Archive | August 2016

… si mamele plang cateodata!

Mamele sunt eroinele zilelor noastre, modelele dupa care ne ghidam si dovada vie ca putem obtine tot ce ne dorim daca suntem luptatoare. Ele sunt puternice, mai ales cand lupta pentru fericirea familiei din care fac parte.

Hai sa iti spun un secret, si mamele plang cateodata, atunci cand nu le vede nimeni, ori in baie la dus, ori seara la culcare, cand pun capul pe perna. In spatele acelei masti de femeie curajoasa si zambitoare, sta o femeie sensibila.
O mama plange de fericire atunci cand isi priveste copilul cum doarme, ii saruta fiecare bucatica de piele, de la frunte pana la piciorusele dolofane.

Plange pentru ca nu se poate satura de parfumul de bebelus pe care il emana pruncul ei.

Plange pentru ca se simte neputincioasa, neputand spune stop timpului care trece cu repeziciune prin clepsidra vietii.

Plange pentru ca s-a enervat cand copilul nu a fost cuminte, regretand toate starile de nervozitate pe care le-a parcurs.

Plange pentru ca nu a reusit sa protejeze mai bine puiul ei, semnele de la cazaturile din parc pe picioarele puiului ei amintindu-i mereu asta.

Plange dupa o cearta cu sotul, care o judeca ca nu a reusit sa faca toate treburile casnice.

Insa sunt si momente cand plange de fericire, atunci cand cel mic mananca cu pofta pranzul gatit cu dragoste. Plange cand puiul de om reuseste sa se dea pe tobogan singur sau construieste un castel de nisip.
Plange cand copilul ei o saruta pe obraz si o tine in brate.

Oricat de grea e viata pentru ea, mereu reuseste sa se ridice si sa realizeze ce isi propune. Nimic nu-i mai periculos, decat o mama care lupta pentru puiul ei… fericirea familiei reprezinta misiunea ei. Priviti mamele din viata voastra, asa-i ca sunt mereu cu zambetul pe chip? Sa nu uitam ca cel mai frumos, mai incapator si mai sigur loc din lume este sufletul mamei!

Nu uitati ca sub ambalaj, sta o femeie puternica… atunci cand isi da jos pantofii cu toc, apare fetita care isi dorea sa schimbe lumea… si a reusit asta, devenind mama!

IMG_1057

Cu drag

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici 

Doar o altă zi de duminică!

               Doar o altă zi de duminică în care avem coduri galbene de caniculă, băieți deștepți cu afaceri de milioane, pușcării pline, furturi, accidente, multă minciună, legalizări de lucruri scârboase, pokemoni pe străzi. O scurtă cronică a unei Românii peste care soarele doar apune. Răsar însă tot mai des critici care își dau cu părerea și atât.

          Doar o altă zi de duminică în care valul descurajării ne aduce și pe noi la mal. Nu ține cont de vârstă, poziție socială, naționalitate sau sex. Ne descurajează oamenii. Ne descurajează eșecul. Ne descurajăm singuri. Renunțăm pentru că ne pierdem încrederea în noi și ne subestimăm. Problema e că facem asta des și trecem prin viață fără să fi descoperit ceva din ea. Cu alte cuvinte, trăim degeaba…

           Doar o altă zi de duminică în care oamenii vin și pleacă din viața noastră ca trenurile. În gara sufletului nu staționează decât atât cât au nevoie. Sau cât avem noi… Și fiecare își caută gara care îi place. Unii țin cont de aspectul exterior, alții de cât de bine se simt în interior. Unii caută o gara curată, alții preferă gările pustii. Uneori, mai uităm bagajele în gările altora, și le producem suferință. Iar ei se amagesc cu gândul că într-o zi ne vom întoarce după ele. Dar nimeni nu se mai întoarce!

          Doar o altă zi de duminică în care stăm și așteptăm. Mai mult stăm. Uităm că ”viitorul constă în a dărui totul prezentului”. Pentru mulți poate fi ultima zi de duminică, pe holurile de la oncologie. Pentru alții poate fi duminica ce aduce schimbarea. Ieșirea din timp ne așteaptă pe toți.

          Până atunci, învață să iubești și să te iubești. Până la urmă suntem doar niște visători într-un univers fără sfârșit!
Ce faci azi, are ecou mâine.

          Apropo, tu ce ai făcut azi? Într-o altă zi de duminică…….

L.


Multumesc Doamne ca sunt mama!


in carucior     Respir si inchid ochii pentru o secunda… ii deschid repede de teama ca pierd din privelistea mea… Doamne, asa peisaj! Picioare grasane, degetele mici, ochisori mari, voce dulce… sunt indragostita de 2 omuleti, care ma striga toata ziua “mami”…
Nu credeam ca o sa ajung sa iubesc atat de mult…
Nu credeam ca o sa pretuiesc la maxim viata de cand i-am intalnit…
Nu credeam ca o sa simt atatea temeri de cand am nascut…
Nu credeam ca o sa renunt la multe din placerile mele ca sa le fiu mereu aproape…
Nu credeam ca o sa ajung sa pun pe locul 1 o alta persoana in defavoarea mea…
Nu credeam ca o sa fiu atat de calma…
Nu credeam ca mai exista copilarie in sufletul meu, dupa ce am pasit in lumea asta gri a adultilor…
Nu credeam ca mi-e frica de moarte pana cand nu am dat viata…
Mereu mi-am dorit sa fiu mama, mereu auzeam in jurul meu ca-i greu sa cresti un copil, dar nu auzeam si cat de minunat e sa ai parte de aceasta binecuvantare!
Ne ancoram in cotidianul zilei si uitam sa apreciem ce avem… uitam sa ne bucuram ca avem aceste sufletele in viata noastra. Sa-i iubim si sa avem grija de ei caci, chiar sunt o minune!
Respir adanc si cu lacrimi in ochi ii privesc… sunt perfecti. Inchid ochii, le simt manutele pe fata mea… simt atingerile ingerilor… deschid ochii, si vad chipurile fericite ale copiilor mei… multumesc Doamne ca sunt mama!

Cu drag

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei” aici 

Ce inseamna sa fii parintele unui copil cu autism?

In primul rand, trebuie sa stiti ca autismul nu-i capat de drum si spun asta cu sufletul deschis, privind la baietelul meu frumos.autism Radu, a fost diagnosticat cu autism la varsta de 1 an si 2 luni. A fost cel mai mic copil diagnosticat de catre psihiatru pana atunci… pentru mine a fost cel mai negru cosmar.
A durut vestea? O da! Am trecut prin multe stari, de la furie la depresie, de la negare pana la plans isteric… ajungand la acceptare. Am plans pana la epuizare, cautam vinovati, insa am ajuns sa  inteleg ca am un rol, ca eu trebuia sa fiu mama lui, a copilului meu special. Acum am acceptat, lupt sa-l ajut si sa-l fac bine. Am constientizat ca-i o batalie pe termen lung, nu-i ca o raceala ii dai copilului sirop si gata, se face bine… autismul nu se vindeca 100%! Ce inseamna sa fii parintele unui copil cu autism?
Inseamna ca puiul tau sa nu te priveasca, sa nu-ti constientizeze lipsa.
Inseamna sa nu auzi glasul copilului tau spunand  “mama”.
Inseamna sa nu-ti permita sa stai cu el in brate, sa nu-ti caute mangaierile si sarutarile pe obraz.
Inseamna in fiecare zi, 2 ore in loc sa le petrecem la un spatiu de joaca, stam pe partea cealalta a usii, cu emotii si cu dorinta de a auzi “bravo piticule” din partea terapeutului.
Inseamna sa primesti lectii pretioase despre viata predate chiar de copilul tau.
Inseamna sa inveti sa iubesti neconditionat, sa apreciezi un zambet sincer.
Inseamna sa stai ancorat in lupta, sa nu te lasi doborat de problemele care apar.
Inseamna sa ajungi sa vezi frumusetea de a avea un copil special, zilnic sa repeti tot ce a invatat la terapie, sa notezi fiecare reusita si sa ramai mereu in alerta pentru eventualele probleme care pot aparea.
Am invatat ca trebuie sa ma bucur de fiecare reusita pe care o face in lupta cu autismul.  Este o lupta grea, pe viata, insa suntem impreuna si o sa apreciem intens toate roadele muncii noastre.
Am invatat sa apreciez ce am, sa fiu fericita cu putinul pe care il am si sa nu mai pierd timp alergand dupa partea financiara… banul, chiar nu cumpara fericire!
Mesajul meu pentru parintii care au primit recent cruntul diagnostic: ca sa-l faceti partas la lumea voastra si sa-l scoateti din lumea lui, trebuie sa nu va mai deranjeze diagnosticul si sa-l vedeti ca pe un copil normal si nu diferit fata de ceilalti. El are propriul ritm de dezvoltare. Trebuie tu ca parinte, in primul rand, sa il accepti si il tratezi ca pe un copil normal ca ceilalti sa-l perceapa la fel. Iar cel mai important lucru pe care il poti face pentru el, este sa-l iubesti, misiunea ta e sa-i oferi fericire. Arata-i ca il iubesti si stai cat mai mult timp alaturi de el, invata-l sa zambeasca!
Il privesc pe fiul meu, dupa 4 luni de terapie… zambeste, ma striga cu un glas de inger “mama”, uneori sta in bratele mele. Singura lor sansa la o viata cat mai aproape de normalitate e sa fim langa ei. In viata, nimic nu-i intamplator… azi, dupa 6 luni de la diagnosticare, sunt studenta la Psihologie, cu dorinta de a ajuta si alte familii sa reuseasca sa lupte alaturi de copilul lor. Exista o vorba din popor “Dumnezeu iti da, cat poti duce”… suntem alesi parintii lor pentru ca stim sa luptam si o sa reusim sa-i invatam frumusetea lumii noastre.

Despre semnele care au aparut si m-au facut sa merg la un medic neurolog, am scris aici

Va rog, share ca mesajul meu sa ajunga  si la alte familii care sunt la inceput de drum in aceasta lupta! 

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici 

Tatal si copilul!

      Tocmai ai aflat de la iubita/sotia ta ca o sa ai un copil… felicitari! O sa ai cea mai frumoasa si importanta realizare din viata ta! Emotiile iti incoltesc in suflet, tatal si copilulapar si grijile,  intrebarile  “oare o sa fiu un tata bun?”, “o sa ma descurc in noul rol?” iti sunt ecou in minte. Responsabilitatea de a forma un adult iti apasa greu pe umeri, stiind ca, greselile tale pot afecta dezvoltarea copilului te panicheaza si mai mult. Sa fim parinti inseamna sa facem greseli, sa le reparam si sa mergem mai departe …
Nu-i usor sa cresti un copil, implica multa munca si rabdare, mai ales cand ai o multime de sarcini de rezolvat la serviciu si taxe de platit. Insa, secretul in toata magia asta, sunt picaturi de dragoste… cu iubire rezolvi multe probleme. Priveste-ti copilul, el te incarca cu energie si rabdare!
Incearca sa-ti amintesti cum a fost relatia ta cu tatal tau; acum 20-30 de ani, tatal  era mai mult plecat de acasa, datoria lui fiind de a veni cu bani, ca familia lui sa nu duca lipsa de nimic. Oare asta-i suficient?  Incearca sa-ti amintesti povestile pe care ti le spunea tatal tau, aminteste-ti cum te-a invatat sa mergi pe bicicleta. Asa-i, ca v-ati distrat de minune? Vezi ca se poate sa reprezinti amintiri frumoase in copilaria omuletului tau si nu doar un portofel umblator! Copilul nu intelege ca esti stresat si lucrezi ore in sir pentru a achita taxele, deoarece nu e ceva ce el poate atinge, insa simte iubire atunci cand este privit, mangaiat. Fa-ti timp si stai langa el, cunoste-l , descopera-l… o sa fie ca mersul pe bicicleta, o sa te obisnuiesti cu prezenta lui, rasul lui inocent, ochii calzi!
De la 3-4 ani, tatal joaca un rol important in viata copilului, reprezinta eroul universului lui, un model de care se leaga. Arata-i cum ii oferi mamei flori, cum o ajuti in casa la curatenie si gatit, cum o strangi in brate. Arata-i copilului tau ca nu-i o rusine sa plangi cand ai o problema, ca e normal sa-ti exteriorizezi sentimentele, ca mai tarziu el sa nu adune frustrari. Incearca sa nu porti discutii pe ton ridicat cu partenera de viata in preajma copilului, deoarece o sa considere normal o astfel de atitudine. Invata-l sa respecte sexul frumos!
Ai sansa acum de cand e bebelus sa pui caramida peste caramida la o relatie de viitor de prietenie si respect! Trebuie sa profiti de sansa asta, mai tarziu o sa-ti fie mult mai greu! Copilul creste si poate, cand iti faci timp pentru el, are 15 ani si pleaca sa descopere lumea prin ochii prietenilor din anturaj. Fa-l partas la lumea ta, ca mai tarziu sa ai bilet la lumea lui !Invata-l hobby-urile tale sau invatati impreuna altele noi. Invata-l sa joace fotbal, deseneaza cu el, mergi la plimbare cu bicicleta. Seara, semneaza prezenta la ritualul baie-citit povesti. Suna bine, nu? A fi tata inseamna si ca ai parte de muuulta  distractie 🙂
Arata-ti dragostea! Nu ajunge un papa-lapte  daca ii spui ca e frumos, creativ, il imbratisezi, il pupi… copilul care are un  tata afectuos o sa copieze acest comportament in relatia cu cei din jurul sau. In zilele noastre, mamele preiau fraiele casei, cresterii si educarii copiilor… o mama buna poate acoperi lipsa tatalui, dar este o munca foarte grea. Ajuta-ti sotul sa patrunda in lumea copilului, fa cativa pasi in spate, lasa-le spatiu si priveste de pe margine cum apare magia. Un tata reprezinta pentru baietelul lui, un model pe care o sa-l urmeze, copia fidela in relatia cu cei din jurul sau, o sa invete comportamentul fata de o femeie, prieteni, familie. In relatia tata-fiica, o sa reprezinte principalul sprijin in  construirea “stimei de sine”si modelul dupa care ea isi alege partenerul.
A fi tata este cel mai bun lucru pe care il poti face! E si distractiva misiunea ta! Cand merg in parc, am placerea sa vad multi tatici care sunt alaturi de copilul lor. Vad tatici care se joaca in nisip, tatici care poarta rucsacul roz al fetitei… bravo lor ca vor sa se implice! Se pot chiar leaga prietenii frumoase la tobogan intre parinti, legandu-i lumea copiilor.                                                                             Sa ai curaj si putina nebunie si o sa iasa o relatie frumoasa… crede-ma! Hai sa-ti spun un secret: faptul ca iti pasa de acum si te gandesti la cum o sa fie relatia ta cu propriul copil, inseamna ca o sa ajungi un tata bun! Nu cred ca exista parintele perfect sau vreo formula magica in a avea relatia perfecta cu copilul tau, insa cred ca daca pui rabdare si iubire in ceea ce faci, o sa ai o cale usoara spre o relatie fructuoasa!
Am scris aceste randuri in urma citirii cartii  “Cum sa ne crestem baietii”(exista si varianta “Cum sa ne crestem fetele”)  de Steve Biddulph, care mi-a reamintit importanta tatalui in viata copiilor! Asa ca, mamici va recomand aceasta carte, o sa fie un cadou special pentru barbatul din viata voastra… viitor sau actual tatic!

Share la tatici,  sa le reamintim rolul important pe care il au de jucat in viata copilului nostru 🙂

Cu drag,

Diana

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici