Archive | September 2016

Anxietatea mamei ,colicii bebelusilor si implicarea tatalui

Prietena mea Raluca, mama si psiholog, a raspuns pozitiv dorintei mele de a ne ajuta cu cateva randuri  in legatura cu starile prin care trece o mama dupa ce naste. Raluca va poate ajuta cu sfaturi utile, o puteti gasi  Aici .

 

Dragelor, voi incepe prin a va spune ce am aflat de la mai multi neonatologi : “ suntem o gramada de minti luminate in lumea asta, si inca nu stim ce sunt de fapt colicii”. De asemenea este important de retinut ca doar 1 copil din 5 prezinta colicii.
Majoritatea persoanelor definesc colicii ca fiind gaze, balonare si prescriu medicamente, siropuri ce ajuta digestia.
Specialisti mentioneaza ca pentru a putea spune ca un bebelus are colicii trebuie sa planga minim 3 ore pe zi, minim 3 zile pe saptamana, cel putin 3 saptamani!
Este un fapt dovedit ca in primele 3 luni de viata, sistemul digestiv al bebelusilor este in dezvoltare, el incercand sa se adapteze vietii extrauterine si al hranei, respective laptelui. Cel mai bun lapte pentru un copil este cel matern, fiind cel mai usor digerabil, special conceput pentru fiecare bebelus, in fiecare etapa de dezvoltare.
Dar de ce 1 copil din 5 urla cat il tin plamanii din cauza balonarii, si altii doar simt un discofort si sunt usor irascibili? Raspunsul este mama si modul in care ea reactioneaza!
Cum majoritatea dintre voi ati experimentat sau ati aflat, in primele 3 luni de viata bebelusii nu fac mai nimic , dorm, mananca, murdaresc scutece, unii plang mai mult decat altii, si vor muuult in brate! Abea dupa 3 luni incep sa prinda obiecte cu manutele, sa isi tina bine capul, sa interactioneze mai mult cu adultii. Specialistii numesc primele 3 luni de viata “al patrulea trimestru de sarcina”, si sfatul lor este sa incercam sa recreem mediul intrauterin cat mai mult, pentru ca adaptarea bebelusilor sa fie cat mai lina cu putinta.
Astfel este foarte important ca bebei sa stea cat mai mult cu mama, in bratele ei, pe cat posibil piele pe piele, sa ii auda bataile inimii, sa fie alaptati la cerere, mangaiati, leganati si sa auda un sssst , asemanator cu sunetul sangelui mamei care circula in vene si pe care cel mic l-a auzit timp de 9 luni.
Stiati ca in Indonezia nu exista conceptul de “colici”? Oamenii aceia pur si simplu nu stiu ce inseamna , deoarece credinta si cultura lor, spune ca in primele 3 luni bebelusii sunt inca ai zeilor, si acestia trebuie sa stea numai in bratele mamei si sa fie alaptati la cerere, daca nu, zeii il pot lua oricand. Apoi dupa cele 3 luni se organizeaza o ceremonie simbolica, in care bebelusii devin copii parintilor, nu ai zeilor.
Facand abstractie de credinta irationala ca un spirit/zeu iti poate lua oricand copilul pana la 3 luni, modul in care mamele se comporta cu copii in primele 3 luni de viata este mai mult decat benefic pentru cei mici.
Legatura dintre mama si copil este atat de stransa, incat in primele luni de viata, copilul simte tot ce simte mama, exact ca atunci cand era in burtica mamei. In acest sens este foarte important linistea sufleteasca a mamei, starea ei de spirit, sanatatea ei psihica.
Cel mai bun lucru pe care tatal, parintii si rudele il pot face pentru mama si copil este sa o sustina in aceste luni, sa o incurajeze sa-si asculte instinctul de mama care “este cel mai bun doctor”, cum a spus unul dintre neonatologii cu care am discutat.
Aceste luni sunt perioada de adaptare atat pentru bebelus cat si pentru mama, este momentul cel mai important cand mama invata sa-si asculte copilul si sa gestioneze propria feminitate.
Astfel este important sa nu uitati de voi : incercati de cateva ori pe saptamana sa va acordati o ora pentru voi, sa cititi, sa faceti o baie relaxanta, sa iesiti cu fetele la un suc. Da sunteti mame, dar nu ati incetat sa fiti femei, sotii, prietene!
Aceste ore sunt importante in consolidarea relatiei tata-copil! Nu uitati ca bebelusi se nasc iubindu-va pe voi, dar de tati se indragostesc in fiecare zi, acelasi lucru este valabil si pentru tati! O ora pe zi este minimul necesar pentru contruirea relatiei intre copil si tata, ca ei sa se cunoasca , sa se imprieteneasca si sa se iubeasca mai presus de orice.
Stiu ca mare parte din voi, ati experimentat sentimentul ca nimeni nu ingrijeste mai bine ca voi copilul, ca tatal parca este neindemanati, si de cele mai multe ori aveti dreptate, dar dati-le o sansa! Barbatii nu au instinct matern, dar si ei isi iubesc nespus copiii, si usor usor vor ingriji la fel de bine ca si voi “botul vostru de aur”! Este important sa ii permiteti sau sa ii solicitati tatalui de la inceput sa va ajute in ingrijirea celui mic , cand nici voi nu sunteti experimentate, in modul acesta invatati impreuna, iar tatal va sti cum si ce sa faca cand sta cu cel mic, in momentele voastre de reincarcare a bateriilor.
Daca simtiti ca nu reusiti sa faceti fata situatie, ca instinctul vostru matern nu exista, daca simtiti o frica irationala ca nu va puteti ingriji corespunzator copilul, va sfatuiesc sa contactati un psihoterapeut! Depresia post-partum exista, iar consilierea psihologica este cel mai bun tratament, sansele “sa va treaca” sunt extraordinar foarte mici, iar cu tratamentul corespunzator puteti depasii rapid situatia si sa va bucurati de minunea de a fi mame!
Ma inclin in fata voastra, sunteti mame, sunteti MINUNATE!
Cu drag,
Raluca, psiholog & coach in parenting

