Archives

Iubirea nu-i rasfat!

bebelusi

Daca mai aud in jurul meu ca ”e baiat mare, lasa-l sa mearga singur, nu-l mai tine in brate” sigur fac o criza de nervi.
Nu mai pot digera nici cu zeama de lamaie “daca il tot pupi sa vezi ce rasfatat ajunge”.
Intr-o zi am plecat cu copilul in brate la magazin, iar in cele 20 minute alocate traseului, am intalnit 2 vecine si o vanzatoare care “m-au urechiat” ca “o sa mi se urce in cap copilul”.
Urasc sa aud sfaturi de la alte mame care cred ca ele le stiu pe toate, iar faptul ca au crescut si ele la randul lor un copil le da atestat in “mama anului”.
Am ales o altfel de abordare in privinta educatiei copiilor mei, accept parerea celor din jur si cantaresc sfaturile primite… dar se pare ca daca nu aderi la “educarea pe stil vechi” esti aspru criticata!
Arunca cu pietre in mine ca vreau sa-mi tin copilul in brate si la aproape 2 ani cand mergem la magazin, in parc, sau prin casa!
Am ales sa ii spun mereu “te iubesc” si ii explic cand greseste nefiind nevoie sa-i aplic o palma peste fund! Nu-l las la TV si ma transform in cel mai fidel partener de joaca!
Vreau sa-l las sa-si aleaga ce-i place, vreau sa-l formez independent,  responsabil si nu unul supus, mereu cu capul plecat sa faca ce vreau eu!
Nu-s “mama perfecta” si imi cer scuze in fata omuletului de 86 cm cand gresesc fata de el.
Arunca cu pietre in mine, critica-ma pe la colturi, insa copilul meu o sa stie ce inseamna iubire, o sa stie sa isi imbratiseze sotia, o sa stie sa isi asume alegerile in viata, o sa stie sa isi ceara scuze cand greseste fata de un prieten si… o sa stie sa isi sune mama cand are nevoie de un sfat!
Daca a arata afectiune insemna rasfat, atunci copilul meu o sa se imbaieze in rasfat… in caz ca exista premiul “cel mai rasfatat copil” o sa castige locul 1, insa o sa fie 2 cu coronita… deh, sunt mama de gemeni.

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici 

… si mamele plang cateodata!

Mamele sunt eroinele zilelor noastre, modelele dupa care ne ghidam si dovada vie ca putem obtine tot ce ne dorim daca suntem luptatoare. Ele sunt puternice, mai ales cand lupta pentru fericirea familiei din care fac parte.

Hai sa iti spun un secret, si mamele plang cateodata, atunci cand nu le vede nimeni, ori in baie la dus, ori seara la culcare, cand pun capul pe perna. In spatele acelei masti de femeie curajoasa si zambitoare, sta o femeie sensibila.
O mama plange de fericire atunci cand isi priveste copilul cum doarme, ii saruta fiecare bucatica de piele, de la frunte pana la piciorusele dolofane.

Plange pentru ca nu se poate satura de parfumul de bebelus pe care il emana pruncul ei.

Plange pentru ca se simte neputincioasa, neputand spune stop timpului care trece cu repeziciune prin clepsidra vietii.

Plange pentru ca s-a enervat cand copilul nu a fost cuminte, regretand toate starile de nervozitate pe care le-a parcurs.

Plange pentru ca nu a reusit sa protejeze mai bine puiul ei, semnele de la cazaturile din parc pe picioarele puiului ei amintindu-i mereu asta.

Plange dupa o cearta cu sotul, care o judeca ca nu a reusit sa faca toate treburile casnice.

Insa sunt si momente cand plange de fericire, atunci cand cel mic mananca cu pofta pranzul gatit cu dragoste. Plange cand puiul de om reuseste sa se dea pe tobogan singur sau construieste un castel de nisip.
Plange cand copilul ei o saruta pe obraz si o tine in brate.

Oricat de grea e viata pentru ea, mereu reuseste sa se ridice si sa realizeze ce isi propune. Nimic nu-i mai periculos, decat o mama care lupta pentru puiul ei… fericirea familiei reprezinta misiunea ei. Priviti mamele din viata voastra, asa-i ca sunt mereu cu zambetul pe chip? Sa nu uitam ca cel mai frumos, mai incapator si mai sigur loc din lume este sufletul mamei!

Nu uitati ca sub ambalaj, sta o femeie puternica… atunci cand isi da jos pantofii cu toc, apare fetita care isi dorea sa schimbe lumea… si a reusit asta, devenind mama!

IMG_1057

Cu drag

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici 

Multumesc Doamne ca sunt mama!


in carucior     Respir si inchid ochii pentru o secunda… ii deschid repede de teama ca pierd din privelistea mea… Doamne, asa peisaj! Picioare grasane, degetele mici, ochisori mari, voce dulce… sunt indragostita de 2 omuleti, care ma striga toata ziua “mami”…
Nu credeam ca o sa ajung sa iubesc atat de mult…
Nu credeam ca o sa pretuiesc la maxim viata de cand i-am intalnit…
Nu credeam ca o sa simt atatea temeri de cand am nascut…
Nu credeam ca o sa renunt la multe din placerile mele ca sa le fiu mereu aproape…
Nu credeam ca o sa ajung sa pun pe locul 1 o alta persoana in defavoarea mea…
Nu credeam ca o sa fiu atat de calma…
Nu credeam ca mai exista copilarie in sufletul meu, dupa ce am pasit in lumea asta gri a adultilor…
Nu credeam ca mi-e frica de moarte pana cand nu am dat viata…
Mereu mi-am dorit sa fiu mama, mereu auzeam in jurul meu ca-i greu sa cresti un copil, dar nu auzeam si cat de minunat e sa ai parte de aceasta binecuvantare!
Ne ancoram in cotidianul zilei si uitam sa apreciem ce avem… uitam sa ne bucuram ca avem aceste sufletele in viata noastra. Sa-i iubim si sa avem grija de ei caci, chiar sunt o minune!
Respir adanc si cu lacrimi in ochi ii privesc… sunt perfecti. Inchid ochii, le simt manutele pe fata mea… simt atingerile ingerilor… deschid ochii, si vad chipurile fericite ale copiilor mei… multumesc Doamne ca sunt mama!

Cu drag

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici 

Tatal si copilul!

      Tocmai ai aflat de la iubita/sotia ta ca o sa ai un copil… felicitari! O sa ai cea mai frumoasa si importanta realizare din viata ta! Emotiile iti incoltesc in suflet, tatal si copilulapar si grijile,  intrebarile  “oare o sa fiu un tata bun?”, “o sa ma descurc in noul rol?” iti sunt ecou in minte. Responsabilitatea de a forma un adult iti apasa greu pe umeri, stiind ca, greselile tale pot afecta dezvoltarea copilului te panicheaza si mai mult. Sa fim parinti inseamna sa facem greseli, sa le reparam si sa mergem mai departe …
Nu-i usor sa cresti un copil, implica multa munca si rabdare, mai ales cand ai o multime de sarcini de rezolvat la serviciu si taxe de platit. Insa, secretul in toata magia asta, sunt picaturi de dragoste… cu iubire rezolvi multe probleme. Priveste-ti copilul, el te incarca cu energie si rabdare!
Incearca sa-ti amintesti cum a fost relatia ta cu tatal tau; acum 20-30 de ani, tatal  era mai mult plecat de acasa, datoria lui fiind de a veni cu bani, ca familia lui sa nu duca lipsa de nimic. Oare asta-i suficient?  Incearca sa-ti amintesti povestile pe care ti le spunea tatal tau, aminteste-ti cum te-a invatat sa mergi pe bicicleta. Asa-i, ca v-ati distrat de minune? Vezi ca se poate sa reprezinti amintiri frumoase in copilaria omuletului tau si nu doar un portofel umblator! Copilul nu intelege ca esti stresat si lucrezi ore in sir pentru a achita taxele, deoarece nu e ceva ce el poate atinge, insa simte iubire atunci cand este privit, mangaiat. Fa-ti timp si stai langa el, cunoste-l , descopera-l… o sa fie ca mersul pe bicicleta, o sa te obisnuiesti cu prezenta lui, rasul lui inocent, ochii calzi!
De la 3-4 ani, tatal joaca un rol important in viata copilului, reprezinta eroul universului lui, un model de care se leaga. Arata-i cum ii oferi mamei flori, cum o ajuti in casa la curatenie si gatit, cum o strangi in brate. Arata-i copilului tau ca nu-i o rusine sa plangi cand ai o problema, ca e normal sa-ti exteriorizezi sentimentele, ca mai tarziu el sa nu adune frustrari. Incearca sa nu porti discutii pe ton ridicat cu partenera de viata in preajma copilului, deoarece o sa considere normal o astfel de atitudine. Invata-l sa respecte sexul frumos!
Ai sansa acum de cand e bebelus sa pui caramida peste caramida la o relatie de viitor de prietenie si respect! Trebuie sa profiti de sansa asta, mai tarziu o sa-ti fie mult mai greu! Copilul creste si poate, cand iti faci timp pentru el, are 15 ani si pleaca sa descopere lumea prin ochii prietenilor din anturaj. Fa-l partas la lumea ta, ca mai tarziu sa ai bilet la lumea lui !Invata-l hobby-urile tale sau invatati impreuna altele noi. Invata-l sa joace fotbal, deseneaza cu el, mergi la plimbare cu bicicleta. Seara, semneaza prezenta la ritualul baie-citit povesti. Suna bine, nu? A fi tata inseamna si ca ai parte de muuulta  distractie 🙂
Arata-ti dragostea! Nu ajunge un papa-lapte  daca ii spui ca e frumos, creativ, il imbratisezi, il pupi… copilul care are un  tata afectuos o sa copieze acest comportament in relatia cu cei din jurul sau. In zilele noastre, mamele preiau fraiele casei, cresterii si educarii copiilor… o mama buna poate acoperi lipsa tatalui, dar este o munca foarte grea. Ajuta-ti sotul sa patrunda in lumea copilului, fa cativa pasi in spate, lasa-le spatiu si priveste de pe margine cum apare magia. Un tata reprezinta pentru baietelul lui, un model pe care o sa-l urmeze, copia fidela in relatia cu cei din jurul sau, o sa invete comportamentul fata de o femeie, prieteni, familie. In relatia tata-fiica, o sa reprezinte principalul sprijin in  construirea “stimei de sine”si modelul dupa care ea isi alege partenerul.
A fi tata este cel mai bun lucru pe care il poti face! E si distractiva misiunea ta! Cand merg in parc, am placerea sa vad multi tatici care sunt alaturi de copilul lor. Vad tatici care se joaca in nisip, tatici care poarta rucsacul roz al fetitei… bravo lor ca vor sa se implice! Se pot chiar leaga prietenii frumoase la tobogan intre parinti, legandu-i lumea copiilor.                                                                             Sa ai curaj si putina nebunie si o sa iasa o relatie frumoasa… crede-ma! Hai sa-ti spun un secret: faptul ca iti pasa de acum si te gandesti la cum o sa fie relatia ta cu propriul copil, inseamna ca o sa ajungi un tata bun! Nu cred ca exista parintele perfect sau vreo formula magica in a avea relatia perfecta cu copilul tau, insa cred ca daca pui rabdare si iubire in ceea ce faci, o sa ai o cale usoara spre o relatie fructuoasa!
Am scris aceste randuri in urma citirii cartii  “Cum sa ne crestem baietii”(exista si varianta “Cum sa ne crestem fetele”)  de Steve Biddulph, care mi-a reamintit importanta tatalui in viata copiilor! Asa ca, mamici va recomand aceasta carte, o sa fie un cadou special pentru barbatul din viata voastra… viitor sau actual tatic!

Share la tatici,  sa le reamintim rolul important pe care il au de jucat in viata copilului nostru 🙂

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

… grea-i viata de tatic!

amantaFetelor sa nu ne mai vaitam ca avem multe lucruri de facut, ca tinem casa curata, crestem puii… nu aveti idee ce viata grea duce pe umerii lui si un barbat devenit tata. Incerc sa va creionez o zi din viata lui din ce vad in randul prietenilor mei sau aud de la prietene mame:

Se trezeste pe la un 7-8 si se duce glont in baie. Sta vreo 10-15 minute ca un rege mandru pe tron, ba mai trece un level la joculetul preferat, ba un update la informatiile din Facebook. Tu il strigi ca ai nevoie de ajutor, puiul de om urla ca vrea sa stea atarnat de lustra, insa te roaga sa nu-l intrerupi din siesta lui matinala. Somnoros isi saruta parinteste sotia, priveste copilul si le spune cu juma de gura ca ii lipseste somul prelungit pana la 10. Se pare ca cele 8 ore nocturne, neintrerupte, nu au fost suficiente. Ti se face mila cand auzi, stii ce simte, ca doar tu la 6 te trezesti de luni de zile. Il rogi sa schimbe copilul de pampers ca sa mergi sa pregatesti micul dejun. Cand incepi treaba, auzi glasul lui “iubito, hai sa ma ajuti, a facut dauna si miroase groaznic”. Lasi totul balta si  mergi sa-l ajuti, din strigatul de ajutor ai inteles neputinta lui. Ii explici ca nici ce lasa el in wc nu miroase a panselute si pleci cu rugamintea sa nu te deranjeze ca trebuie sa gatesti. El deja simte rautatea ta si incearca sa se mentina zen, ca na pleaca la munca si trebuie sa fie ok cu moralul.

Cand e gata masa, el se aseaza sa manance, il intelegi ca doar sunt niste ore bune de cand nu a mai mancat, asa ca tu alergi dupa copil sa-l hranesti si-l lasi pe el sa manance linistit. Nu-i frumos sa mananci in graba cu un copil catarat pe tine, nu-i asa?

Se pregateste de plecarea la serviciu, bine ca a fost ieri la tuns, se facea luna de cand dragutul nu mai trecuse pe la frizer… mereu se enerveaza cand cei 3 cm de par nu stau cum trebuie … si stim ca nu-i ok sa plece nervos la munca, sa stai morocanos toata ziua langa colegii de birou.
In pauza de masa te suna sa vada ce mai faci, ce face copilul… fuck, tocmai ti-a scapat ca ai dormit 30 min la pranz… i-ai trezit nostalgia somnului de pranz, simti in glas invidia ca el e la munca si tu ai dormit. Incerci sa dregi busuiocul, pulsezi ca ai facut curatenie generala, ai alergat dupa copil in parc… degeaba, pistol cu apa, nu egalezi faptul ca “da iubire, dar eu sunt la munca”. Si iti amintesti ca totusi nu sta pe plantatie la scos de cartofi la 40 de grade, insa nu-i expui imaginatia ta bogata.. doar mai sunt cateva zile si trebuie sa-l lasi focusat sa si faca targhetul.
Ajunge acasa, lihnit de foame si se intampla sa nu aiba ce manca. Ii reamintesti ca nu ai apucat sa gatesti, copilul a fost agitat, nu ai apucat nici sa bei cafeaua de dimineata… insa scuzele tale palesc in fata suferintei lui “vin de la munca, obosit si nu gasesc mancare”. Se duce saracul sa ciuguleasca de prin oalele din frigider cu mancare de acum 2 zile. Trebuie sa-l intelegem ca e obisnuit ca la cantina de la munca, diversitatea meniului.

Se baga primul la dus, nu mai suporta sa stea asa prafuit. Fiind asa rara, noi apreciem cel mai bine o baie de 20 min. Il rogi sa stea cu copilul sa iesi in oras cu o prietena. Da, e incantat ii place sa se joace cu el, iti da bilet de voie… insa sa incerci sa nu stai mai mult de 1 ora si juma ca incep sentimentele de disperare sa-i apara si il faci sa te sune “hai acasa!”. Trebuie mereu sa ne suporte comentariile, suntem precum o ciocanitoare ” iar nu ai pus hainele in cos?”,”te-am rugat sa duci gunoiul!”. Ar trebui sa primeasca spor de stres la cat de des stam cu gura pe ei.
Mai sunt momente cand vrea o pauza de la rutina zilnica casa- munca- copil si primesti sms de la el ca ramane cu baietii la o bere. Incerci sa nu-l suni, sa-l lasi sa se destinda, sa se deconecteze. Merita si el relaxare.

Vrea si el sa stea la tv, incearca sa nu-l deranjezi si sa treci mereu prin fata tv-ului in marea ta aventura de a “pescui” jucariile din camera. Trebuie sa faci efortul sa nu incepi sa il strigi sa vina la tine in bucatarie sa te ajute, cum ai reactiona daca tu ai vedea emisiunea ta preferata si mereu te-ar deranja? Nu ti -ar place! Lasa-l sa se relaxeze, are nevoie de asta ca sa fie functional la serviciu.
Incerci sa-ti amintesti ce serviciu are  el, cumva incearca sa descopere leac la tratarea cancerului?…  Realitatea te trezeste prin cuvintele sale “vreau si eu ceva de baut din frigider!”… si te duci la el cu paharul plin cu licoare magica, stii ca e nasol sa te deshidratezi! Il rogi noaptea sa-i dea laptele copilului, insa iti repeta ca e obosit,  maine nu e liber, merge la serviciu si spre deosebire de tine nu doarme la pranz.
Il privesti, uite ce bine arata, parca intinereste, are grija de el, asa mandrete de barbat… insa, privind in interiorul problemei aflam ca viata de barbat, tata, sot nu-i roz 🙂

Un lucru mi-e clar, exista si tatici devotati 100%,  sotul meu din prima zi a fost implicat si alaturi de mine, asa ca dragi tatici, profitati de timpul petecut cu minunile voastre si incercati sa formati o echipa cu sotia voastra!

 

P.S. urmeaza o perioada dificila pentru ei, Campionatul European… tv ul pe sport, berea la rece, compania prietenilor… sa fim intelegatoare, doamnelor!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

 

Iubire neconditionata=parenting de calitate!

              Am ales pentru miercuri seara, sa merg cu prietena mea, Loredana, la un curs de parenting sustinut de Urania Cremene. Primit bilet de voie, inarmata cu curiozitate si se20160402_200139-1te de informatii noi, asteptam cuminte inceperea cursului. Auzisem de Urania ca fiind recunoscuta prima pe nisa de parenting in Romanica. Ne-a prezentat Cv-ul stufos, de 18 ani tine cursuri, de 6 ani specializata pe parenting… o femeie inteligenta! M-a cucerit din primele minute, am plecat cu o multime de informatii utile si cu o alta versiune de a aborda problemele care vor aparea in relatia mea cu gemenii din dotare!

1. Sustine parenting-ul neconditionat: fara bataie si pedepse!

    Bataia, chiar nu-i rupta din rai! Aud bunici spunand “cu o palma, scoti rasfatul din copil, nu omoara pe nimeni.” Da, aparent o palma nu te omoara, insa crestem, ajungem adulti si avem rani adanci din cauza palmelor primite. Cand imi amintesc ca mama imi mai aplica o corectie… simt o stare de neliniste in suflet! Dureros este ca un copil cu parinte autoritar si violent, o sa ajunga un adult similar cu parintele lui.
Trebuie sa tratam copilul fix ca pe un copil, care nu intelege mereu ce ii ceri, sa ii explicam de 10 ori ca sa inteleaga o data. Colegul de serviciu, daca nu face ceva corect, incepem sa-l luam la palme? Trebuie sa-i oferim acelasi respect fix ca are 2 ani!
Atunci cand greseste, stai in genunchi, la nivelul lui, priveste-l in ochi, tine-l in brate si explica-i ce a gresit si cum trebuie sa faca sa fie bine. Nu uita sa ii spui ca il iubesti, are nevoie de dragoste in permanenta!

2. Sustine empatia cand spunem NU!

   Cand imi zicea mama “nu ai voie acolo” fix acolo mergeam, “nu-ti cumpar alta jucarie” fix atunci urlam. Noi suntem adultii si putem impacheta “NU”-ul prin empatie.
“Stiu ca-ti este greu sa te desprinzi de jucaria asta” sau “inteleg de ce iti doresti sa mergi acolo” sunt de mare ajutor in stabilirea unei conectari cu copilul. Trebuie sa-i explicam copilului “daca pui mana pe aragazul fierbinte, ai sa te arzi, o sa plangi”; comanda “nu ai voie” nu face decat sa-i starneasca curiozitatea si o sa puna mana pe aragaz.

3. Sustine accentul sa fie pus pe unicitate!

  Imi amintesc cand eram mica, veneam de la scoala si ii spuneam mamei ce nota am luat la materia x. Automat auzeam “dar, Ioana ce nota a luat?” Mai erau si  “uite ca ea poate, tu de ce nu poti?”, “ceilalti fac asta…”. Ajungeam sa fac lucruri care nu imi erau pe plac, tocmai sa fiu in rand cu lumea.
Un lucru trebuie sa intelegem, fiecare copil e unic, are dorintele lui si potentialul lui. Nu trebuie comparat cu fiul vecinei de palier. Trebuie sa-l sustinem si sa-l sprijinim pe drumul lui! Sa ii repetem ca il iubim si daca nu se pricepe de minune la o activitate. Ce ne facem cand vine acasa, la 14 si fumeaza? Replica lui o sa fie “si Ioana fumeaza!”.

4. Parintele-model pentru copil!

  Cred cu tarie ca un copil reprezinta oglinda parintilor lui. Copilul are ca prim instrument de cand se naste, imitatia. Asa invata sa manance, sa mearga, sa vorbeasca… ce vede in randul familiei, se stocheaza in mintea lui. Daca vede cearta intre parinti, cand o sa fie adult asa o sa procedeze!
Noi avem in maini cel mai pretios dar, un copil. Trebuie sa avem mereu emotii, pentru ca in mainile noastre sta viitorul unui om, el o sa devina adult si noi suntem responsabili de tiparul in care se incadreaza!

5. Greseala-oportunitate spre invatare!

Toti gresim, de la mic la mare, daca esti adult nu ai scutire la greseli. Ok, a gresit, hai sa-i dau o lectie sa ramana cu ceva din experienta asta! Daca incepem cu “vai, nu mai pupi tu o alta masinuta” nu il ajutam. Trebuie sa ii explicam ce putea face diferit ca sa nu piarda masinuta.

6. Relatia copil-colectiv!

Si la nivel de 2 ani exista probleme, mici “conflicte” intre ei in parc, bataia pe jucarii…  Ca adulti, trebuie sa intelegem ca problemele copilului, sunt ale copilului!
Daca vine copilul la noi sa ne spuna ca “Radu mi-a luat jucaria” trebuie sa-l ascultam si sa nu rezolvam noi problema, sa-l tragem de urechi pe Radu sau sa ne paruim cu mama lui Radu.
Daca actionam asa, riscam data viitoare sa nu mai vina la noi cand are o problema. Trebuie sa ii adresam intrebari si sa-l ascultam “si tu ce ai simtit cand ti-a luat jucaria?”, “ce s-a intamplat”, “ce crezi ca-i bine sa faci in situatia asta?”.
Nu imi amintesc cand eram mica si stateam pe patura, in spatele blocului, sa apara mama intre mine si colega de joaca. Noi ne certam pe o jucarie, noi ne impacam in 5 minute. Acum adultii se mahalagesc prin parcuri!
Cred ca un copil daca invata sa imparta jucariile face pasi spre altruism si cand devine adult, o sa stie sa ofere celui care nu are din putinul lui, stie sa ofere o masa unui musafir, o sa-si ajute prietenul cand are probleme.

7. Copilul trebuie sa fie independent!

   Recunosc, in primele 6 luni de mamicie am fost obsedata sa nu cumva sa pateasca ai mei ceva… eram lipita de ei. La prima iesire cu ei mergand in parc, auzeai de la mine numai “vai, nu acolo”, ” usor, ca ai sa cazi”, “stai pe loc”etc. Mi-am dat seama ca eu stateam cu cheia de gat afara, alergam pana la epuizare, ma cocotam peste tot… nu-mi amintesc de mama sa urle dupa mine “stai, nu acolo!”.
Copilul trebuie lasat sa exploreze, sa invete ca daca o sa cada il doare. Trebuie sa-i hranim autonomia, nevoie de a face el singur tot, de a invata sa manance singur, sa se imbrace singur! Toate au un inceput, da o sa fie mancare pe pereti, dar in scurt timp o sa manance singur! Intre 1-3 ani copilul bifeaza stadiul al 2-lea in dezvoltarea lui, lupta se da intre autonomie si indoiala. Emanciparea copilului poate fi stimulata, incurajata sau ingradita!  “Lasa ca face mami, tu esti mic” nu ajuta, eu am fost imbracata de mama pana la 8 ani!
Va amintiti de “pune caciula, e frig afara” si o puneam ca sa scapam de gura mamei, iar cum dadeam coltul la bloc, o si scoteam?
Trebuie sa-l facem sa fie responsabil de faptele si deciziile lui, sa invete sa puna caciula si cand e in tabara! “O sa racesti daca nu pui caciula, ai vazut ca nu-ti place cand ai mucisori… corpul tau, sanatatea ta, tu decizi!”

     Sunt multe lucruri de spus legat de acest seminar, am incercat sa expun metodele ei si informatiile citite si de mine din cartile de parenting. Va recomand, cand mai sustine Urania cursuri, sa incercati sa ajungeti… merita fiecare minut, mi-a placut modul cum a abordat toate situatiile!
Am inteles ca fiecare copil e unic, ca nu exista o reteta speciala in educarea copiilor, iar ce tactica a mers la X nu functioneaza la Y. Eu colectez informatii, citesc carti de specialitate, merg la cursuri, citesc comentariile de pe blog ale altor mame, invat de la toti… filtrez informatiile si ce consider ca se potriveste familiei mele, aplic!

    Sa lasam telefonul pe silent si sa participam in viata copilului, noi suntem “jucaria”lor preferata… sa le fim prieteni in etapa de inceput ca la adolescenta sa fim primii la care vin cand au o problema. Cert este ca ingredientul secret consta in iubire, sa le oferim “alocatie afectiva”, sa le spunem TE IUBESC cat mai des, chiar daca nu suntem mereu de acord cu alegerile facute!

Am o rugaminte la voi,va rog share la acest articol pentru a schimba viziunea si altor parinti, spre binele copiilor! 

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Ce am invatat in 6 ani de casnicie?

A fost o data ca-n povesti, a fost ca niciodata, de pe plaiuri argesene o prea frumoasa fata. Si era una la parinti si mandra-n toate cele… casnicie
Cam asa eram la 21 de ani cand mi-am intalnit Fat-Frumosul, cu palat in Bucuresti. Ne-am vazut, ne-am placut si am vazut ca viata in 2 merita traita in formula eu-el. Totul miere si lapte, compatibilitati pe toate planurile… na, ca am gasit Perfectul.

Dupa o luna de relatie mi-a dat papucii, ca vezi domne ca nu e chiar cu mult love la el in corason. Se mandreste si-n zilele noastre cu parasitul… si cand isi aminteste si incepe mistoul la cele intamplate… stim cine nu primeste “desert” in ziua respectiva, nu-i asa?  Apoi dupa o saptamana a revenit cu codita jos la mine, cu promisiunea ca niciodata nu o sa mai plece… si asa a fost, nu a mai plecat!
Dupa 5 luni de relatie, am primit inelul… toate rubedeniile & friends credeau ca sunt bortoasa de gata isi pune domnul pirostriile. Peste 3 luni de la cerut eram deja in rochie de mireasa… Fat-Frumus a vrut sa fie sigur ca nu ma evapor.
Si uite asa au trecut 6 ani de la marea dantuiala, 6 ani cu bune si rele. Cine spune ca are o casnicie perfecta vreau sa-l vad din profil… sigur e ruda cu Pinochio. Nu exista casnicie perfecta 100%. Noi am avut si clipe roz si clipe negre, dar mereu am stiu sa ne bucuram de frumosul din viata noastra si sa trecem peste greu. Am invatat multe lucruri in cei 6 ani alaturi de sotul meu…
Am invatat ca pasul cel mai greu este sa convietuim impreuna. Adevar 100% in vorba “cunosti pe cineva, doar atunci cand locuiesti cu el”. A fost o lupta de cucerire a terenului in primul an de casnicie, fiecare vroia sa-si impuna caracterul. Ieseau scantei daca unul din noi nu spala vasele, iar celalalt ducea gunoiul.
Am invatat ca nu e bine sa dormim certati… urlam unul la altul, ne “racoream” si apoi eram deschisi la dialog. E asa frumoasa impacarea, incat e pacat sa dormim suparati unul pe celalalt.
Am invatat ca-l iubesc si fara sa-mi aduca flori zilnic sau sa ma plimbe prin localuri scumpe. Omul sfinteste locul, pot sta pe banca in parc, cu o punga de pufuleti… alaturi de el totul e perfect. Iubeste timpul petrecut cu cel drag si nu cardul din portofel… ce te faci cand banii nu mai sunt?
Am invatat sa gatesc, de la catastrofa mondiala care ardea si cartofii prajiti pana la sufleu de ciocolata… bine, am invatat sa gatesc ca sa nu murim de foame, iar de pizza si shaorma ne cam saturasem. Insa am descoperit satisfactia de a vedea omul iubit cum apreciaza mancarea gatita de mine. Doamne, sa mai zic si de baietii mei cum se ling pe degetele si canta in cor “papa”. Sa nu uitam, ca sa ajungi la inima barbatului tau, invata sa gatesti! Iar gatitul in 2 este distractiv… pe langa placinte si sarmale, exista loc pe blatul de bucatarie si de o mica “pauza”.
Am invatat importanta comunicarii intr-o relatie de cuplu. Mereu cand avem ceva pe suflet, stam la masa si vorbim deschis, venim cu solutii si incercam sa rezolvam problema. Important este sa spunem pe loc ce ne deranjeaza la celalalt, sa nu tinem doar pentru noi… motivul este foarte simplu:  gresim din nou, in necunostinta de cauza si acumulam frustrari si la o mica scanteie, precum un vulcan rabufnim si aruncam cu vorbe “iar acum 1 luna m-a deranjat cand ai facut asta”.
Am invatat sa nu uit de mine. Vad femei casatorite, cu sau fara copil, care s-au neglijat. Nu mai tin cont ce mananca, nu se machiaza, prefera hainele largi. Le place statutul de sotie, insa se scufunda in plafonare, le place zona de confort din caminul casei lor si uita ca o rochie mulata face minuni. Recunosc ca atunci cand ies cu sotul in oras, caut o rochie  scurta si mulata, la naiba, sunt femeie si imi place sa citesc admiratia din ochii lui.
In zilele noastre, tinerii aleg sa inceapa o relatie serioasa pe la vreo 30 de ani. Vor distractie si sa avanseze in cariera, de parca un sot inseamna o povara. Pentru mine sotul reprezinta cel mai bun prieten, omul alaturi de care am evoluat si cel care mereu m-a ridicat de jos in momentele grele. Nu au idee cat de bine e atunci cand ajungi acasa, dupa o zi nebuna de la job, iar jumatatea te asteapta cu masa pusa, mancare calda si vinul la rece.

Ne schimbam impreuna, ne maturizam si stim impreuna ce ne dorim de la viata. Chiar daca am devenit parinti am rezistat furtunii aduse de schimbare. Un copil poate sa zdruncine relatia de cuplu daca nu este solida, oboseala intervine si ea, nemultumirile din ambele tabere rod la structura casniciei. Trebuie sa constientizam ca dupa nastere atat barbatul cat si femeie se schimba, il acuzam pe el ca nu mai este romantic cand noi am inlocuit sms-urile siropoase cu liste “ai de cumparat urmatoarele”. El acuza ca este refuzat cand vrea sex, dar uita ca nu o mai ajuta la treburile casnice sau ca de 3 nopti copilul nu doarme de la colici.
Cine a spus ca  a mentine o casnicie este usor, sigur acum e divortat! Cred ca provocarea zilelor noastre este sa ne mentinem in statisticile celor care nu divorteaza. Nimic nu-i usor pe lumea asta, dar trebuie sa ne reinventam zilnic ca sa ne mentinem relatia vie. Sa “reparam” si sa nu inlocuim partenerul de viata. Impreuna mereu, o sa reusim tot, suntem primul exemplu pentru copilasii din dotare… hai sa ne ambitionam sa le creionam  o lumea frumoasa!
Si-am încălecat pe-o sa si va spusei povestea-asa! P.S. te iubesc, colegul meu de apartament!

Cu drag,

Diana

P.S2: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Draga viitoare mamica…

              Buna draga mea, bun venit in lumea mamelor. Este cel mai mare club din lume. Stii cam cu se mananca viata de mama din ce ai mai auzit si vazut pe la prietene. De can20141021_190832d ai vazut cele 2 liniute ai inceput sa cumperi carti si sa te informezi despre nastere, alaptat si primele clipe cu bebe. Vreau sa-ti creionez lumea care urmeaza sa se deschida in calea ta.
In primul rand, felicitari! Ceea ce urmeaza sa traiesti in urmatoarele luni, sunt dovezile unui miracol. O sa ai un cumul de stari euforice, o sa fie cele mai frumoase 9 luni din viata ta, luni unice. In corpul tau, pe zi ce trece se formeaza un copil, un omulet, de la un punct pana la un bebelus pufos de 3 kg. O sa apreciezi fiecare kg care apare pe cantar, deoarece stii ca minunea ta creste si se dezvolta. Zicala “mananca pentru 2” nu trebuie sa se aplice, incearca sa mananci sanatos. O sa-ti apara vergeturi, incearca sa te hidratezi atat cu creme pentru corp dar si sa cresti aportul de apa in organism.

        O sa te indragostesti de micul guguloi de la prima ecografie. O sa simti nerabdare de la o ecografie la alta, nu o sa-ti pese ce sex are copilul, vrei doar sa fie sanatos. Vrei sa-l vezi mereu pe ecran, esti curioasa cu cine o sa semene. Nu degeaba se tot spune ca femeile insarcinate radiaza de fericire, chipul iti lumineaza, ai o aura de femeie implinita si mereu zambetul prezent pe chip. Atunci cand simti primele miscari o sa stai lipita cu mainile de burtica, el raspunde de fiecare data cand il mangai, confirmandu-ti ca la tine in pantec se simte protejat. Nu te apuca sa cumperi multe haine sau produse pentru bebelusi. Stiu, sunt dragalase toate nebuniile pentru bebelusi, insa ei cresc repede si chiar nu ai nevoie de multe chestii ce sunt prin magazine. Roaga o prietena care a nascut sa-ti faca o lista cu ce ai nevoie cu adevarat pentru camera copilului.

          Dormi, cat mai mult posibil, pentru ca din trimestrul 3 de sarcina nu o sa mai ai parte de somn linistit. Burta creste, copilul nu mai are loc sa se miste si o sa simti cand o sa vrea sa-si faca “exercitiile de inviorare”. Si da, cea mai frumoasa intalnire din viata ta o sa fie la nastere. Nu-ti pot descrie ce o sa simti cand o sa-ti vezi copilul, e o avalansa de emotii si iti tresare inima cand ii vezi chipul. Din clipa aceeia, te nasti a 2 oara, esti mama. Nu pot sa te mint, nasterea o sa doara insa pot sa iti marturisesc ceva, o sa uiti totul cand o sa ai puiul in bratele tale.

        Alapteaza si nu renunta daca in primele incercari nu iti iese, este singura ta metoda sa-i oferi protectie si imunitate. Sentimentul acela cand pui copilul la san, ii privesti chipul linistit bate orice stare de oboseala care o sa existe. Te rog sa accepti ajutorul pe care il primesti din partea celor din jur. Copilul aduce multe schimbari in viata ta, nu trebuie sa te suprasoliciti. Daca ajutorul nu vine in mod natural, cere-l! O sa vezi cum toti din jurul tau sunt binevoitori cu o multime de sfaturi, te rog sa le cantaresti inainte, vorbeste si cu medicul pediatru si filtreaza toate informatiile inainte de a le pune in practica. Nu uita, tu esti direct responsabila pentru cresterea copilului tau.

        Prietenele tale o sa-si vada de viata lor, bifand iesirile in club, crede-ma ca nu o sa mai ai puterea sa pleci de langa copilul tau si nu o sa ai regrete ca nu pierzi noptile in oras. Insa, te rog sa-ti faci timp si pentru placerile tale, sa nu te neglijezi. Te rog nu uita si de sotul tau, el iti este mereu aproape si umarul tau de sprijin. Nu-l neglija, nu uita sa-i spui ca il iubesti. Si el are nevoie de tine, nu pune relatia voastra pe plan secund. Un copil trebuie sa uneasca un cuplu, stiu ca suna a cliseu dar chiar reprezinta rodul iubirii voastre, sunteti uniti pe veci de micutul vostru. Fiti o familie frumoasa, nu uita ca un copil este oglinda familiei in care creste. Creste-l frumos si cu dragoste neconditionata, el reprezinta puritatea absoluta si calazuieste-i pasii in lume! Bucura-te de familia ta, bucura-te de clipele frumoase, traieste-ti viata alimentand-o cu lucruri pozitive.
Frumoasa-i lumea in care urmeaza sa pasesti, nu?

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Ce inseamna, de fapt, “o zi frumoasa”?

              Suntem educati sa spunem mereu oamenilor din jur “O zi frumoasa sa ai!”. O fac si eu si tu in fiecare zi… Stau si ma intreb ce inseamna, de fapt, o zi frumoasa… cred ca numai cadoul de a avea inca o zi trebuie sa ne faca fericiti.intre fete
Inseamna sa te trezesti dimineata cu zambetul pe fata, esti norocos ca ai inca o zi de consumat si ca ai parte de sanatate ca sa poti face tot ce ti-ai propus.
Inseamna sa privesti chipul iubitului tau, sa-l saruti de ” buna dimi”.
Inseamna sa mergi sa saruti obrajii pufosi ai copiilor tai.
Inseamna sa privesti pe geam la ce se intampla in natura, sa privesti soarele, cerul, pasarelele.
Inseamna sa citesti o carte sau o plimbare in parc.
Inseamna sa asculti si sa fredonezi melodiile preferate in drum spre serviciu.
Inseamna sa-ti suni parintii sa-i intrebi “Ce faci?”
Inseamna sa-ti faci planuri cu prietenii pentru zilele libere.
Inseamna sa incerci sa treci peste problemele de la munca si sa le lasi incuiate in sertarul de la birou cand pleci acasa.
Inseamna sa pregatesti cina pentru familia ta si sa stati impreuna la masa sa povestiti cele intamplate peste zi.
Inseamna sa te joci cu copii tai si sa le citesti seara o poveste.
Inseamna sa stai cu partenerul de viata, imbratisati pe canapea, savurand un vin si privind la un serial.
Zambesc si imi dau seama ca de noi tine sa avem o zi frumoasa, noi  sculptam o zi din viata noastra, iar uneltele folosite sunt la indemana noastra. Fericirea si frumosul sta in cele mai simple lucruri sau in oamenii dragi. Sa ne focusam pe gandire pozitiva, sa ne bucuram ca avem sanatate si ca fiecare zi e o bucurie ca traim si apucam sa ne vedem famili

           Din pacate nu stim sa apreciem ce avem si ajungem sa trecem prin necazuri ca sa invatam sa pretuim viata. Sa incercam sa gasim solutii si sa nu cadeam in depresie … “de ce eu trec prin asta ?” nu ne ajuta. Trebuie sa schimbam modul de gandire, “trebuie sa fie o solutie” sa dainuie mereu in mintea noastra si sa ne incapatanam sa rezolvam problemele. Ele exista ca noi sa le rezolvam!
Hai sa profitam de ziua de azi,  hai sa o traim memorabil! ,,Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi” zice Goethe… asa ca,va doresc o zi frumoasa!

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Intreaba-ma, asculta-ma, iubeste-ma!

IMG_1057           Privesc pe geam si vad masina lui, merg spre usa sa il intampin. Privesc imaginea mea din oglinda, imi trec mana prin par, zambesc, trag aer in piept si ii deschid usa.
– Buna draga mea, ce bine e acasa!
– Bine ai venit!
-Sunt obosit, am avut o zi groaznica la serviciu, vreau doar sa fac un dus, sa mananc si sa dorm!
…”Iar vrea sa joace acelasi rol, ca in toate seriile cand ajunge acasa… nu am sa-l las!”
– Vreau sa vorbim ceva! ii spun cand iese din baie… arata bine cu parul ud, mi-e dor de el…
– Se poate sa o lasam pe maine? si merge spre dormitor cu farfuria plina cu mancare.
– Refuz sa te las, intelege ca trebuie sa vorbim! Te rog, invata sa ma asculti!
Se pune pe pat si pare dispus la comunicare, ma priveste curios…
– Uite, dragul meu, vreau sa vorbim, sa comunicam, sa ne ascultam unul pe celalalt. Vreau sa ma intrebi cum a fost ziua mea, stiind ca ziua ta nu a fost roz… vreau sa ma asculti cand iti povestesc intamplarile mele de peste zi. Nu vreau sa ajungem 2 straini, 2 colegi de apartament, ci vreau sa ne povestim tot. Stiu ca ziua ta la serviciu este plina de stres, insa dragul meu, eu daca stau acasa nu inseamna ca butonez telecomanda. Priveste in jur, casa e curata, totul este pus in ordine, bebelusii dorm. Sa nu crezi ca am pocnit din degete si gata vraja. Fac si eu sacrificii si depun efort la fel ca si tine. Eu te intreb cum ti-a fost ziua pentru ca stiu ca vorbind despre asta o sa te descarci de tensiunea acumulata. Stiu sa te ascult, invata sa faci si tu la fel. Poate ti se pare banal ce fac eu acasa, insa pentru mine conteaza sa ma intrebi, sa vad ca-ti pasa. Intr-o relatie conteaza sa vorbim unul cu celalalt, sa nu ne lasam pe pilot automat si pe masura ce timpul trece sa nu stim cu cine impartim patul. Intreaba-ma ce au facut copilasii, intreaba-ma ce am cumparat de la piata, intreaba-ma ce planuri am pentru ziua de maine. Eu te intreb pentru ca vreau sa stiu ce a facut azi jumatatea mea, pentru ca tu esti sufletul meu si vreau sa stiu ce sentimente si trairi iti trec prin minte. Noi suntem 2 in 1. Si, invata dragul meu sot sa asculti, sa asculti cu sufletul tot ce iti povestesc pentru ca asa ne cunoastem unul pe celalalt.
– Iarta-ma draga mea pentru ca am gresit si m-am purtat ca un egoist crezand ca problemele mele sunt importante…
– Suntem prieteni pe langa sot si sotie, suntem alaturi unul de cealalalt!

        Dragele mele sa luam noi fraiele relatiei in mana, sa stam la masa cu el si sa vorbim deschis despre ce ne supara si despre ce simtim. Strangem nemultumiri, el nu are idee si poate, fara sa vrea, continua sa faca ce pe noi ne supara. Degeaba tinem in noi, suntem suparate si nu-i spunem ce nemultumiri avem… timpul trece, rana se adanceste si dintr-o banala situatie poate sa ajunga la o durere imensa. Trebuie sa rezolvam problemele pe loc si evitam astfel sa ajungem la impas. Daca stam deoparte pe tusa, sa nu ne surprinda cand observam o prapastie in relatia noastra. In iubire nu abandonam, ci suntem datori unul fata de celalalt sa ne salvam! Sa invatam sa intrebam, sa ascultam si iubirea o sa fie mereu in inimile noastre!
Aaa, iar daca aveti prietene care se lauda ca au o casnicie perfecta, va spun ca vand minciunele… nu exista relatia perfecta, insa pot exista 2 oameni care lupta, impreuna, spre perfectiune. Sa nu ne uitam printre oalele din bucatarie, candidand la “gospodina anului”, stiu ca dragostea trece prin stomac… dar sa lasam mancarea sa se raceasca in farfurie si sa incalzim asternutul!

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici