Archive | December 2015

Scrisoare pentru mama…

mamaDraga mama,

ultima data cand ti-am scris ceva a fost o felicitare de 8 martie in scoala generala. Imi amintesc la 19 ani, ca abia asteptam sa plec de acasa… insa o data cu plecarea mea la facultate am realizat ca iti simt lipsa. A fost nevoie sa ma maturizez, sa locuiesc printre straini ca sa imi dau seama ca nu te-am inteles si te-am judecat de fiecare data… chiar daca scopul tau era binele meu.

Am ajuns mama si asa am realizat cate ai facut pentru mine. Iarta-ma ca nu ti-am multumit pentru tot ce mi-ai oferit, te-ai luptat ca eu sa am tot ce am nevoie si niciodata nu te-ai plans. Sigur nu ti-a fost usor… Mereu te-ai pus pe locul 2, oferindu-mi totul mie. Nu am stiu ce inseamna datoria de mama si cate lacrimi ai varsat cand eram bolnava sau cate nopti ai pierdut avand grija de mine. Imi dau seama acum ca tu esti cea mai buna prietena a mea si mereu mi-ai vrut binele.

Iarta-ma ca nu ti-am povestit tie, om bun, toate supararile mele, ca nu am plans in bratele tale la prima deceptie in dragoste… am ales compania colegelor de clasa, pe care le consideram prietene. Nu mereu ti-au fost pe plac alegerile mele, insa m-ai lasat sa traiesc pe pielea mea consecintele… stiai ca, chiar daca imi spuneai ca nu fac ce trebuie, tot nu iti acordam atentie. Din pacate a trebuit sa treaca timpul, am platit cu multi ani si nu pot sa mai retraiesc clipele frumoase impreuna cu tine. Imi cer iertare pentru vorbele rautacioase pe care ti le-am spus in adolescenta, te-am facut mereu sa plangi, nu am fost un copil perfect si te-am ranit cu comportamentul meu.

Te astept la mine, de data asta eu gatesc si vreau sa stam ca fetele de vorba… Iti multumesc pentru tot ce sunt astazi, iti multumesc pentru ca imi esti un exemplu pe care vreau sa-l urmez. Esti o mama minunata si o bunica iubitoare, imi place sa te vad cu piticii mei. Avem ocazia sa petrecem timp valoros impreuna… de data aceasta eu te aleg pe tine in fata celorlalte persoane, iar tu esti mama pentru a doua oara, pentru nepotii tai!

Cu drag,

fetita ta cu ochii mari si negri!

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Lectii de viata!

sursa foto www.mags-nificent.com

sursa foto www.mags-nificent.com

Ne nastem. Invatam din prima secunda de viata cum sa respiram, sa plangem si sa mancam. Apoi invatam sa zambim, sa facem primii pasi, sa vorbim si sa scriem.

Trec anii si viata nu mai e “fata buna” oferind si lectii mai putin frumoase. Simtim esecul si durerea, invatam sa ne ridicam dupa fiecare dezamagire. Aflam ca oamenii sunt buni dar si ai naibii de rai. Realizam ca din numeroasele persoane care ne inconjoara, 1-2 ne ofera un sprijin. Insa singura fiinta care nu ne lasa sa cadem si ne ridica de jos… suntem noi. Intelegem ca un portofel ne ofera lucruri materiale nu si dragostea celui de langa noi. Invatam sa ne bazam doar pe propriile forte si intelegem ca uneori promisiunile oamenilor sunt fara continut.

Cand ajungem parinti, descoperim ca toate bijuteriile pe care le-am avea nu egaleaza bratele copilului in jurul gatului. Invatam ca rasul copilului nostru este cea mai frumoasa melodie. Invatam sa avem rabdare si sa luptam pentru ce ne dorim si cand reusim safisfactia este pe masura eforturilor depuse. Descoperim ca iubirea adevarata nu se masoara in cine romantice la restaurant, ci in imbratisarile partenerului, in pat, dupa o zi lunga si obositoare. Invatam ca nu trebuie sa judecam… și noi  putem gresi, dezamagi si rupe promisiuni.

Trebuie sa invatam in schimb sa toleram, încearca sa intelegi si ce iti pare greu de inteles. Tu creezi cocktail-ul din care bei… adauga un pic din toate: dragoste, o lingura de fericire, un strop de frumos si o picatura de toleranta.
Inveti, ca oricat ai invata, mai ai multe de invatat!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Dragul meu tata

Dragul meu tata,

nu ti-am scris niciodata, mama a mai primit felicitari de 8 martie… insa toate au un inceput. Nu am avut o relatie foarte apropiata, tu ai lucrat mereu de dimineata pana seara ca eu si mama sa avem tot ce ne este necesar. Iti multumesc pentru munca depusa, nu ti-a fost usor sa nu stai alaturi de noi. Insa din putinul timp petrecut impreuna am invatat multe de la tine. Stiu ca nu am fost un copil cuminte, insa tu, in ciuda faptului ca iti pierdeai rabdarea, nu m-ai lovit niciodata… in zilele noastre nu multi parinti se pot stapani… multumesc ca nu m-ai “educat” prin violenta ci prin vorba buna.

Poate iti doreai un baiat, insa stiu cand vorbesti de fata ta ti se lumineaza chipul. M-ai invatat sa merg pe bicicleta si imi repetai sa nu ma dau batuta. Nu m-am lasat tata niciodata si mereu am obtinut ce mi-am propus. Mi-ai aratat ca trebuie sa fiu darnica, sa impart ce am, tu niciodata nu veneai acasa cu mainile goale. Iti multumesc ca m-ai invatat sa nu invidiez lumea ci sa lupt daca imi doresc ceva. Nu te intelegeam in adolescenta de ce nu am voie sa ies in fuste scurte afara, acum vad multe fete care sunt mai mult dezbracate pe strada si ma intreb de ce tatal lor nu le interzice astfel de haine. Iarta-ma ca te-am suparat cu deciziile mele sau ca nu mereu te-am ascultat. A trebuit sa devin mama sa realizez sacrificiile tale… multumesc ca mi-ai fost alaturi. Ai devenit bunic, iar cand esti cu piticii mei parca te vad cu mine, esti grijuliu si ai mereu un zambet pe fata.

Te astept mai des in vizita, o sa-ti fac prajitura preferata si hai sa ne bucuram impreuna de zilele noastre. Multumesc, tata!

Cu drag,

fetita ta cu ochii mari si negri!

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Adio fumat pasiv!

adio fumat pasiv

sursa foto:metropotam.ro

Nu am treaba cu politica insa, in sfarsit, a aparut in Romanica o lege pe care o ador! A fost votat sa nu se mai fumeze in spatiile publice, restaurante, in locurile de joaca, iar primii castigatori sunt angajatii nefumatori din aceste localuri.
Recunosc ca in liceu am cochetat cu tigarile, curiozitatea mi-a dat impulsul sa trag din tigara sa vad cum e…. nu mi-a placut, m-am inecat… si asta a fost tot. Restul colegilor au gasit ceva placut si au continuat cu acest viciu. Totusi, toti am avut parte de fumat pasiv pentru ca mereu a existat un prieten fumator care ne-a “obligat” sa inhalam fumul lui. Respect decizia fiecaruia insa recunosc ca nu mai suportam sa merg in club si apoi sa fiu nevoita la 3 dimineata sa intru in cada si sa bag hainele in masina de spalat. Nu mai suportam sa merg cu taxiul, iar nenea sofer sa fumeze tigara dupa tigara. Sau cand ieseam sa luam cina, sa mananc pizza cu aroma de tutun. Cand am fost insarcinata am citit ca de mult afecteaza fumatul pasiv bebelusul, asa ca nu am putut iesi in restaurante, deoarece majoritatea nu aveau loc pentru nefumatori sau nu aveau un sistem de ventilatie eficient. Cand au aparut copiii mei, trebuia sa evit bancile din parc pentru ca liceenii stateau ciorchine pe ele fumand cu pofta. Sa mai amintesc si de chistocurile din nisipul unde se joaca minunile noastre? Sau daca vreau sa iau pranzul in oras, copilul trebuie sa-l las afara legat de carut ca pe un catel?

Da, sunt fericita, cu riscul ca pot naste si injuraturi la adresa mea ca avem o astfel de lege. Multi fumatori sunt suparati ca li se interzice accesul la localuri… fumatorilor nu li se interzice sa mearga in restaurant, ci doar sa fumeze inauntru. Sunt fericita ca nu mai respiram fum de tigara in parc sau ca nu trebuie sa le explicam copiilor ce face si de ce fumeaza tanarul de pe banca. Sunt fericita ca o sa pot merge cu puii mei in restaurant fara stresul fumului de tigara. Sunt fericita ca o sa mananc mancare cu aroma de orice si nu de fum. Sunt fericita ca ai mei prieteni fumatori o sa aiba mai putine tigari la activ si asa castiga sanatatea lor. Abia astept sa ies la restaurant cu toata familia.

Cu drag,

Ellie

P.S2: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Si cand faci un copil?

“-Mai tinerilor, voi nu vreti sa faceti un copil? Ce mai asteptati?” Aceasta intrebare am auzit-o de foarte multe ori, daca primeam si bani de ca2015-09-05 12.35.49te ori imi era adresata cred ca bifam un concediu in Dominicana. De la parintii nostri care isi doreau cu ardoare sa fie bunici tineri pana la cunostinte indepartate. De fiecare data imi puneam un zambet pe chip si raspundeam : “Nu sunt inca pregatita, vreau sa mai copilaresc”. Mascam foarte bine durerea si adevarul cumplit: ” nu pot ramane insarcinata, as vrea un copil in brate”. Cum ramaneam doar noi doi, masca era inundata de lacrimile care nu se opreau….
Infertilitatea este un subiect tabu in zilele noastre, iar tineretul are parte de aceasta boala care pe vremea bunicilor sau parintilor nostrii nu exista la o asemenea intensitate. Noi ne-am refugiat de restul lumii, eram doar noi doi si problema noastra. Motivul a fost simplu: cei din jur nu intelegeau ce simtim noi, ei reuseau sa faca un copil imediat. Auzeam “o sa fie bine” , ” sunteti tineri, reusiti voi” dar erau vorbe de incurajare standard fara traire din partea lor. Pe noi, infertilitatea ne-a unit si am trecut cu brio testul la care am fost supusi.
Daca aveti prieteni sau cunostinte care sunt tineri, casatoriti si de ceva vreme impreuna, incercati sa evitati intrebarea: “Pe cand un junior?”. Opriti-va inainte sa vreti sa intrebati parintii cu un singur copil cand ii mai fac micutului un fratior sau o surioara… Aceasta intrebare aparent pare nevinovata, insa credeti-ma ca nu este asa…  ea provoca unei persoane durere, stres si frustrare. Uneori in spatele zambetului rece si fastacelii raspunsului se poate ascunde durere si neputinta. Daca crezi ca poti ajuta, stai langa persoanele respective si incearca sa le faci ziua frumoasa, sa simta ca esti alaturi cu o vorba buna. Cand o sa fie pregatiti sa vorbeasca despre suferinta lor, o sa o faca. Atunci sa pregatesti umarul pe care sa planga si imbratisarea calda. Cand o sa reuseasca, o sa urle de fericire si toti o sa afle marea bucurie. Atunci sa-i feliciti, pentru ca au castigat lupta impotriva infertilitatii.
Chiar daca am 2 baietei, sunt mereu intrebata ” pe cand si o fetita?”… asa ca scot din nou masca si zambesc…

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Sunt mama, am uitat sa fiu amanta!

amantaBebelusii dorm, am spalat biberoanele si am aranjat jucariile. Nu am chef de stat la tv… sotul la job, as citi ceva. Prima carte pe care o vad este “Fifty shades” varianta lui. Cand am citit primele 3 volume, ehe, ce nopti zgomotoase am avut…  acum citesc cateva pagini si nicio emotie, nicio dorinta… nimic. Cred ca ultimul orgasm l-am avut de la o amandina…

Este clar, sunt mama… am in minte doar liste si planuri, am uitat sa fiu femeie. La cum descrie Grey tipele din viata lui, sigur barbatii nostri ar avea o baluta la coltul gurii… sigur ar vrea o amanta ca ele. Si putem sa-i condamnam? De cand am devenit mame viata noastra amoroasa a iesit la pensie, nu ne place cum aratam dupa sarcina, simtim ca nu mai emanam senzualitate. Ei tot incearca… noi obosite, nervoase pe ei ca nu ne ajuta cat vrem noi. Barbatii sunt comozi, vor sa fie totul ca la inceput insa nu lupta sa ne recucereasca, asa ca uneori aleg varinta simpla… amanta.

In cazul in care sotul meu s-ar uita pe strada dupa o tipa dichisita, nu o condamn pe ea. Sunt sigura ca eu m-as uita prima dupa fundul ei. Inainte imparteam cu ea admiratia trecatorilor de pe strada, acum adidasii si treningul au detronat jeansi mulati si tocurile de 10 cm. Ce vina are ea ca arata impecabil, de la unghia mica a piciorului stang pana la ultimul fir de par din cap, iar el cand vine acasa gaseste o femeie care mai are putin din trasaturile sotiei din trecut si e vesnic in pijamalele? Ar trebui sa am febra musculara la fese in loc de rosu in gat de la ridicat tonul. Ar trebui sa imi trezesc increderea si sa incep sa schimb ceva la mine. Noi  suntem de vina… de fapt lipsa noastra ca femei in vietile lor. Ele sunt doar niste jucarii stralucitoare, noi le dam ocazia sa arate asa. Noi am apus si ele au rasarit.
Trebuie sa incepem sa redevenim noi, sa ne ingrijim, sa lasam tatii cu bebelusii, sa ne ocupam de par, mani-pedi. Sa lasam mirosul de ceapa prajita in favoare unui parfum. Sa incepem sa purtam un decolteu, niciodata sanii nu au aratat asa bine, avem silicoane temporare. Sa mai iesim doar in prosop din baie cand este el acasa, parca asa suna o regula din arta seductiei. Sa facem asta pentru noi in primul rand, avem nevoie sa fim femei frumoase, ingrijite si iubite. Dragi barbati,daca am devenit sotiile voastre si mamele copiilor vostri, asta nu va da unda verde in a nu ne mai curta. Trebuie sa ne recuceriti, daca nu merge cu un compliment luati notite de la Grey… o palma peste fund face minuni. Ajutati sotia la treburile casnice, credeti-ma nu va scade masculinitatea… testat!  O sa fie mai putin obosita si stropul de energie economisit il consumati sub asternut…

Sa aprindem lumanari, sa  bem un vin si sa avem pofta de noi…  la iubire inainte!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Draga mami si tati

Draga mami si tati,

scrisoare pentru mama

a trecut un an de cand am aparut pe lume. Ne-a fost frica cand am iesit, pentru ca in burtica la tine ne simteam protejati… ti-am auzit vocea, ti-am simtit buzele pe obraji si asa ne-am linistit. La tine in brate ne-am simtit cel mai bine, adormeam sub sarutarile tale, ne plimbai prin casa si ne mangai. Este asa bine langa tine, mami! Suntem fericiti cand tati e acasa, el ne ridica pe umerii lui… adoram cand ne balacim la baita seara.
In ultimele zile ati fost ocupati sa faceti curatenie, mami ai gatit si tati te-a ajutat. Noi am stat in patut, cu jucariile noastre. Ne simteam singuri… mami mereu stateai langa noi… Am inceput sa te strigam, dar nu ai venit… am inceput sa  plangem, dar tu nu apareai…  La un moment dat nu se mai auzea zgomotul de la aspirator si ai aparut in camera noastra. Am fost fericiti sa te vedem. Insa nu ai ramas. Ne-ai lasat cateva jucarii si ai plecat iar… Lacrimile s-au oprit si ne-am continuat joaca… insa gandul nostru era la tine. Apoi ai venit in camera noastra, tati tinea in mana un tort.   Ai suflat in lumanare si ai spus: “dorintele sa ni se implineasca!”.
Dorintele noastre sunt simple… vrem sa va avem alaturi. Cred ca oamenii mari uita ce isi doresc copiii cu adevarat… noi, daca avem atentie si iubire suntem cei mai fericiti. Oamenii mari au uitat de farmecul pe care il are joaca. Noi vrem sa ne jucam cu voi, vrem sa cunoastem lumea. Pentru voi e o mobila banala, insa pentru noi inseamna o lume de explorat. Vrem sa ne incurajati pasii in aceasta lume, vrem sa ne invatati despre tot ce ne inconjoara. Vrem sa aveti rabdare cu noi, stim ca va suparam cand imprastiem mancare in toata bucataria sau aruncam jucariile. Stim mami ca te doare spatele si nu ne mai poti plimba in bratele tale, dar acum nu mai e nevoie… am invatat sa mergem. Insa tine-ne in brate pe podea… e asa bine la tine mami, mereu ne simtim in siguranta. Invata-ne sa ne jucam, canta si danseaza, esti frumoasa cand esti vesela. Voi sunteti cea mai frumoasa si distractiva jucarie pe care o avem: mami imiti toate animalele si faci cucu-bau, iar tati ne faci sa zburam ca un avion.Cand adormim ne place sa simtim mangaierea voastra si pupicul de noapte buna.

Va rugam sa aveti rabdare cu noi si sa nu va suparati cand gresim.  Va iubim si vrem sa fiti mereu langa noi!

R&R

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Povestea unei viitoare mamici de… cvadrupleti!

Povestea unei viitoare mamici de... cvadrupleti!

sursa foto: arhiva personala a Monicai

Nu o cunosc personal, insa ne leaga lupta cu infertilitatea. Amandoua am reusit. Eu imi strang bebelusii in brate, ea ii simte in burtica. Monica, este o viitoare mamica de … cvadrupleti :). In momentul de fata, a ajuns la 29 saptamani, avand fiecare 1450 grame greutate. Am vrut sa scriu despre experienta ei, asa ca i-am pus cateva intrebari… si ea mi-a raspuns cu rabdare și multe detalii.

Dorinta de a avea un copil a fost mare. La fel de mare a fost si bucuria aflarii vestii (ca vor fi 4) sau mai degraba un soc?

Ne-am dorit un copil din tot sufletul, eu sunt o mare iubitoare de copii si vestea ca vom avea 4 a fost un soc in primele zile datorita faptului ca nu am crezut in procedura.

Ce se simte cand esti insarcinata cu cvadrupleti? Eu cu gemeni, abia puteam sta in pat pentru ca se tot miscau…

La inceput nimic, insa  cu cat sarcina a avansat  cu atat imi este mai greu, stau numai la pat, am 2 cerclaje, ma misc greu pana la toaleta si am o data la 2-3 saptamani  programare la doctor. Sunt momente cand nu pot respira de la loviturile lor, dar sunt fericita in acelasi timp ca ii simt si imi confirma ca sunt bine. Nu pot sa mint, am parte de dureri care sunt din ce in ce mai dese si intense… isi fac loc 🙂

Ai temeri legate de faptul ca ai putea ajunge sa faci diferente intre ei?

Nu cred ca as putea face diferente intre ei si noi suntem la mama 3 fete si tot ce a avut ne-a impartit in mod egal.

Ai recomanda si altor femei fertilizare in vitro? Ce strategie a avut medicul de a reusit procedura?

            Da, recomand din suflet, dar nu in tara. Eu am facut si inseminari si FIV si fara rezultat pozitiv. Abia dupa ce am ajuns in afara si am facut procedura si am vazut rezultatul m-am convins ca niciodata nu ne vom compara cu medicii din afara. Am ales Ungaria, Institutul Kaali, avandu-l ca medic pe domnul Zadori. In tara, procesul este foarte greu din cauza tratamentului si foarte puternic… era sa mor. In afara, am avut parte de un tratament usor  si ovule mai multe. La primul FIV  in tara am avut 2 embrioni, in afara am avut 5 ovule din care dl doctor a zis ca se bazeaza pe 2, dar in ziua punctiei totul s-a schimbat.

Mi s-a extras 1 singur ovul si ceilalti 4 au ramas la locul lor. Am fost dezamagita total. L-a pus in laborator, sperma sotului a fost foarte buna. Si in aceeasi zi mi-a facut si inseminare. Asta se intampla martea. Nu am crezut in inseminare  si nicio secunda in procedura, era total diferita strategia.  Eu ma bazam doar pe ovulul din laborator, care s-a dezvoltat frumos. Sambata mi-a facut transferul. Am stat 2 zile la pat, dupa care am plecat la drum spre casa, aveam 20 de zile de stat acolo. Decizia inseminarii si FIV-ului  a fost a doctorului si nici in ziua de azi nu stiu de ce s-a intamplat asa. Ajunsa acasa am stat cuminte, fara pic de efort. La cateva zile de la procedura am vorbit cu fetele care facusera cu mine in aceeasi perioada FIV despre stari de gravida… eu nu aveam niciun simptom, deja imi faceam planuri sa plec sa incerc iar peste 3 luni.

In ziua 11,  dupa transfer am decis sa fac betaHCG. Rezultatul il asteptam cu sufletul la gura in aceeasi zi. Si eu si sotul cu mailul deschis… in noaptea aceea nu am dormit de emotii, a doua zi numai cu telefonul in mana am stat.  Era deja pranzul si eu nu primisem rezultatul, am sunat si aveau probleme de sistem. In 2 minute am primit  2 mail-uri. Tremuram toata, eram singura in casa… mai trecusem prin asa ceva…  groaznic. Deschid primul mail. Cand vad valoarea am zis ca nu e mail-ul meu sau era trimis gresit. Deschid mail-ul 2 . Acelasi lucru. Tremuram si am inceput sa plang cand am vazut primul beta de 815 fata de FIV-ul anterior de 0,1. Am sunat sotul, era cu o clienta si ii zic ca “sunt gravida dupa rezultat “.  Deschide mailul, se scuza fata de clienta, o lasa, pleaca la farmacie si cumpara 2 teste de sarcina… in 5 minute a fost acasa. Sun translatora din afara si ii zic rezultatul si mi-a zis “clar esti gravida cu gemeni”. Mi-a zis cand ar trebui sa merg la primul control.  Trebuia sa mai astept 2 saptamani, care pentru mine au fost chin. Am facut si testul de sarcina si  au iesit 2 linii. La 48 de ore am repetat beta si aveam 1918 si alt test tot cu 2 linii… Nu imi venea sa cred, dupa alte 48 de ore am repetat,  iar 6500 a 3 oara la beta si iar alt test de sarcina… asta se intampla luni. Lunea ce urma sa vina am facut a 4 oara beta si a iesit 19000 si al 4 lea test de sarcina.

In saptamana aceea, joia mergeam la control. Si pentru prima oara la acel medic, ma intreaba pentru ce am venit… ii zic cred ca sunt insarcinata am facut FIV, i-am explicat ce si cum. M-a pus la ecograf. Cum a pus eco, a vazut 2 din prima, fiecare in casuta lui… sta, se mai uita ma pune sa ma misc un pic si zice : “nu avem gemeni, avem tripleti!” Dupa care ma pune sa-mi pun pumnii sub fund, sa ma salt un pic ca il avem si pe al 4 lea… Pe burtica mi-a pus eco, apoi s-au vazut 4 casute cu 4 ingerasi. Era socat si dl doctor, eram primul caz al dansului. Primul lucru m-a intrebat daca vreau sa-i pastrez pe toti… si am zis asa: “daca credeti ca pot sa-i duc fara sa fim in pericol, eu ii vreau pe toti”. Si apoi mi-a zis: “daca o sa faceti ce va zic si ascultati, va fi bine”. Nu cred ca suportam sa fi fost nevoita sa renunt la 1-2 din ei. Imi spunea ca sunt bine pozitionati, numai cand am auzit inimioarele batand m-am topit. Si chiar mi-a zis: ” V-a dat Dumnezeu cate 1 copil pentru fiecare an de chin si unul, Dumnezeu asa a vrut sa fie”. Iar un moment de maxima fericire a fost cand am aflat sexul lor… 2 baietei si 2 fetite 🙂

 De ce nu ai renuntat? Ai luptat 5 ani, ce te-a facut sa mergi mai departe?

     Nu m-am gandit o secunda sa renunt la ideea de a avea copilul meu cu toate ca dupa fiecare esec cadeam in depresie. Plangeam si ma rugam sa am copilul meu.

  Tinand cont ca ai incercat de atata timp, te-ai gandit la adoptie?

    Aveam momente cand ma gandeam si la infiat, dar nu m-am dat batuta, am zis suntem tineri, sanse ni s-au dat si vroiam copilul nostru. Am zis orice ar fi nu ma gandesc la infiat acum si voi lupta pentru sufletelul nostru. Daca ziceau medicii ca nu exista nicio sansa poate ca renuntam. Dar daca au zis ca in afara sanse sunt peste 90%…  asta m-a incurajat si am mers mai departe fara sa mai stau pe ganduri.

  Ai stiut care sunt riscurile? Cu cat mai multi cu atat se pot naste prematur, iar riscurile prematuritatii sunt mari…

De la inceput m-am gandit ca vor fi nascuti prematur, dar nu m-am speriat. Am citit ca prematurii sunt foarte  luptatori si ne rugam zilnic la Dumnezeu sa ne dea sanatate si sa fim bine. Avem si o promisiune fata de Doamne-Doamne, daca vom fi cu totii sanatosi, vom ridica o troita in cinstea Lui drept multumire.

Cand apare infertilitatea, cel cu probleme se simte vinovat …simti ca relatia voastra a avut de suferit?

Relatia nu a fost afectata pentru ca am un sot extraordinar care m-a sprijinit tot timpul mai ales in clipele grele, se vedea ca si el sufera dar a fost mai puternic ca mine si am trecut impreuna prin aceste lupte. Suntem impreuna de 13 ani, la bine si la rau  am fost alaturi .

  Majoritatea cand aud cvadrupleti se gandesc la partea financiara… vorba aia : unde mananca 1, mananca 2…dar 4?

Ce sa le dam sa manance este ultimul lucru la care ma pot gandi acum. Suntem constienti ca va fi greu, dar multumim lui Dumnezeu ca avem o situatie financiara buna .

 Cum crezi ca o sa te descurci dupa nasterea lor? O sa ai ajutor?

        Ajutor vom avea din partea parintilor, mai mult mama mea care e acasa in permanenta. Sora mea si soacra mea cum vor putea, dar eu voi fi puterea. Si daca va fi nevoie de o bona vom apela ca nu avem incotro. Seara va fi si sotul care se va implica foarte mult, de acum isi face planuri.

  Ai amenajat camera bebelusilor? Te-ai gandit la nume?

   Nu am amenajat camera si nici la nume nu ne-am hotarat, sunt cateva pe lista dar nu ne-am decis.  O sa avem timp cat vom sta in spital de toate… Insa am cumparat ce tine de hainute… foarte multe, eu sunt fana hainute bebe:) Acum ne facem bagajelul pentru maternitate si urmeaza saptamana viitoare sterlizator, biberoane si necesarul pentru inceput.

  Ce mesaj ai pentru cuplurile care se lupta cu infertilitatea?

 Pentru toate cuplurile care se lupta cu infertilitatea le pot spune un singur lucru:  sa lupte pentru copilul lor! Sa se roage si sa nu si piarda speranta, si nu FIV in tara, mergeti in afara… aici totul este pentru bani, acolo se daruiesc trup si suflet de la infirmiere, asistente, doctori… banii pe ultimul loc. Financiar este la jumatate de pret fata de tara noastra.

Monica, iti urez sarcina usoara si sa mai stea piticii in “cuptor”.  Merita aceasta mama-eroina din plin incurajarile noastre, mai ales acum pe ultima suta de metri pentru ca in curand se apropie clipa nasterii. O sa fie bine!

Daca aveti intrebari pentru ea, le așteptam în comentarii.

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

De Craciun, toate drumurile duc acasa!

      Am vazut azi o reclama… nu am mai plans de ceva vreme si “afurisita” asta mi-a smuls lacrimi… O reclama de Craciun, cu un parinte care isi invita copiii la el, iar ei nu pot ajunge din diverse motive. Toti am facut sau facem asa…
Am plecat din orasul natal de 8 ani, in primul an am fost acasa de Craciun. Usor, mi-am facut prieteni si Craciunul-Revelionul nu mai era acasa in familie… ci pe partie cu un vin fiert. Ei mereu ma sunau si rugau sa vin acasa, insa… eu invocam mereu motive: ba aveam o iesire in club, ba lucram, ba sufeream din dragoste si nu aveam chef sa parasesc patul. Ei de fiecare data intelegeau si nu se suparau (sau nu vroiau sa arata durerea lor).

  De cand am devenit mama, simt altfel viata. Stau si ma pun in locul alor mei… m-au crescut, au facut eforturi sa am tot ce imi trebuie si cand vroiau sa ma aiba acasa… eu nu veneam. Pai, sa imi faca asa puii mei… m-ar distruge! Ei in fiecare an au fost langa mine, ritualul impodobirii bradului era sfant la noi in casa. Ei niciodata nu au plecat de sarbatori fara mine… asa cum eu am ales in ultimii ani sa nu-i mai includ in planurile mele. Vad altfel acum relatia copil-parinte, stiu ca minionii mei o sa creasca si o sa fiu inlocuita de prietenii lor.
Faptul ca vorbim la telefon cu parintii nostri nu compenseaza imbratisarea lor calda. Sa profitam de prezenta lor, sa le fim alaturi macar de sarbatori… de sarbatori nimeni nu trebuie sa stea singur. Sarbatorile sunt frumoase in familie, asa mostenitorii vad si simt ce inseamna familia. Eu am creionate imaginile lor, masa imbelsugata, bradul, rasete si colinde.

Sa facem acest mic efort sa avem familia unita,  pentru ca viata oricand ti-l poate lua pe cel drag… parintii nu intineresc… sa-i tinem alaturi de noi asa cum am vrea si puii nostri sa ne tina aproape cand vor creste. Avem timp tot anul de iesit in club, restaurant cu prietenii sau mers la munte. Putem amana serviciul, banii in plus nu o sa incalzeasca sufletul cum ar putea mama sa o faca cu o vorba buna. Daca vorbele mele nu v-au facut sa va ganditi la sarbatoritul Craciunului cu parintii… pulsez si va atasez reclama sa vedeti exact despre ce vorbesc… sa plangeti si voi, nu numai eu :).

Deci, e timpul sa mergem acasa!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici

Ce-ti doresc eu tie, dulce copile!

Radu___Rares-219Ce-ti doresc eu tie, dulce copile…

Vesel mereu sa fii, cu al tău surâs s-aduci tuturor numai bucurii,

Sa cresti mare, frumos si la punga gros,

Sa ai sanatate, ca-i mai buna decat toate,
Sa ai parte de o copilarie frumoasa, sa-ti pese doar de joaca,
Sa razi cu hohote, dragostea sa te acopere,
Sa ai sufletul curat si binecuvantat,
Sa ai bunatate sa te calauzeasca in toate,
Sa ai noroc in viata, sa deschizi orice fortareata
Sa ai multe jucării, dar sa nu uiți și de ceilalți copii,
Sa inveti sa daruiesti  si dragoste primesti,
Sa nu uiti de Dumnezeu, chiar cand iti este greu
Sa-ti prețuiești prietenii căci ei îți vor fi mereu alaturi,
Sa nu uiti de radacini, esti roman la origini
Sa ai forta mereu, sa lupti cand dai de greu
Sa intelegi ca banul nu-ti cumpara prietenul
Asta iti doresc eu tie, dulce copile…

Dar ce sa vezi… sunt o norocoasa,
Fiindca am acasa
Doi baietei
Frumosi si cumintei
Sunt copiii mei si ma mandresc cu ei
Da, e greu cu doi odata insa ei sunt viata toata
Ii iubesc la disperare, in viata mi-aduc culoare.

Cu dragoste,

Mami

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”  aici