 

 

bebelusi

Semnele care confirma autismul!

Am fost recent la un  curs de terapie Aba, terapia care se foloseste in recuperarea copiilor cu autism. Am scris mai jos semnele care apar, inca de la varsta de 10-11 luni la un copil. Astfel, daca sunt copil cu autis:
Evit contactul vizual
Nu raspund la nume
Nu ma uit in directia in care imi arati
Flutur mainile sau alte obiecte
Nu comunic verbal cu persoanele din jurul meu
Am dificultati in a-mi exprima emotiile si a intelege emotiile celorlalti
Uneori refuz sa fiu luat in brate si refuz contactul vizual
Cand vorbiti cu mine ma port ca si cum nu as auzi
Plang adesea atunci cand vreau ceva si imi este greu sa ma fac inteles
Sunt dificil de calmat atunci cand plang
Nu observ cand mama si tata ies din camera
Nu le zambesc celorlalti cand incearca sa se joace cu mine
Ma invart in cerc
Nu pot imita alti copii
Nu arat cu degetul
Nu ma joc cu alti copii
Pot ramane cu privirea fixata pe un anumit lucru
Imi place sa ma joc repetitiv cu anumite obiecte
Ma balansez de pe un picior pe altul
Pot fi autoagresiv si heteroagresiv pt ca nu imi pot controla frustrarile
Pot avea preferinte alimentare bizare
Nu suport zgomotele puternice
Par insensibil la durere
Imi place sa stau izolat,nu sunt interesat de jocuri
Nu sesizez pericolele
Nu reusesc sa inteleg ce imi cereti sa fac!

Diagnosticarea precoce ajuta la recuperarea unui copil cu autism. Fiul meu a fost diagnosticat la varsta de 1 an si 2 luni, semnele au aparut inca de la 11 luni. Interventia timpurie a facut ca Radu sa prezinte o evolutie foarte buna.

Va rog share la acest articol, sa pot ajuta si alte mame sa evalueze propriul copil

