Archive | September 2015

Si mamicile au nevoie de o pauza!

20150925_214724

“Daca ai nevoie de mine, suni si vin repede cu un taxi”spun grabita mergand spre usa de la intrare. Stau pret de 1 minut in fata oglinzii. Parul arata bine, iar rochia albastra ascunde micile imperfectiuni ale abdomenului. Imi pun pantofii, apoi ceasul si bratara si privesc spre oglinda. Imi place ce vad, rochia scurta cu spatele gol, tocul de 10 cm… sunt din nou eu. “Te iubesc si vorbim la telefon”. Inchid usa si fug spre masina prietenei mele care ma asteapta sa mergem la petrecerea organizata de firma unde lucram.

Am un pic de emotii pentru ca imi vad din nou prietenele de la job. Nu imi este confortabila decizia de a rata baita bebelusilor, insa am vrut sa profit sa ne revedem pentru ca stand acasa nu am mai vorbit, am fost rupta de lume. Eu ocupata cu casa si baietii, iar ele cu jobul. Am ajuns, trag aer in piept si ies din masina. Imi trag prietena aproape sa nu cumva sa cad din cauza tocurilor. Macar intrarea sa fie spectaculoasa. Indrept umerii si spatele(1000 de ace simt ca imi intra in coloana)si precum un model de la Victoria’s Secret merg spre fetele mele. Pupaturile, complimentele si bucuria revederii sunt si ele prezente. Incepe sa-mi placa iesirea asta. In sala sunt deja foarte multe persoane, marea majoritate nu-mi sunt cunoscuti. Ei imbracati la 4 ace si nici vorba de o scama pe camasile de diferite culori, iar ele stralucitoare parca scoase din cutie. Oameni frumosi, tineri si plini cu chef de petrecere.

Aud vag “Cu ce sa va servesc, domnisoara?”din partea barmanului si deja simt euforia cum imi da coate, mai ceva daca luam un shot cu whisky. Timida comand un fresh si cuvantul “domnisoara” inca se plimba in urechea mea. Hm, nu se vede ca sunt mamica inseamna ca sotul cand imi ofera complimente nu vorbeste aiurea(toata ziua am servit doar micul dejun si apa, sa nu se accentueze burtoiul). Ne asezam comod pe scaune si punem de o barfa ca in vremurile bune. Ele interesate de viata de mama, iar eu de cum e viata de domnisoara. Eu finalizez rapid(rutina zilnica somn-pampers- mancare-curatenie nu are nimic wow)si astept cumintica sa aud ultimile noutati din viata lor. B. asteapta sa fie ceruta de sotie, C. sta  cu iubitul in apartament nou cumparat, V. povesteste ce peisaje a mai vizitat in afara granitelor romanesti, iar S. a cunoscut un nou tip. Dj-ul schimba muzica si se aud note ritmate, ispitind lumea la dans. Fetele avand un cocktail bifat simt invitatia muzicii, eu de la fresh simt cum Mos Ene apare in zona. “Hai un mic efort, ridica-te si danseaza”si incep sa-mi misc trupul. Picioarele nu le mai simt de la tocuri si stangace incep sa dansez. Pfa, din 1900 toamna nu am mai iesit in club(si am doar 27 ani)se vede ca am ruginit. Amorteala picioarelor nu o mai bag in seama si incep sa ma bucur de melodiile ritmate(in sfarzit alta muzica, “Boroboata” si “10 degetele” au fost detronate). In topaiala mea fericita o aud pe prietena mea spunand:”mai stam 30 minute si plecam.” Privesc ceasul, e deja ora 23, chiar ca timpul zboara cand te simti bine. Orice minut petrecut la party o sa-l regret in momentul trezirii baietilor. Precum o Cenusereasa mi-am propus la ora 12 sa fiu deja in pat, doar urmatoarea zi raman singura cu cei 2. Mi-am luat ramas bun de la gagicile mele, cu promisiunea revederii. In drumul spre usa de plecare am intalnit un Fat-Frumos, brunet, inalt care ma fixa cu privirea. Am zambit si am plecat spre casa, cu confirmarea ca inca mai sunt “pe piata”atragand multe priviri in seara asta.              A meritat sacrificiul a 4 ore din somnul meu pentru revederea cu prietenele mele, o iesire chiar face minuni si te deconecteaza de ce te astepta acasa. Complimentele primite mi-au regasit admiratia fata de mine(era ingropata adanc, cu toate pomenile facute, in urma celor 30 kg aparute in sarcina). Mamici trebuie sa reusiti sa aveti iesiri cu prietenele voastre, deconectarea de lumea pampersilor face minuni, o sa veniti cu multa pofta acasa sa-i vedeti. Meritati din plin cateva ore de relaxare, pana si noi avem nevoie de mini-concediu. Sotul sau bunicii se pot descurca cu bebelusii, iar voi profitati si iesiti din casa! Nu mereu ai chef de o intalnire, insa pofta vine… iesind :).

“Mamaaaaaa” in tandem mi-a dat trezirea, neuronii sforaie si corpul refuza sa se miste. O zi nebuna se contureaza!

Cu drag,

Ellie

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook „Cufarul mamei”.

 

Timpul trece, consumati-l frumos!

   2015-09-22 11.32.10                                              

           Bebelusii au adormit dupa masa de fructe, am terminat de spalat vasele si mi-am pus fundul pe canapea, savurand un pahar cu must rece. Pornesc tv-ul si caut un canal de muzica. Gasit sursa potrivita pentru niste balade din anii 80-90, dar au aparut reclamele vietii. Hai una, hai a doua, a treia a inceput altfel. O reclama la bautura acidulata nu te astepti sa inceapa cu un bebelus care invata sa mearga, apoi avand aparitii la gradinita, scoala, finalizand cu el la vreo 25 de ani. Mesajul era”cu cat creste se indeparteaza de tine”. Neuronii au picat de pe scaune. Asa-i, cum am crescut aveam prietenele mele, nu acceptam sa mai merg cu mama pe strada ca adolescenta, apoi la 19 ani am plecat in capitala, iar la ai mei merg maxim de 3-4 ori pe an.

            Gemenii mei  la 9 luni deja nu mai vor sa-i tin in brate si sa-i strang la pieptul meu, jucariile luandu-mi locul. Lacrimile instant au inceput sa curga. Ca la un atac de panica simteam ca nu mai am aer si am fugit la ei in camera sa-i privesc. Dorm linistiti, au chip angelic si… au crescut, din mormolocii ce-i vedeam la ecografie la pufosi de 75 cm. Peste cateva zile fac 10 luni si simt ca au trecut foarte repede pe langa mine, parca am clipit. Dorm amandoi la fel, cu perna in brate si cu plusul favorit langa. Piticaniile o sa ajunga la 1,90 inaltime, cu gagicile dupa ei si sper cu gand de facultate in Bucuresti.

             Incerc zilnic sa fac rapid treburile casnice si sa fiu mereu langa ei, sa ne jucam, sa nu pierd vreun zambet. Vreau sa fac un plan de bataie pentru a optimiza timpul alaturi de ei; ma gandesc sa-i pun in scaunele lor in bucatarie cand gatesc sau spal vasele, cand dorm ei bifez curatenia si dusul, cumparaturile le pasez la sot. Mi-am amintit o conversatie avuta cu o prietena, mama, avand in dotare o fetita de 7 ani. Ea era genul de gospodina veritabila, cu ordine in casa ei, fara fir de praf si frigiderul full cu mancare gatita. Mereu in zilele libere fetita mergea in parc cu tatal ei, mamica facea smotru in casa (candidata perfecta la “gospodina lunii”). Pana intr-o zi  cand fetita nu a mai suportat replicile mamei:”nu pot acum mami, trebuie sa fac curat”, “nu am timp acum mami, trebuie sa pregatesc masa” si cu vocea ridicata i-a raspuns mamei:”mami, mereu alegi sa faci altceva decat sa te joci cu mine, preferi mereu curatenia, niciodata nu te joci cu mine”. Ce stiu despre prietena mea e ca aceasta “revolta” a schimbat-o, a fost ca un dus rece. Si-a dat seama ca prezenta ei conteaza in viata fetitei, iar acum  si-a schimbat total atitudinea, invatand sa o asculte si sa raspunda nevoilor ei. Pana la urma putina dezordine nu strica, important pentru mine e sa fiu langa ei cand ma striga si nu sa-mi fac casa stralucitoare cu posibilitatea sa imi fac machiajul in gresia din baie inlocuind oglinda. Multi parinti se lasa prinsi in problemele de la job, taticii vor sa faca  bani multi si cumpara copilului jucarii de ultima generatie. In parc nu-i scot, le pun tableta in mana si scapa de copil o buna bucata de timp. Mai bine iesiti cu copilul in parc, luati o minge, rachete tenis, role, bicicleta. Nu-mi amintesc de  vreo jucarie interesanta, in mintea mea apare tata cand imi arata cum sa merg pe bicicleta si mama cand  m-a invatat sa desenez.

                     Grea viata de  parinte insa asta-i fisa postului, iar salariul primit este de neinlocuit, dragostea lor si legatura creata sunt pe viata. Bucurați-vă de primii ani ai copilului vostru! Sunt clipe unice și minunate care nu se mai întorc! Asa ne putem retrai copilaria, reinvatam ce frumoasa-i joaca. Hai sa fim copii! Iar!

           Eu sorb din fiecare picatura si ii pup pe fiecare centimetru de piele fina, desenand in minte mea momentele de acum cu speranta sa nu uit ce traiesc. Un al 3-lea copil nu o sa apara, asa ca iau supradoza de Rares si Radu.

 O zi plina de… joaca!                                                                                                                                                                                                                          Ellie                                                               

P.S: daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook “Cufarul mamei”.

Duminica in familie!

12048933_953042821420535_967330916_n 

        Azi sotul este acasa, asa  ca”buna dimineata” am auzit cam pe la 09:30. Inca de aseara m-am anuntat ca vreau somn prelungit. Altfel vezi copacul din fata blocului, parca auzi in alt mod pasarelele si esti zambaret la vecinul care vede in geamul tau de la bucatarie mai ceva ca la Tv. Ne-am facut planul de bataie pentru minunata zi de toamna, prin casa am facut putina ordine, am pregatit ceva pentru micul dejun cu ganduri pentru masa de pranz si cina. Bebelusii rad, semn ca se bucura de prezenta tatalui. In timpul somnului de pranz al celor trei, am bucatarit rapid ceva pentru noi. Turat cuptorul la maxim bagand trei feluri de mancare. Cand sa clatesc si  eu ochii la Tv, aud din dormitorul mic “mamaaaa”, amandoi pruncii cocotati pe jucariile de plus si cu foame mare. Merg peste colegul de breasla si il anunt ca”gata somnul, nu suntem in vacanta”. Hranim progeniturile, rapid infulecam si noi din bucatele calde. Neuronii scaneaza sifonierul lor, al meu si privelistea de la geam ca sa-mi dau seama ce haine sa punem pe noi. Cum pijamalele nu sunt o varianta, rapid imi anunt prezenta la baie unde cheful se da intre dus si aranjatul parului(arata ca o claie, nu pot sa-mi fac cavalerii de cacao). Petrec ceva timp, na, sotul nu are cum sa comenteze, asul in maneca il detin eu(el a dormit vs eu gatit). Cum ies din baie,  tinta sar la sifonier lasand instructiuni clare legate de tinuta bebelusilor. Trec la sifonierul meu, simplu si rapid aleg din hainele care imi vin. Deja spiritele se incingeau, maraiala bebeluseasca se auzea si la vecini, asa ca am pornit Tv-ul pe ceva muzica, cu volumul tare ca sa acopar tipetele celor doi si topaiam sa le schimb starea(poate asa nu ne trezim cu protectia copilului la usa). Sotul inca plateste pentru acel somn, a carat carutul la masina, a montat puii in scoici.

         Hai cu locul de parcare, clar nu suntem singurii care au avut in plan plimbare in Tineretului. Gasit pretiosul loc, hai din nou la scos copil, montat in carut si repetat coregrafia ca na, asa-i cu gemeni. Mi-a placut ce am vazut, multe familii fericite, oameni zambitori, toti se bucurau de soare si de prezenta celor dragi. De la pusti de liceu pana la bunici, toti se tinau de mana si se priveau cu dragoste. De la ras de bebelus la latrat de catel, de la ciripit de pasarele la sunetul produs de batutul mingii pe asfalt. Azi lumea a fost plina de viata si cu pofta sa traiasca din plin bucarandu-se de ce au in jur.

          Ii privesc pe minionii mei,  fiecare cu o jucarie in mana, molfaind cu placere, cu ochii mari sa nu rateze nimic. Balele curg precum un  izvor si parca seamana cu cainii din rasa boxer. Nu puteam rata o vizita la standul cu inghetata si  vata de zahar. Am gustat cu pofta din pufosul alb si dulce ca la 5 ani cand am mancat prima data. Atata bucurie si zambete am vazut azi incat o sa imi ajunga pentru toata saptamana. Mi-am incarcat bateriile cu energie pozitiva, o simpla plimbare in parc facand minuni cu neuronii mei.

          Acum suntem acasa, asteptam sa adoarma puii nostri(nedormiti de la 14!!!) insa la cum ii vad cred ca nu o sa cedeze fara lupta in fata somnului. Jumatatea sta la bebelusi incercand sa-i adoarma, iar eu la calculator avand inca efectul asului din maneca.

          Sper ca si duminica voastra a fost plina de relaxare si alaturi de cei dragi. Nu as da pe nimic o duminica in familie.

O seara frumoasa!

                                Ellie    

Munca in doi face minuni!

images

                   Ies din camera bebelusilor, in sfarsit au adormit dupa o lupta crancena de o ora intre somn si cheful de joaca. Pana la bucatarie, singurul neuron disponibil schiteaza planul de bataie pentru ce mai am de facut si ceva noutati pentru ziua de maine. Sunt intampinata de cosul de gunoi, plin pana la refuz. Dusul gunoiului intra in atributiile colegului meu de apartament, zis si sotul, insa se pare ca”of, chiuveta e plina” si  “cred ca galeata se vrea plimbata” nu au dat roade. Am observat ca  jumatatea mea functioneaza cu directive clare si precise:”du gunoiul !” sau “spala vasele !” au succes comparativ cu subtilitatile mai sus mentionate. Incep sa spal vasele, biberoanele asteptandu-si randul. Apa fierbinte imi aduce aminte de o cada plina cu spuma…ar suna de milioane urmatoarea invitatie: “draga mea, spuma te asteapta, mergi sa te relaxezi si continui eu cu vasele”, dar realitatea imi da  palme sa ma trezesc.

               In relaxarea mea cu spalatul biberoanelor, isi fac aparitia niste discutii pe care le-am auzit acum ceva zile la niste tipe, in parc, despre masculii lor. Sotul uneia dintre ele nu vroia sa adoarma copilul pentru ca isi pierdea rabdarea si dupa cinci minute il pasa  la ea. Celalalt domn considera ca sotia daca sta acasa trebuie sa fie 100% descurcareata, sa fie casa parfumata si copilul spalat, mancat si adormit plus cina calda si desert pe masa cand vine el dupa o zi la serviciu. Al meu sot fiind doua zile acasa si doua la job participa la treburile casei si la stat cu piticii(nu pot scrie de naspa ca dorm pe pres) insa nimeni nu-i perfect. De exemplu si el este fanul expresiei”eu merg si la servici ” de parca eu merg la spa cand sunt singura acasa cu puii. Fiind o echipa am facut o impartire a treburilor casnice, am impartit si orele de somn, cine sta noaptea de garda doarme la pranz si invers. Momentan merge acest plan, mai exista mici abateri de la traseu dar”ne racorim” si  reluam mersul lin al drumului.

              Barbatii care nu ofera ajutor nu inteleg de ce cand vin acasa nu mai gasesc sotia pe care ei o stiau si sunt intampinati de o straina in pijamale patate cu mancare, stoarsa de energie, cu mancare rece pe masa si in loc de zambet si sarut primesc un”buna” rece spus cu intonatie nervoasa. Sigur lucrurile s-ar schimba daca ar exista o contributie si din partea lor. Privesc in cuibul meu, ajutorul dat de sot este foarte important si doare lipsa lui cand este la job. Nu se pierde masculinitatea daca speli cu un mop sau stergi praful. Testat pe cobaiul personal. Daca ar exista mai multă implicare din partea lor, ar vedea ce inseamna o zi in tabara mamicilor.

            Incep sa cred ca toti sunt facuti din acelasi aluat, poate din cauza asta noi avem super puteri si reusim sa facem totul. Noi mamicile de baieti trebuie sa schimbam mersul lucrurilor. Promit de acum nurorilor mele ca o sa fac din R&R doi barbati pe care sa se bazeze, plus cu cunostiinte in ale manuirii aspiratorului si alte minuni in ale gospodariei. Comunicarea si impartitul activitatilor sunt cheia succesului. Imediat se face curatenia in doi …mai ramane timp apoi si de o scena din”Fifty shades of Grey” varianta romaneasca.

            Gata si ziua de azi, imi retrag trupul stors de energie spre pat si astept sa apara Mos Ene … sau mai bine  Christian  Grey.

Cu drag,

Ellie

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina de Facebook Cufarul mamei.

Bunica sau mama pentru a doua oara !

2015-09-13 18.03.23   

           Astazi ne-am intalnit din nou. Vorbim zilnic la telefon, insa ne-am revazut dupa doua luni. Nu este schimbata fizic, parca doua kg mai putin, frumoasa ca la 35 de ani (are CNP de forma 268, dar un 35 i se potriveste mai bine) cocheta asa cum o stiu.  Astazi a venit mama. Noutatea consta in privirea ei, iar acest update a aparut anul trecut cand si-au facut aparitia gemenii mei. Am vazut sclipirea din ochii ei, cand  piticii mergeau de-a busilea spre ea. Nici cand am luat  9,50 la bac nu era asa fericita.

              Toata ziua a stat lipita de ei, acoperind fiecare particica fina de piele bebeluseasca cu pupaturi pline de dragoste. A pupat la ei cat sa-i ajunga pana la urmatoarea intalnire. Ii privesc din umbra cum interactioneaza. Imi amintesc o mama stricta care in perioada adolescentei nu-mi permitea sa stau pana tarziu afara, o mama grijulie peste masura si inca un strop, care incerca sa-mi explice cu ce se mananca viata in afara cuibului. O vedeam mama exagerata care vroia sa-mi strice cheful de viata, mereu cu gura pe mine sa fac ce trebuie.

              Realitatea rece imi saruta constiinta, fiind mama vad lucrurile altfel. Tot ce credeam despre mama mea nu numai ca s-a resetat, ci as aplica cam aceleasi metode chiar cu note de exagerare pe alocuri. Ne alegem prietenii sau ei ne aleg pe noi, insa parintii si familia ne sunt dati, cu bune si rele. Nu exista mama perfecta sau tata ideal. Ei s-au luptat sa ne creasca, tineretea lor a fost umbrita pe alocuri cu grija pentru noi. Nu exista responsabilitate mai mare pe pamant decat cresterea unui pui de om. Cred cu tarie in asta, pentru ca traiesc experienta de mama in fiecare zi.

             Privesc poza de azi, mama cu R&R in brate. Fericirea este la cota 2000. Nu o recunosc cand le vorbeste, se transforma si-mi place ce vad. Mama mea paseste spre o alta sansa, a devenit bunica sau mai frumos spus mama pentru a doua oara. Nu-i spun te iubesc sau mi-e dor de tine (nu-s genu siropoasa) si simt ca as vrea sa aud asta de la puii mei…dar tocmai ii scriu sms sa intre pe Cufar pentru a vedea noul articol.

           Da-i sms mamei tale, un simplu “ce faci, mama ?”ajuta la suflet. Apasat send sms .

   

Seara frumoasa !

Ellie

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa ma sustii cu un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

 

Sunt mama, am uitat sa fiu femeie.

IMG_1057         

          Cine este femeia pe care o vad in oglinda? Parca face reclama la pijamale…ochii imi sunt cunoscuti, privirea calda imi aduce aminte de o persoana familiara. Stiu, femeia din oglinda sunt EU. Eu dupa nastere, eu mama a doi baietei de 9 luni.

           Parul care era perfect intins cu placa sau frumos ondulat sta ascuns intr-un mot in varful capului. Pijamalele de seara au devenit tinuta zilei, pantalonii scurti si maioul au fost retrogradate, facand loc hainelor largi. Picioarele lungi si subtiri sunt si ele transformate, coapsele sunt carnoase, iar abdomenul…zici ca sunt insarcinata in patru luni (sigur as primi locul pe scaun in metrou). Cele treizeci de kg acumulate in sarcina au dat unda verde celulitei, care a atacat trupul tanar. Am zis dupa controlul de sapte luni post cezariana sa incep sa fac abdomene si alergari in parc. Insa planurile mele au fost spulberate de realitate care rade, tavalindu-se pe jos, de naivitatea mea. Trec la calculator si caut poze cu mine inainte de sarcina. Sunt sado dar poate asa imi trezesc constiinta si ambitia ca sa incep sa redevin EU. Am incercat sa alerg in parc acum o luna, dupa zece minute simteam ca nu mai  am aer, inima sa-mi sparga pieptul.

          Sotul meu imi spune cand ajunge acasa ca sunt frumoasa. Rad neuronii mei si il cred nebun. Imi fac curaj si-l intreb “De ce spui ca sunt frumoasa? Eu vad o femeie cu meniul baietilor pe haine, obosita si pufoasa”. Raspunsul lui  a fost foarte interesant :”Da esti foarte obosita, mai ai cinci kg de dat jos, dar ochii tai sclipesc de fericire, cand vorbesti de puii tai chipul se lumineaza, ai o aura de femeie implinita si asta te face frumoasa, esti superba acum, fata de cum erai inainte….as vrea sa te vezi prin ochii mei poate asa ai crede ce spun”.

          Jumatatea mi-a dat calculatorul peste cap cu vorbele lui  si mi-a ridicat o alta perspectiva. Cand iesim in oras petrec treizeci de minute pana la o ora sa-mi fac parul sa-mi aleg hainele si cand sunt gata arat de parca mergem la eveniment cu staif. Cred ca daca ar zice “pisi mergem la bunica la tara sa dam cu sapa”eu as fii :”sigur,sus pe toc si hai sa mergem”. Imi pot permite luxul sa fac zece minute abdomene sau o masca naturala pentru ten, R&R sunt in etapa in care sunt fascinati de jucarii si descopera lumea din jur. Insa adevarul gol golut este ca nu pot pleca de langa ei, sunt dependenta de chipul lor, zambetul lor este drogul meu. Cordonul ombilical intre noi inca exista. Jumatatea a avut dreptate, in interior ne schimbam, devenind mame cunoastem iubirea neconditionata si fara margini, gustam din fericire si ne imbatam cu adevarata implinire si asta se vede pe chipul nostru.

          Mamici, suntem superbe !

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Fericirea sta in lucrurile mici.

       2015-08-31 00.16.26

          Uff, ce vreme urata asupra “Micului Paris”… unde esti vara draga ? Stam toti patru in barlog si ne bucuram de noi, ascultam muzica, fiecare cu puiul  lui in brate, ne miscam trupurile in ritmul muzicii. Bebelusii rad zgomotos, semn ca le place. Au crescut foarte repede, de la statul pe spate la ridicat in picioare, de la zambete strengaresti la vorbit limba bebeluseasca. Am crescut si eu, am o alta viziune asupra vietii. Daca eram doar noi doi sigur nu acceptam sa stam in casa, nu eram multumita cu doar stat pe canapea la un film. Vroiam sus pe toc prin mall, o cina la restaurant si spart banii pe ceva accesorii sclipitoare.

          Acum tot ce vreau este doar timp alaturi de cei  trei,  joaca si hohote de veselie. Nu credeam ca o sa renunt la placerile mele, pe care le consideram importante. Acum toata zestrea mea sta in sifonier si in cutii de bijuterii avand compania prafului. Mereu auzeam vorbindu-se ca “fericirea sta in lucrurile mici”. O da, cat adevar vibreaza in fiecare litera. Uitam sa ne multumim cu putin si frumos. In zilele noastre bucuria de a avea un copil sta la  sfarsit de lista, primele trei locuri din clasament fiind ocupate de cariera, casa, masina. Trec anii si corpul femeii nu rezista acestui test si tot mai multe cupluri cand se hotaresc sa faca un copil greu reusesc sa conceapa. Toti banii din lume nu pot cumpara bucuria si setea de viata pe care ti le ofera un omulet pufos.

         Cei doi m-au invatat atat de multe lucruri, cel mai important este sa invat iar sa zambesc. Ii privesc acum, rad cu pofta, fericirea apare pe chipul lor, lui Rares ii apar gropitele in obrajii carnosi, iar  Raducu ne arata cei doi dintisori de jos. Uitam sa zambim, suntem superbi cand radem cu pofta, chipul se lumineaza, niciun machiaj profesionit nu reuseste asta. 

         Privesc pe geam (cristal devenit in urma slefuirii de ieri), stand la parter, magnolia din fata blocului imi bate, la propriu, in geam. Zaresc un cuib cu mama-gugustuc stand pe ouale in care se formeaza viata, avand doar cateva frunze deasupra capului. Si ea stie ca viata alaturi de puisori e frumoasa.

      Incepe ploaia, pentru prima data o ador pentru ca ne tine aproape, in cuib.

    P.S. Hai sa zambim, este gratis !

P.S.2 daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

        Ellie

Asa mama, asa fiica …

       2015-09-09 22.17.24

         Stau de 30 minute in pat, sub pilota si reflectez asupra orelor trecute pana acum. Saptamana aceasta jumatatea sta acasa, asa ca azi mi-am propus sa fac curatenie generala. Aseara am stat pana tarziu la  televizor (aroganta pe  care inca o regret). Bebelusii au dat trezirea pe la 5, iar eu teleghidata am mers sa pregatesc laptele. Asteptau precum pasarelele cu ciocul deschis aparitia biberonului cu lapticul dorit. In timpul mesei au adormit, moment in care neuronii mei schitau planul pentru noua zi.

         Las bebelusii in cuiburile lor sa doarma si incep cu spalatul vaselor si biberoanelor, apoi stersul prafului, dus gunoiul si stransul rufelor. Pregatesc masa de fructe pentru baietii fometosi, servesc micul dejun si astept trezirea celor 3 cavaleri. La 8 dimi aud chicoteli din dormitorul mic, semnal care imi da ok-ul pentru un antrenament cu aspiratorul urmat de mop. Apoi ca un Spiderman incepator incerc sa dau perdelele jos pentru a le baga la spalat. Geamurile cred ca tremurau de emotie cand au vazut ca urmeaza sa le spal (se facea anul de la ultima “baie”). Daca peretii si geamurile ar putea vorbi sigur ar spune : “bogdaproste domnita”.

        Jumatatea, proaspat trezita, privea cum nevasta lui devenise un titirez atomic. In 3 ore terminasem tot, casa curata, 3 masini cu rufe asteptau sa se usuce. Mici pauze au fost atunci cand Radu si Rares faceau cor de urlete si trebuia sa intervin. Energia se epuizase, simteam cum spatele cedase, genunchii protestau si ei, asa ca am anuntat  ca vreau pauza de somn ca altfel chemam SMURD-ul.

        Am facut un dus ( eram un sconcs de rasa pura ) si apoi mi-am facut culcusul. Mos Ene nu vrea sa apara, iar neuronii sunt inca bagati in priza. Primul gand a fost ca am devenit obsedata de curatenie ca mama mea . La mama acasa nu mutam un ac, abia stiam sa folosesc aragazul, eram tinuta in puf gros de 10 cm. Mereu ii ziceam mamei sa o lase mai usor cu obsesia pentru ordine si curatenie. Acum am devenit sefa la gatit si curatenie, iar de cand au aparut minionii am viteza si indemanarea updatate. Doamne, m-am metamorfozat in mama mea. Sigur din aceasta cauza somnul nu apare, scanez cam ce as mai avea de facut prin casa. R&R plang, iar tatal lor le canta sa-i calmeze …mai bine stau in pat si-l las sa se bucure de concediu asa cum si eu am avut o zi minunata la Spa.

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

     Seara frumoasa !

              Ellie

Un strop din viata cu R&R .

2015-09-01 16.26.41         

       Gata masa de fructe. Luat una bucata copil, schimbat pampers, impachetat in haine de strada, pus in patut cu jucaria preferata si reluat procesul cu bebe nr 2. Tup in baie, fac rapid un dus si sar repede in hainele pregatite pentru plimbare (5 minute, cred ca o sa particip la Cartea recordurilor). Pun melodiile preferate pe telefon in camera minionilor (se incinsese atmosfera, Rares deja plangea, iar Radu din simpatie bebeluseasca il insotea in concert) si incep sa car carutul afara. Montat masina mea 4×4 (vis ca stam la parter) si merg dupa R&R sa-i instalez in carut.

Respir si beau o gura de apa, bebelusii in carut asteaptau sa incepem cursa spre parc, eu abia scoasa din sauna (nimic nu se compara cu caratul pieselor de la carut:cadru si cele doua parti sport, geanta full si cei 2 minunati de 9.800 kg si 8.100 kg). Pornesc la drum cu muzica de fundal formata din rasetele lor (hitul inimii mele) si zdranganitul jucariilor.Cum pun piciorul in parc, deja toti ochii tinta spre mine si cum trec pe langa fiecare banca aud:” vai saraca de ea”, ” iti dai seama ce-i la ea in casa”, ” nu seamana deloc acesti gemeni”. Prima data nu am dat importanta, apoi dupa 2-3 luni deja incepeau sa-mi provoace mancarimi la urechi aceste vorbe.

Aleg o banca retrasa si admir cum minunatii dorm linistiti. Cum stateam in lumea mea (gandul ”oare ce mananc la pranz?” imi dadea tarcoale) vin doua bunicute langa carut, cu vocea nu tocmai joasa, cu pofta de interogatoriu:

Bunicutele: Ce draguti sunt, baietel si fetita?

Eu: Multumesc, sunt 2 baietei.

Bunicutele: Vaaai ce draguti sunt, dar de ce nu seamana ? Ia uite unul e slab, iar celalalt gras, brunet si blondut..

Eu: Doamnelor, sunt bona nu stiu ce sa raspund. O banui pe sefa ca a avut amant, iar sotul  crede ca sunt ai lui amandoi .

Bunicutele: Aoleu, asa-i cu tineretul din ziua de azi. Hai ca te lasam cu bebelusii deja e cald pentru noi sa mai stam in parc.

Si asa am scapat de curiozitatea doamnelor. Este a doua oara cand folosesc placa cu “sunt bona” si reusesc sa scap de intrebarile incomode. Inteleg curiozitatea, dar ori ca sunt  1-2 -3, bebelusii cam toti arata la fel si fac chestii similare; gemenii nu au ceva ce un bebelus provenit din sarcina unica nu are. Recunosc si eu intorc privirile la cei care au tripleti, insa daca ar exista comentarii le-as tine pentru mine. Cam asa arata o zi in parc pentru mamicile cu gemeni :), presarata  cu mici curiozitati care dau culoare vietii.

Acum sa revin la lucruri de maxima seriozitate …oare ce mananc la pranz?.

P.S daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

Ellie

Din 2 am ajuns 4… uragan in cuplu .

2015-09-06 13.46.35

     … si …si …tocmai ce jumatatea mi-a inchis telefonul in nas. Nimic nu se compara cu o cearta in prag de dimineata, te trezeste mai ceva ca o cafea si am tot avut multe episoade de cand au aparut R&R. Auzisem in jurul meu ca un copil schimba relatia de cuplu o pune la incercari grele …cu 2  uraganul se formeaza.

        Imi cunosc partenerul de viata de 6 ani de zile, de 5 ani suntem casatoriti(flacaului i se aprinse rau calcaiele dupa mine, 21 ani,  inalta, 88-60-90, par lung, o bomboana de pustoaica :)). Am trecut prin multe impreuna, de la acomodarea unul cu celalalt pana la certuri de genul ” nu ai dus gunoiul “,”tot eu spal vasele si azi ?”. Anii au trecut, ne-am acceptat unul pe celalalt, am crescut si maturizat impreuna, traind cele mai frumoase clipe.

         Din 2 am ajuns 4, schimbare majora in viata unui cuplu obisnuit 4 ani doar in 2, iar stresul  si-a bagat imediat coada in relatia noastra. Eu ma simteam depasita de situatie, el nu-si recunoastea sotia. Ajunsesem sa ne certam de la nimicuri facand dintr-un bulgaras  un om de zapada” iar nu faci bine asa ” , ” ti-am explicat de 100 de ori ” s.a.m.d.. Hormonii mei isi faceau de cap(sarcina, nastere, alaptare, lipsa somnului) erau sus pe mese, party cu boxele la maxim, iar jumatatea  depasit de situatie, cauta raspunsuri la comportamentul meu.

         Am avut norocul sa plec la mama 2 saptamani(argeseanca la origini) si asa 2 saptamani au fost fara cearta fata-fata, insa telefonul se incingea pe teme contradictorii ” eu am dreptate “, ” ba eu “. Eram mai rau ca 2 pusti de generala. In timpul sederii mele la mama, am iesit singura la o plimbare in parc. Am ales un loc umbrit si priveam lumea din jur. Vedeam oameni fericiti, se jucau cu copilasii lor, oameni tinandu-se de mana si cu dragoste in privire. Am stat si am reflectat asupra ultimelor 6 luni si am avut puterea sa privesc cu un ochi obiectiv. Cum este posibil ca cei 2 pufosi, dragalasi si sensul vietii noastre sa fie cauza cutremurului din viata noastra de cuplu?. Raspunsul este foarte simplu: schimbarea ne-a dat lumea peste cap, am uitat sa fim noi 2, sa vorbim 5 minute despre altceva in afara de ” azi Radu a mancat 100 ml lapte ” sau ” Rares zambeste cand imi aude vocea “.

            Am uitam sa comunicam, sa vorbim despre ce ne deranjeaza la celalalt, sa spunem ce ne dorim de la celalalt. Nu-mi dadeam seama ca ranesc asa repede si gratuit  omul cu care am trait atatia ani ….sau nu-mi pasa de multe ori si doream sa-l ranesc. Mi-am dat seama ca am gresit atat de mult fata de el, comportamentul meu il indeparta cu pasi mici de mine. Tot ce facea el consideram ca nu facea bine, insa mai avea si el momentele lui de glorie( nu -l pot creiona personajul negativ 100 % , ca doar citeste si el articolul :)).

          Am avut o discutie in care ne-am cerut scuze unul fata de celalalt, amadoi avand greselile lui, am aflat ca ce credeam eu ca fac bine defapt nu era chiar 100 % asa, am reinvatat sa-l ascult si sa-mi corectez comportamentul(inca mai lucrez, dar cu pasi mici reusesc). Comunicarea este cheia succesului, daca a existat inainte de aparitia unui copil, o sa reapara; o sa fie ca mersul pe bicicleta, nu se uita niciodata chiar daca nu pedalezi zilnic. Am promis unul in fata celuilalt, la nunta, ca o sa fim impreuna la bine si la rau. In viata avem multe obstacole si provocari care pot zdruncina relatia de cuplu, important este sa fim amandoi dispusi la comunicare si compromisuri. Cand decizi sa ai un copil trebuie sa te gandesti foarte bine la viitorul relatiei, sa adaugi in vocabular :” hai sa vorbim “, “simt ca “, “mi-ar placea sa “, “imi doresc sa”, ” iarta -ma”.

            Am curajul sa povestesc despre asta, pentru ca multe persoane ajung la divort din cauza discutiilor aparute de la aparitia copilul. Nu asta reprezinta solutia si rezolvarea problemelor. Ok divortez…apoi ce fac ? copilul are nevoie de tata, eu nu-l mai vreau in viata mea, insa in viata copilului el joaca un rol foarte important. Cand simti, mami, ca lumea se destrama si ca il pierzi incearca asta: lasa copilul la mama, soacra, prietena, 1-2 ore si iesi doar tu cu el in parc, la o cafenea si vorbiti deschis despre ce simtiti. Spune-i atunci ce te-a deranjat, nu lasa timpul sa treaca deoarece tu o sa ai rana inca deschisa si el nu stie despre ce-i vorba si poate loveste tot acolo. Aminteste-ti de momentele frumoase petrecute impreuna, de sprijului lui si daca acest sprijin a scazut, cere-l. Decidem impreuna sa fim parinti, asa ca trebuie sa luptam impreuna sa mergem pe acelasi drum. Usor de zis …greu de facut ..dar nu imposibil ….citesc mereu mesajul scris pe verigheta mea “impreuna mereu ” ca sa-mi amintesc ce am promis in urma cu 5 ani. Eu incerc zi de zi sa fac asta, uneori imi iese, uneori nu, insa imi iubesc jumatatea si cei 2 bebelusi perfecti si o sa lupt ca 4 sa ramana mereu 4.

P.S. Rares : ta ta taaaaa pentru prima data 🙂

P.S.2 daca ti-a placut articolul, te invit sa-mi da-i un like pe pagina Facebook Cufarul mamei.

Zi frumoasa !

Ellie