Archive | May 2018

14. Ea te poartă așa cum te purtam și eu…

Azi te-am văzut întâmplător pe stradă…. erai grăbit cu căștile în urechi pierdut în monotonia urbană. M-am oprit și te priveam… o căldură puternică în corp a explodat… inima îmi spunea: “mergi la el” însă rațiunea a preluat comanda. E atât de ciudat când credeam că te-am uitat ai activat toate stările în mine. Stăteam și te priveam, savuram fiecare secundă… atât de tare voiam să te iau în brațe să îți spun “iarta-mă pentru tot răul pe care l-am provocat” și să plec împăcată cu mine.
Chit că te cunoșteam atât de bine, sărutasem fiecare cm din corpul tău… știam trecutul tău… totuși priveam un necunoscut… 2 luni de când nu mai știm nimic unul de celălalt, 2 luni în care am ajuns jos și m-am ridicat… 2 luni în care te-am căutat în toți bărbații să te regăsesc…
Viața merge mai departe, cu alegerile făcute de noi…
Voiam să te întreb dacă ești bine… să te sun când erai acolo în fața mea… însă m-ai învățat prin lipsa ta să înteleg că trebuie să respect deciziile celorlalți și să-mi controlez inima să nu mai fie atât de impulsivă.
Ți-aș scrie doar “ce faci?” dar tu mai mult ca sigur nu ai răspunde…
Așa că-mi rămâne doar să sper că ești bine… că ai gasit pe cineva în viața ta care să te merite… care  îți pregătește cafeaua, îmbracă tricoul tău dimineața și doarme în brațele tale… așa cum o făceam și eu cândva… eu nu am putut să-ți ofer toate astea … rămâi acolo unde îți este bine, eu nu am putut sa te păstrez în viața mea…
Oamenii treceau între mine și tine iar ochii mei te-au pierdut… a fost un moment special .. poate a fost ultima dată când te voi vedea în viața mea. Mi-am reluat drumul prin aglomeratia capitalei…
Eu sunt bine și fac ceea ce m-ai rugat… zâmbesc, domnul meu!