Multumesc

Dianaautism

Dulcele pacat al dorintei…

bebe, noi, sex

Toate simturile imi sunt activate… respiratia incepe si ea sa accelereze oferind companie batailor galopante ale inimii. Il vad… simt un fior rece pe sira spinarii si un val de caldura imi  explodeaza in corp…. degetele lui imi ating mana. Ne atingem, ma ia de mana… se joaca cu inelarul meu gol, dar cu forma verighetei proaspat scoase…  Trag aer in piept iar mirosul lui imi imbata ratiunea…
Mereu a reusit sa ma dezbrace de cuvinte, sa priveasca in sufletul meu… acum a venit randul sa ma dezbrace de haine. Privesc camera rece, pe masa sunt 2 pahare, o sticla cu vin, avand compania unui pachet de tigari. Mut privirea si fac cunostinta cu patul… zambesc fiindca in minte mi se tes imaginile ce vor urma… le stiu in detaliu chiar le-am trait cu mintea, zi de zi, seara de seara.
-Ma bucur ca esti aici… imi spune in timp ce imi cuprinde talia.
Ii citesc in ochi dorinta, vad un vanator care isi priveste trofeul mult ravnit.
Atingerile lui fac ca ultimul strop ramas de ratiune sa se evapore. Mi-a promis ca o sa ma simt bine… nu are idee ca ma face sa ma simt vie…
Ma asez pe pat si astept sa fiu servita cu licoarea rece. Cum oare am ajuns sa fiu aici? Sunt casatorita de multi ani… sotul e mereu dragut cu mine… insa uita sa mai ofere complimente, uita sa aprecieze o rochie noua pe corpul meu. Imi place sa fiu apreciata, imi place sa primesc mesaje obraznice si sa rosesc cand le citesc… sotului nu-i contest implicarea in viata de familie… dar ca amant, uita sa isi obtina creditele. Am cautat pe cineva care poate… sa ma tina cu sufletul la gura, care stie sa se joace cu mintea mea.
Azi, la pranz am primit mesajul “Vreau sa te vad … acum!” urmat de o adresa si iata-ma aici cu Adonisul meu. De ce el? Pentru ca stie mereu sa ma faca sa ma simt bine, pentru ca e doar al meu timp de cateva ore, pentru ca mereu stie sa mentina vie flacara si dorinta.
Primesc paharul cu vin rece si privesc cum el isi desface camasa. Ador camasa asta… i-am facut-o cadou acum 1 an, de ziua lui.
Nu ma simt vinovata… de ce sa simt gustul vinei cand tot ce vreau am primit? Sa ma simt vie si dorita este un pacat?
Inainte sa plece, ii spun:
– Iubitule azi bag la spalat, am sortat deja hainele copiilor, da-mi si camasa ta de azi, cea pe care ti-am luat o acum 1 an de ziua ta!

Cu drag,

Diana

Iubirea nu-i rasfat!

bebelusi

Daca mai aud in jurul meu ca ”e baiat mare, lasa-l sa mearga singur, nu-l mai tine in brate” sigur fac o criza de nervi.
Nu mai pot digera nici cu zeama de lamaie “daca il tot pupi sa vezi ce rasfatat ajunge”.
Intr-o zi am plecat cu copilul in brate la magazin, iar in cele 20 minute alocate traseului, am intalnit 2 vecine si o vanzatoare care “m-au urechiat” ca “o sa mi se urce in cap copilul”.
Urasc sa aud sfaturi de la alte mame care cred ca ele le stiu pe toate, iar faptul ca au crescut si ele la randul lor un copil le da atestat in “mama anului”.
Am ales o altfel de abordare in privinta educatiei copiilor mei, accept parerea celor din jur si cantaresc sfaturile primite… dar se pare ca daca nu aderi la “educarea pe stil vechi” esti aspru criticata!
Arunca cu pietre in mine ca vreau sa-mi tin copilul in brate si la aproape 2 ani cand mergem la magazin, in parc, sau prin casa!
Am ales sa ii spun mereu “te iubesc” si ii explic cand greseste nefiind nevoie sa-i aplic o palma peste fund! Nu-l las la TV si ma transform in cel mai fidel partener de joaca!
Vreau sa-l las sa-si aleaga ce-i place, vreau sa-l formez independent,  responsabil si nu unul supus, mereu cu capul plecat sa faca ce vreau eu!
Nu-s “mama perfecta” si imi cer scuze in fata omuletului de 86 cm cand gresesc fata de el.
Arunca cu pietre in mine, critica-ma pe la colturi, insa copilul meu o sa stie ce inseamna iubire, o sa stie sa isi imbratiseze sotia, o sa stie sa isi asume alegerile in viata, o sa stie sa isi ceara scuze cand greseste fata de un prieten si… o sa stie sa isi sune mama cand are nevoie de un sfat!
Daca a arata afectiune insemna rasfat, atunci copilul meu o sa se imbaieze in rasfat… in caz ca exista premiul “cel mai rasfatat copil” o sa castige locul 1, insa o sa fie 2 cu coronita… deh, sunt mama de gemeni.

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici