2. Regret

Respira greu și se tot mișca în așternut … lacrimile îi curgeau pe față și dintr-o dată s-a trezit brusc. Speriată se uita în pat… partea lui era goală. Tremura, îi era frig, tricoul era lipit de pielea ei udă. “Doamne, ce vis urât!”
Amețită s-a dat jos din pat mergând spre bucătărie să bea un pahar cu apă rece. Lumina o trezi la realitate, era trei dimineața și a nu știu câta noapte când se repeta acel coșmar… A pus mâna pe telefon să-i dea mesaj: “iar acel vis urât mă bântuie” . Însă când să-l trimită a oftat și-a amintit că nu putea căci el a preferat să plece din viața ei cu totul… mai întâi ca iubit și apoi ca prieten.
S-a așezat pe canapea, a luat laptop-ul în poală și hotărâtă să-i scrie un mail… era singura cale pe care el încă a lăsat-o disponibilă pentru a comunica, restul canalelor erau blocate. Avea senzația de a plânge însă lacrimile nu mai curgeau, după atâtea zile în care a plans.
Deschise mail-ul și tasta: ” ai plecat din viața mea cu totul, m-ai lăsat jos și nu mi-ai dat o mână să mă ridic. Ne-am găsit când erai într-o perioadă întunecată a vieții tale, te-am învățat să vezi partea frumoasă a lucrurilor, ți-am fost sprijin și ți-am dat mâna mea și te-am ridicat. Ți-am zâmbit și te-am asigurat că sunt aici mereu langa tine… Acesta a fost rolul meu jucat pe scena vieții tale! Însă tu? Când am greșit o data nu ai avut doza de răbdare și ai plecat… m-ai lăsat prăbușită …Iubitul care ținea la mine a plecat și a luat cu el visele și planurile pe care le-am construit împreună, a împachetat “bună dimineața” și “somn ușor”, sărutările și atingerile… însa doare cumplit că a plecat și prietenul meu, omul în fața căruia m-am deschis, îmi știai toate fricile, vulnerabilitatile… încrederea că tu o să ai grijă de ele și o să mă protejezi s-a evaporat… m-ai rănit cum nu credeam… ” și a închis laptop-ul nervoasă!
Nu avea curaj să-i trimită acest mail plin de reproșuri dar încărcat cu adevar. El știa cât de mult l-a ajutat căci mereu ii multumea ca l-a trezit la realitate si ca datorită ei zâmbea din nou. Mereu îi spunea “m-ai făcut să fiu din nou linistit, iți multumesc, te ador!” A lăsat laptop-ul pe canapea și s-a pus în pat.
Mintea a fugit la prima lor întâlnire, revedere după patru ani, seară de ianuarie geroasă… doi amici luând cina la un restaurant din centrul orașului, un el elegant, într-o cămașă albastră înalt, brunet, ușor timid și o ea cu părul lung, ochii negrii luminoși zâmbind într-o rochie neagră. El era fâstâcit când a văzut-o și ea simți un val de căldură prin tot corpul când și-au dat mâna. Orele treceau și nu au realizat că era aproape cinci dimineața:
-Hai să te duc acasa, nu pot să cred că am stat atât de mult…
Ajunși la adresa ei, ea l-a rugat să rămână să doarmă împreună… Răsăritul i-a găsit în patul ei, ea cuibărită în brațele lui…
A luat telefonul de pe noptieră și tasta “cum am ajuns aici domnul meu?”…

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *