13. Femeia cu chip frumos și cu sufletul negru

 

 

Ne dorim să rămânem în amintirile oamenilor pe care îi întâlnim, reușim să-i facem să nu ne uite, reușim chiar să-i schimbăm prin ceea ce facem, uneori ne punem așa tare amprenta că ajungem chiar să-i marcăm negativ…
Mă uit în oglindă, azi am devenit cum nu credeam că o să fiu…
Azi sunt goală în interior, am șters orice urmă de empatie pentru bărbații care apar în viața mea. Azi am devenit egoistă să-mi fie mie bine…
Am pus în aplicare ce am învățat de la tine când ai plecat din viața mea: să-mi pese de mine cel mai mult, să mă apăr de suferință și să mă lupt să-mi fie mie bine.
Am devenit selectivă, învățând să mă apreciez din toate punctele de vedere. Am înțeles de ce sunt capabilă și câte pot să fiu și să fac.
Am realizat că fiind femeie sunt memorabilă, chiar nu sunt doar suficientă ci sunt prea mult.
De la tine am înțeles cât de scumpă trebuie să fiu pentru ceilalți deoarece sunt acea femeie plină de rănile suferinței și care a învățat să se ridice dupa fiecare decepție. Am găsit răspunsurile și învățat lecțiile.
Azi am intrat pe pilot automat, sunt femeia care cucerește și pleacă fără să își mai pună sufletul pe tavă… nu credeam că o să ajung aici, să ofer dependență și să fug dorind pentru mine să fie bine… știu să-mi folosesc atuurile și s-a născut o altă femeie în mine, acea vânătoare de suflete care profită de  toate calitățile ei să-i ademenească.
Am învățat de la tine să-mi dau off sentimentelor, emoțiilor, fără să mai fiu persoana care dorește să le fie alaturi… când te-am descoperit nu înțelegeam cum poți să ajungi așa gol în suflet…
Azi am ajuns femeia cu chip frumos și cu sufletul negru… am ajuns să fiu la fel ca tine și e al naibii de bine!


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *