronuntarea literelor, cuvintelor (exercitii de respiratie logopedie). Xilofonul si toba il ajuta sa foloseasca ambele maini, copilul invata cauza-efect prin producerea sunetelor dupa lovirea instrumentelor muzicale. Copilul o sa aiba placere sa cante, distrandu-se copios de sunetele produse.

4. Jocul de tip piramida

Piese din lemn sau plastic se pun una peste cealalta in ordine crescatoare. Il vor ajuta sa invete culorile si  formele. Ii vor dezvolta abilitatile motrice  si de asociere.

5. Puzzle-incastru

Puzzle-incastru sunt acele planse din lemn cu forme decupate care se scot si copiii trebuie sa invete sa le aseze in locurile lor pe plansa, invatand astfel sa asocieze, sa recunoasca formele (animale,

fructe, legume, forme, vehicule).

6. Cartonase cu imagini din divese categorii

Noi am optat pentru cartonasele Montessori , cu animale, fructe, legume, obiecte din mediu. Copilul invata sa arate si sa denumeasca obiectele.

7. Jucarie “pop up”

Avem un ciocan cu care copilul “bate” cuiele. Il ajuta la invatarea culorilor si la coordonarea ochi-mana.

8. Centru de acivitati

Jucarii polifonice: produc anumite sunete si ajuta la dezvoltarea imitatiei verbale si a asocierii de sunete.

9. Set picnic/bucatarie, set animale, set fructe-legume 

Folositi obiectele pentru potriviri, imitatie si instructie cu obiect, receptiv obiecte, denumiri obiecte, categorii/apartenenta la categorii. Dezvolta jocul simbolic si ajuta la imaginatia copilului.  Ne jucăm cu animalele dându-le hrană și apă, gatim folosind fructele si legumele.

10. Piese lego/lemn pentru construit 

Nu sunt deloc sofisticate ca alte jucarii, ele sunt ideale pentru copii ,deoarece ii invata cum sa apuce cu mana obiectele, sa descopere diferitele forme si culori precum si sa-si dezvolte modul de gandire si autocunoastere. Jocul cu parti care se imbina stimuleaza in mod fericit imaginatia copilului… fericirea creste atunci cand darama ce eu am construit :). Momentan imbina 2-3 piese, insa deliciul sta in  desfacerea turnulețelor făcute de mine, piesa cu piesa.

11. Creioane colorate si plansa de scris 

Stam la masuta si mazgalim pe foaie, cu toate culorile din cutie. Avem creioane care, cu ajutorul unei lavete umede, se pot sterge usor de pe masut, canapea…depinde de micul artist pe unde mai picteaza.

      Abia astept sa vina dimineata si sa incepem joaca … ideea e, ca oricat de multe jucarii ar avea un copil, jucaria lui preferata ramane mami/tati 🙂

Spor la joaca,

Diana

IMG-20160517-WA0030IMG-20160517-WA0021IMG-20160517-WA0022IMG-20160517-WA0031

IMG-20160517-WA0027

IMG-20160517-WA0019IMG-20160517-WA0029IMG-20160517-WA0020

IMG-20160517-WA0025IMG-20160517-WA0028IMG-20160517-WA0026

Sunt mama, am uitat sa am grija si de mine!

Cred ca, in momentul cand nastem si tinem copilul in brate in mintea noastra se activeaza butonul”mama”. Aceasta super putere ne ofera abilitati grozave, prindem dexteritate in rezolLUPTAvarea treburilor casnice, invatam sa gatim si muuulte altele. Ajungem singure sa facem totul, sa avem grija de copil, curatenie si gatit. Ne suprasolicitam si turam motoarele la maxim sa fie totul perfect… oare de ce facem asta? Nimeni nu ne ridica statuie si chiar uneori nu ne este apreciat efortul depus… ba chiar suntem si criticate! Oare se merita sa nu mai avem timp si pentru noi dar casa miroase a spirt? Oare se merita sa picam in pat de oboseala pentru ca am frecat a 4 oara saptamana asta aragazul? Oare se merita sa ne privim in oglinda si sa nu ne recunoastem? Raspunsul este simplu: nu se merita, iar noi suntem vinovatele!
Ajungem sa ne punem pe ultimul loc, strangem frustrari si nemultumiri avand un pas pana la depresie.
Ajungem sa credem ca daca avem grija de noi, neglijam automat copilul.
Ajungem sa credem ca avand grija de noi suntem egoiste si superficiale.
Ajungem sa credem ca daca avem grija de noi ceilalti vor crede ca nu suntem mame devotate.
Ajungem sa simtim vinovatie daca iesim 2 ore la un suc cu prietenele, doar ca am facut ceva pentru noi.
Ajungem sa lasam relatia de cuplu pe pilot automat, crezand ca rezista turbulentelor date de schimbarile zilnice.
Ajungem sa credem ca daca nu facem noi lucrul acesta nimeni nu il face, sau nu-l face la fel de bine ca noi.
Credem cu tarie ca daca ne dedicam 100% copilului si treburilor casnice o sa primim iubire, atentie si respect. Spunem tuturor ca in familia noastra noi trebuie sa avem grija de absolut tot… si nu avem timp pentru distractii sau pentru noi.
Trebuie sa schimbam tactica, de maine sa incepem sa redevenim cum eram inainte sa fim mame. Nu trebuie sa uitam ca suntem, pe langa mame, femei si sotii. De maine sa incepem sa acceptam ajutorul celor din jur… daca nu il avem, de bunavoie si nesilit de nimeni,  sa il cerem! Sa impartim sarcinile casnice si asa ne ramane timp si pentru noi. Sa acceptam ca nimeni nu e perfect si ca nu o sa fie totul facut dupa standardele noastre… nu e un capat de lume ca praful nu e sters zilnic, ci ca adormim nefericite. De maine sa incepem sa avem grija de noi, sa renuntam la hainele lejere si sa incepem sa redevenim femeia sexy de care sotul s-a indragostit! De maine sa incepem sa petrecem timp cu sotul, nevorbind despre ce am gatit ci despre ce film sa vedem si cu ce vin se “asorteaza” lenjeria de pe noi.
Stiu ca minunea pe care am adus-o pe lume este nr. 1 pentru noi, insa trebuie sa avem grija si de psihicul nostru, copilul trebuie sa vada o mama fericita. Mergi la shopping… cand a fost ultima data cand ti-ai cumparat o rochie pentru tine si nu copilului o jucarie?  Luand pauze din ale mamiciei nu o sa zdruncinam relatia noastra cu el dimpotriva daca avem iesiri o sa avem neuronii aerisiti si o sa venim cu bateriile incarcate acasa. Mama fericita=copil fericit, pentru ca oboseala si frustrarile nu ajuta la relatia ta cu copilul si ajungi sa tipi, sa te enerveze orice greseste si nu te bucuri de zambetul lui de inger.
Sa citim carti, sa ascultam muzica, sa facem sport, sa ne placa de noi cand ne vedem in oglinda! Se poate fetelor, am slabit 15 kg in 3 luni, fac 30 de minute sport zilnic si am gemeni de 16 luni… ah, si ce imi place de mine cum arat in rochie mulata!
Femeie tu meriti sa zambesti, sa fii fericita si iubita! Sa nu uiti acest gand si sa fie ca un hit, pe repeat in mintea ta… a… si mai suntem mame devotate, doamne pe strada, gospodine in bucatarie si curve in pat! Sa nu uitam sa excelam in toate categoriile!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Fertilizare in vitro= sansa+emotii+vis implinit!

            Au trecut 2 ani de cand a inceput totul, de cand viata mea a capatat alt sens… mult timp a trecut insa retraiesc totul intens:

2016-04-11 21.53.45 “- Esti pregatita?
– Nu, mi-e teama! am raspuns.
– O sa fiu alaturi de tine, trebuie sa-ti faci curaj. Gata, ai totul pregatit… si imi intinde mana lui.
– Bine, ai dreptate, ducem ultima lupta si vedem ce o sa fie…
Inchid ochii si incerc sa-mi reamintesc instructiuniile asistentei.
Cu stangacie imi ridic bluza, iau seringa din mana lui, apuc burta cu degetele incat sa fac un pliu si cu mana tremurand infig acul, impingand serul.
– Gata prima injectie din cele 50 care urmeaza!
– Sunt mandru de tine, o sa ajungi o mama de nota 10!”

    … asa a inceput procesul de stimulare ovariana din procedura de fertilizare in vitro. Stim de pe internet ce inseamna FIV, multi condamna aceasta procedura, pe cand multe persoane o vad ca pe sansa de a deveni parinte. Asa am fost si eu, FIV a fost lumina din tunelul meu intunecat, iar acum scriu povestea mea…
Dupa 4 ani de mers la medici, dupa 10 inseminari esuate am ajuns la urmatorul pas si anume FIV. O data ce ai descoperit problema nu poti abandona lupta si incerci sa faci tot ce-ti sta in putina pentru a avea un copil. Vedeam multi oameni care asteptau cu mine pe holul cabinetului, fiecare cu cate un dosar cu istoricul lor si analizele facute. Cu cat era dosarul mai stufos cu atat imi dadeam seama ca incercau de mai multi ani. Dupa ce am bifat un acatist de analize si verificari am mers la medic pentru a vedea sansele de reusita. Varsta si rezultatul analizelor sunt factorii care ajuta sa vezi un test de sarcina pozitiv. Aveam 26 de ani, analizele erau bune astfel sansele de a ramane insarcinata  cresteau la 40-50%.
Am primit schema de tratament si am inceput injectiile de stimulare ovariana. Emotiile si responsabilitatea apasau pe umerii mei, stiam ca depinde si de starea mea mentala aceasta reusita.Trebuia sa fiu zen si optimista, asta in cazul in care auzeam colege la serviciu care anuntau vestea cea mare, vedeam femei insarcinate si bebelusi prin parcuri. “Oare o sa fiu mama?”mi se plimba prin minte. Erau nopti cand ma trezeam plangand. A trebuit sa maschez toate aceste stari, imi puneam un zambet pe chip nimeni nestiind ce furtuna era in sufletul meu. Esecul celor 10 inseminari imi consumase tot optimismul, pornisem pe drum cu convingerea ca nu o sa reusesc si hai sa duc si ultima lupta ca sa fiu impacata ca am incercat tot ce puteam. In cele 3 saptamani de injectii, au fost momente cand plangeam si nu mai aveam putere sa imi fac injectiile, dorinta de abandon era din ce in ce mai mare. Stateam 20 de minute in fata oglinzii si nu puteam sa bag acul in burta… si nu durere fizica era problema.
Pe 30 aprilie dimineata la ora 8 eram in salon, pregatita pentru punctie. In traducere urma,  sub anestezie totala, sa-mi scoata ovulele si sa le fecundeze in laborator. Tremuram de frica, efectiv nu reuseam sa ma calmez pentru ca nu stiam ce mi se intampla, era prima mea anestezie, nu avusesem nicio interventie pana atunci. Procesul a durat 20 de minute, avand noroc sa nu fiu ametita sau sa imi fie rau de la anestezie, chiar dupa 15 minute am parasit salonul.
“-10 ovule aveti in urma recoltarii, o sa-i punem la fecundare, vedem cum au evoluat si va sun sa va informez.” imi spusese doamna doctor embriolog.
Nu imi venea sa plec din spital, puii mei erau acolo, stateam cu telefonul lipit de mine sa aflu vesti. Stateam cuminte si imi luam tratamentul pentru urmatoarea etapa a procesului, citeam, urmaream seriale… orice sa-mi ocupe mintea si sa fiu zen.
Pe 3 mai aflasem ca am 5 embrioni care trebuiau sa mai reziste inca 2 zile. Embrionii de 5 zile se numesc blastociti, daca ei ajung in acest stadiu sansele cresc. Pe 5 mai, la ora 8 dimineata eram in acelasi  salon sa aflu deznodamantul… cati au supravietuit si daca sunt bine formati. Pana sa vina la mine medicul, o tanara primise vestea ca niciun embrion nu supravietuise. Imi era teama ca o sa primesc acelasi raspuns.
“- Doamna, aveti 3 embrioni frumosi,16 celule, categoria A. Cati punem?”
Ii priveam la microscop, erau cele mai frumoase celule vazute de mine

2016-04-11 21.54.30

sursa foto:www.dailymail.co.uk

– Ii punem pe toti 3!”

         Embriotransferul a fost fara anestezie, fara durere, priveam pe ecranul ecografului cum medicul meu ii “planteaza”. Am plecat fericita, ii aveam pe toti 3 cu mine, iar rugaciunile sa ramana asa “curgeau” in mintea mea. Pe 15 mai eram programata pentru recoltare de sange sa vedem rezultatul, daca o sa fiu sau nu mama.
10 zile grele au urmat pentru mine, zile in care traiam toate starile de la fericire pura pana la teama de esec. Nu mai vroiam o alta dezamagire. Am incercat sa fiu la mijloc stiam ca daca imi puneam mari sperante o sa fie dura cazatura in caz de esec.
Pe 9 mai, seara, lumea mea se zdruncinase… aparuse o mica sangerare care tesea in mintea mea un nou esec.
Nu puteam rezista pana pe 15 mai asa ca am fost peste 2 zile sa-mi iau un test de sarcina. Cred ca era al 15-lea pe care urma sa-l fac… nu mai era nevoie sa citesc instructiunile de utilizare, il stiam prea bine. Cele 5 minute de asteptare au fost cumplite, eram pregatita sa vad o singura liniuta cu care eram obisnuita de 4 ani de zile. Insa… uimirea a fost mare cand erau 2 liniute, clare . “O sa fim parinti!” au fost urmatoarele mele cuvinte prin telefon spuse sotului …
Lupta cu infertilitatea in cazul meu a fost una de 4 ani si cu final fericit. Azi, gemenii mei Rares si Radu sunt tot ce mi-am dorit de la viata. As repeta acest proces pentru ca bucuria de a vedea copilul tau este de nepretuit.
Sfatul meu pentru viitoarele cupluri este sa incerce tot ce le sta in putere ca sa le fie apoi confortabil ca au facut tot ca sa aiba un copil. Nu abandonati lupta, se poate invinge infertilitatea. Nu va fie teama sa vorbiti despre asta, din pacate cazurile sunt din ce in ce mai dese in zilele noastre. Comunicati cu partenerul de viata, sunteti o echipa si doar impreuna o sa reusiti. Poate va intrebati, daca merita efortul psihic?  Da, a meritat 4 ani, luna de luna sa stau pe holurile cabinetelor, sutele de consultatii si analize facute … cele 50 de injectii de stimulare… toate noptile in care am plans… tot efortul a fost minor comparativ cu cadoul primit in urma victoriei. As repeta aceasta experienta pentru ca in momentul in care i-am vazut pe R&R prima data, pur si simplu s-au sters cu buretele toate cele petrecute, lacrimile au facut loc zambetelor pe chipul meu.
Nu va pierdeti speranta si luptati pentru a avea o familie cu mai multi membrii!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Sunt mama, am uitat sa fiu sotie!

sotieE langa tine, il privesti si ii zambesti. El este omul pe care il iubesti si cel alaturi de care o sa-ti traiesti toata viata. Sotul tau, confidentul tau, omul care are sufletul si trupul tau. Ai devenit mama, iar rolul de sotie l-ai neglijat. Il acuzi mereu pe el ca s-a schimbat, ca nu mai e la fel, insa si tu ai adoptat o alta versiune….

Aminteste-ti cum era la inceput relatia voastra, WOW ce fluturi simteai cand il vedeai…
Aminteste-ti cum filtrai cu el prin mesaje, acum primeste de la tine pe Whatsapp doar liste de cumparaturi. Surprinde-l si  strecoara printre randurile cu legume si fructe si ceva de la Durex.
Aminteste-ti cum erau serile cand venea la tine acasa, pe masa era friptura calda, insa mai intai “savurati” desertul. Acum asternutul a luat locul fripturii, devenind rece…
Aminteste-ti cum ii sifonai camasa si o murdareai cu ruj cand va revedeati… acum ca sotie, ii lasi pe umeras camasa impecabila.
Aminteste-ti cum stateai nemancata cu orele ca sa intri intr-o rochie mulata ca sa-i primesti complimentele. Acum te-ai neglijat, nu mai numeri caloriile cand mananci…
Aminteste-ti cum il asteptai in lenjerie de satin, mirosind a parfum fin si nebuna dupa el. Acum il astepti in haine largi de casa avand in par mirosul de ceapa calita.
Stiu ca il iubesti, incearca sa nu-l mai cicalesti cand vine acasa,  sa nu-l mai critici si treci peste stangacia lui de a face lucrurile. Ajuta-l, apreciaza-l si nu uita de ce l-ai ales. Aminteste-ti ca esti femeie, ca esti senzuala, bucura-te de fiecare orgasm primit. Fa-l dependent de piela ta, mirosul tau, privirea ta…

O relatie este formata din doua persoane… tu, barbatul ei, trebuie sa-i arati dragostea ta. Mereu. Femeile sunt dependente de frumos si iubire.

Aminteste-ti ca ii spuneai zilnic ca e frumoasa, erai atent la detalii. Acum ii raspunzi rece cu un “da” la: “Iubitule, imi sta bine?”
Aminteste-ti cum ii cumparai zilnic ba o floare, ba o ciocolata, ba o carte… pur si simplu ii luminai ziua cu mici surprize. Acum ii dai cardul sa-si cumpere ea ce vrea.
Aminteste-ti ca certificatul de casatorie nu reprezinta un contract intre patron si menajera. Nu te multumi ca ai o sotie harnica si ca-ti creste mostenitorii… ai nevoie de ea pentru sufletul tau si in patul tau. Multumeste-i pentru casa curata, mancarea calda si camasa calcata. Iubeste-o , sustine-o si recureste-o. Fa-o sa fie dornica de sarutarile tale, sa se piarda in bratele tale…

O casnicie nu e o joaca, ne promitem sa fim la bine si la rau impreuna. Daca vrem sa fie o relatie de lunga durata sa incercam sa ne recucerim zi de zi partenerul si sa alungam monotonia care apare dupa ani de zile. Sa elimininam rutina facand mici surprize celui de langa noi. E groznic sa te simti singur intr-o relatie. Intra pe furis in baie cand sta sub dus si scriei un “te iubesc” pe oglinda aburita, ascunde un biletel parfumat in portofelul lui, trezeste-o cu aroma cafelei si serveste-o cu micul dejun la pat. Fericirea sta in lucrurile mici. Astfel de fapte bat cele mai frumoase bijuterii. Hai sa ne iubim ca si cum maine e ultima zi. Sa incercam sa nu ne mai certam pentru toate nimicurile, sa comunicam si sa facem mici comprimisuri ca relatia sa mearga.

Avem nevoie sa iubim iubirea… sa speram… sa fim mai buni… toate emotiile, bucuriile, lacrimile de tristete sa le traim impreuna, mereu!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici