Tu traiesti visul meu, bucura-te de el in fiecare zi!

Buna, sunt Ioana, nu sunt sotie, nu sunt mama, chit ca CNP-ul meu ar impune asta. Sunt doar posesoarea unei iubiri neimplinite. Pentru tine sunt un nimeni, pentru sufletul lui sunt totul, insa pentru toate partile lui rationale sunt acelasi nimeni. Am citit articolele tale, imi pictezi o lume care exista doar in visele mele cu dragoste creionate de suflet, dar pal reprezentate de realitatea mintii. Bucatile extrase din filmul iubirii mele nu au niciun punct comun cu basmul tau cu print si odraslele voastre magice. Tu ai binecuvantarea de a scrie pe canapea, in timp ce pufosii tai se joaca sub privirea ta; eu scriu fiecare cuvant insotit de o lacrima, in linistea singuratatii mele.

            Cum spuneam, tot ce am, e doar o iubire neimplinita. Imi permit sa iti vorbesc direct, caci tu traiesti visul ce l-a tesut dragostea de cand a aparut in viata mea. Ca si tine am avut relatii, insa nu am iubit niciodata cu adevarat, tu ai un sot si copii, eu nu il am pe el si poate nu l-am avut niciodata, cu adevarat. Sa iti povestesc de el, o sa il numesc Singurul. L-am cunoscut in prima zi de toamna, iar de aproape 3 ani simt ca il iubesc. Era colegul meu in departament, nou angajat in firma, il vedeam 5 zile pe saptamana, un tip simpatic, brunet, inalt, 30 de ani. Era ceva intre noi, simteam ceva necunoscut, dar el era intr-o relatie, fara a cunoaste multe detalii.  Eu eram bucuroasa si fericita, ieseam in club  cu fetele si cunoasteam oameni noi. Intre timp noi am devenit amici si vorbeam despre relatia lui care se incheiase sau despre nemultumirile mele legate de barbatii pe care ii cunosteam. Totul a fost presarat cu momente,  pana la prima ninsoare din 2012. Unii petrec luni sau chiar ani sa ajunga sa simta ca omul de langa el este alesul/aleasa, insa, cu acele buze pe gatul meu, atunci s-a produs magia, am stiut ca e sufletul-pereche. De ziua numelui meu mi-a spus ca nu o sa mai renunte la mine; deja ramaneam fara aer cand plecam de langa el, ne alintam, ne spusesem primul: te iubesc.
Eu nu eram ceea ce isi imagina el ca sunt, aveam o varsta, avusem relatii, insa nu eram omul fara aproape nimic in trecut, cum isi imaginase el, care a trait intr-o singura relatie. De atunci, a aparut neincrederea in sufletul lui, s-au daramat imaginilie pe care le-a construit despre noi, asa ca ne zbateam sa ne despartim, cand deja simteam amandoi ca ne leaga niste sentimente unice.
Anii au trecut… el a revenit la ea, eu am ramas incet-incet aproape singura. Mereu trista, mereu asteptandu-l, mereu traind din pomana nestiuta a unei femei ce nu ii pasa de existenta mea (a aflat, insa l-a pastrat langa ea). Multe promisini dictate de suflet despre viata in doi, dovada o face inelul stralucitor de pe inelarul meu, dar si multe lacrimi varsate. Mi-am dorit o familie si copil, mi-am dorit totul cu el, doar cu el, insa Singurul nu simtea nici sa fie cu adevarat langa mine, nici sa renunte la noi. In tot acest timp cand nu ne vorbeam, ori ne certam ca doi nebuni, ori ne iubeam cu pasiune, parca ne-am fi regasit. Eu nu aveam putere sa finalizez relatia, imi zdrobea sufletul cand pleca, insa el mereu a incercat; eu nu aveam nimic (ma indepartasem treptat aproape de toata lumea). Singurul avea o viata la care sa se intoarca. Cu fiecare zi ce trece, golul din inima mea se adanceste, acum il vad asa rar fata de cum il vedeam la inceputul acestor 3 ani. El e tot cu ea, ne mai vorbim putine, el isi construieste o viata langa ea. M-am schimbat foarte mult, parca el este creatorul meu, semnatura lui o sa ramana vesnic in inima mea, chiar daca sunt ranita si sufar. As da orice ca el sa fie alaturi de mine, dar visele nu mereu devin realitate. Nu pot concepe sa intalnesc pe altcineva, el va ramane singurul, indiferent ce va decide la final, eu nu incet sa sper.

         Tu ai nopti nedormite din cauza bebelusilor, eu din cauza asteptarilor in lacrimi, tu te certi cu sotul, eu simt durere ca ma cert cu un om pe care il doresc al meu. Seara cand te bagi in asternut, sotul te ia in brate si simti caldura omului iubit, eu simt cearceaful rece. Te plangi ca te-ai ingrasat dupa sarcina, eu as vrea kilograme in plus provenite din nasterea unui suflet. Apreciaza ce ai, bucura-te de viata frumoasa daruita de Dumnezeu, multi nu realizeaza ca traiesc un basm si se agata de grijile zilnice ale vietii, de lucrurile materiale, uitand ca cele mai mari comori sunt in sufletele care ne inconjoara.

    P.S. :  cand am citit acest mail, am pus mana pe telefon si i-am trimis SMS sotului meu. Cand ai pe cineva alaturi si ai familia ta, uiti sa o apreciezi. Multumesc Ioana pentru ca ai avut curajul sa povestesti viata ta, multumesc ca mi-ai dat o lectie de viata.

Cu drag,

Ellie

P.S 2 : te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook,  „Cufarul mamei”.